|
 Aparitie
editorială:
DREPTUL LA CULPĂ
de Lucian Hetco
Recenzie de Victor Cubleşan
Data: 13.01.2004
In aceasta saptamana a aparut la Cluj ( editura EIKON ) volumul "Dreptul
la culpa", al doilea volum de poezie al compatriotului nostru
Valeriu-Lucian Hetco din Göppingen, webmaster al paginilor Agero.
Domnul Hetco este promotor cultural şi organizator al cenaclurilor
literare ale asociatiei din Stuttgart. Alaturat va prezentam o recenzie
de carte (de fapt prefata cartii) facuta de criticul literar Victor
Cublesan si poza copertei dupa pe un tablou al pictorului expresionist
german Edward Munch, intitulat "Der Schrei" (strigatul)
PREFATA
Diaspora romāneasca a fost si continua sa fie, din nefericire, un fenomen
putin coordonat organizatoric, mult mai putin cunoscut īn tara decīt se
crede de regula, reusind invariabil sa se faca remarcata prin individ,
printr-o personalitate, mai mult decīt printr-un effort concentrat de
grup. Si totusi, daca īn strainatate cultura romāna continua sa subziste
īn cercurile romānesti si sa īsi faca semnalata prezenta, acest fapt se
datoreaza mai ales unor entuziasti, unor animatori culturali care nu-si
abanoneaza vocatia, īn ciuda indiferentei tot mai apasate care pare sa
cuprinda societatea romāneasca atunci cīnd vine vorba de cultura. Valeriu
- Lucian Hetco este unul dintre acestia. Stabilit din 1990 la Stuttgart,
este co-fondator al asociatiei AGERO īn cadrul careia se ocupa revista pe
internet AGERO (http://www.agero-stuttgart.de - o adresa care merita
vizitata, fiind una dintre putinele pagini romānesti de cultura realizate
profesionist si din punct de vedere tehnic, pentru a nu mai mentiona
volumul mare de informatii pe care īl ofera). Dar, ca si oricare entuziast
care se respecta, Valeriu - Lucian Hetco este mai mult decīt un animator,
īncercīndu-si talentul si īn scris. Primul sau volumde poezii a aparut īn
urma cu doi ani, tot la Cluj, Dreptul la Culpa fiind cel de-al doilea
care, iata, vede lumina tiparului tot īn Romānia.
 Foto. Lansarea cartii la Cluj, de la
stanga la dreapta: Vasile Dancu, Lucian Hetco, Victor Cublesan
De la īnceput trebuie sa remarcam ca tipul de poezie practicat de catre
autor este aparte. Si asta pentru ca majoritatea influentelor care au
bīntuit literatura noastra īn ultimii 15 ani par sa aiba o alta pondere si
un alt efect. Sīnt vizibile mai degraba influente ale poeziei optzeciste
si, īntr-o oarecare masura, ale liricii occidentale. Poezia lui Valeriu
Hetco adopta o forma libera, renuntīnd la rima si ritm, dar acordīnd īnca
o doza sensibila de importanta cadentei frazarii, fapt vizibil īn atentia
cu care sīnt decupate versurile. Un aspect cu totul particular este
notabila lipsa de apetenta a autorului pentru coloristica. Inventariind
poemele se constata o predilectie pentru stralucire, pentru lumina vazuta
īn variante ale sale (stralucirea soarelui, a stelelor, a metalului).
Valeriu Hetco se numara printre acei foarte putini poeti care pun un
accent minimal pe componenta picturala, preferīnd īntotdeauna epitete din
alte zone ale simturilor. Prefera sunetele, senzatiile lasate de pipaitul
suprafetelor, mirosul. Vizualul se compune din sabloane minimale care
slujesc mai mult ca o punere īn scena. Si asta pentru ca autorul īsi
propune sa vorbeasca despre inefabil, despre intangibil. E un joc abstract
care pune īn balanta pe de o parte concepte, iar pe de alta parte
sensibilitatea nuda a autorului. Poeziile sale sīnt astfel reactii
senzoriale, aproape viscerale si deci semi-indicibile ale individului pus
fata īn fata cu propriul sau univers, pe care nu neaparat īl īntelege, dar
īl ''simte'' si īl savureaza. Un fel de hedonism vazut īntr-o oglinda
cosmica. Putem spune fara sa gresim ca Valeriu Hetco reuseste īn demersul
sau poetic. Experienta de cititor a volumului Dreptul la culpa este
deosebita si plina de satisfactii. Nu putem decīt sa remarcam masura īn
care acest al doilea volum rafineaza si potenteaza formula poetica
avansata de cel dintāi.
Valeriu-Lucian Hetco demonstreaza prin Dreptul la culpa calitatile unui
veritabil poet, propunīnd o scriitura inedita, densa si nu lipsita de
emotie.
Victor Cubleşan
|
