|
Intrebarile legate de conditiile de creatie pe care le are un scriitor ce
traieste in afara granitelor tarii de origine se pot reduce aproape la una
singura: in ce masura faptul ca respectivul "nu traieste" in limba lui
natala decat fragmentat ii influenteaza puterea de creatie? La fel de
importanta este si intrebarea: influenteaza aceasta temele sale de
creatie?
Voi incerca sa raspund acestor intrebari prin prisma experientei de
creatie personale, intregita de faptul ca intre timp cunosc multi
scriitori de limba romana din Germania. Listele de scriitori de pe
www.rom2.de mi-au inlesnit aceasta.
1. Mediul lingvistic
Faptul ca "muncesc" in limba germana nu ma impiedica sa creez in limba
materna, care nu se uita. Netraind in Romania, evolutia curenta a limbii,
aparitia unor noi sinonime, neologisme, sintagme lexicale nu-mi mai sunt
cunoscute in toata amploarea lor. Aceasta nu este insa un handicap,
fiindca limbajul poetic este in conceptia mea redus la un nucleu de
cuvinte care sunt oarecum atemporale. Pentru un romancier aceasta poate fi
totusi un handicap. Aderand la parerea generala ca limbajul romanesc, mai
ales cel din mass media scrisa si vizuala s-a deteriorat, devenind pe
alocuri vulgar, nu simt ca poet lipsa limbajului romanesc cotidian din
Romania.
2. Literatura romana
Traind in Germania scriitorului ii lipseste contactul strans cu literatura
romaneasca contemporana. Desigur aceasta lipsa poate fi compensata prin
achizitia de carti din Romania, prin abonamente la presa, prin vizionarea
de emisiuni TV sau auditia posturilor de radio romanesti transmise prin
satelit, insa un rest ramane tot neacoperit. Este aceasta "lipsa" un real
dezavantaj? Nu cred, fiindca o creatie autentica nu se lasa influentata
nici de stilul nici de temele aflate la moda.
3. Conditiile economice
Joaca conditiile economice in care se traieste in diaspora un rol? Cu
siguranta, unul foarte mare. Ca argument aduc doar cunoscuta teorie a lui
Maslow. Insa nu inseamna ca daca "esti inbuibat esti si creativ". Am
folosit o expresie provocativa pentru a spune ca nivelul de trai in tari
din Europa de Vest sau America de Nord fiind foarte ridicat, grija zilei
de maine este mai degraba una generala, metafizica, lipsita de acuitate.
Exista cu siguranta strălucitoare exceptii , insa majoritatea romanilor
din Germania de exemplu au un nivel de trai multumitor, deoarece, chiar
lipsindu-le banii pentru achizitii de lux, hrana si imbracamintea sunt
accesibile tuturor. Cine are imboldul sa scrie o poate face fara a risca
flamanziri eminesciene.Observati aici ca ma detasez de teoriile care
sustin ca Eminescu ar fi fost atat de prolific fiindca a avut conditii de
trai precare.
4. Sindromul insular
Un scriitor aflat in diaspora poate pe nesimtite sa cada in ceea ce eu
numesc "sindromul insular". Simtindu-se strain in mediul cultural,
economic si lingvistic ales, el se retrage in limba, literatura si cultura
romana precum pe o insula, pentru a se simti in largul sau. Aceasta poate
stimula si intretine creativitatea, dar aceasta insula va fi "vizitata"
perpetuu de "alizeele" culturii in care este gazduit, ceea ce il va face
permeabil unor influente legate de temele pe care scrie, modul cum percepe
lucrurile, implicit felul in care scrie. Scriitura sa dobandeste o "tenta
germana" " franceza", engleza sau chiar italiana si spaniola. Aceasta duce
la ceea ce numesc eu incrucisare (aproape de nuanta genetica a termenului,
ceea ce se poate explica si prin termenul de mema) cu mediul cultural
care-l gazduieste. Astfel, chiar daca involuntar, scriitorul exporta ceva
din tara in care s-a decis sa traiasca si in cultura originara, transfer
care se poate insa si in celalalt sens, catre cultura majoritara in care
traieste.
5. Idolatrizarea limbii romane
Sindromul de "insularitate" schitat mai inainte conduce pe scriitorul
roman din diaspora spre o idolatrizare a limbii romane. In ea se simte el
cel mai bine, fiindca limba care il inconjoara nu-i este asa de apropiata
afectiv ca si cea romana. Aceasta idolatrie se reflecta insa pozitiv,
stimulîndu-i creatia.
6. Posibilitati de vanzare a cartilor
Acest aspect mercantil al vietii unui scriitor are o nuanta deosebita in
viata din diaspora. Este clar ca majoritatea scriitorilor, indiferent de
unde, (nu ma refer la
scriitori care scriu pe banda rulanda, care scot o carte la fiecare 6
luni) doresc sa isi vanda cartile nu pentru a isi castiga existenta, ci
pentru a-si face cunoscute creatiile, pentru a ajunge la cititor. Ori
aceasta se face prin intermediul pietei. Ei bine, piata de carte
romaneasca in diaspora e cvasi-nulă, fiindca in Germania, de exemplu, nu
există nici un magazin care sa difuzeze carti scrise in limba romana . Ca
atare autorii isi pot raspandi creatiile doar prin reclame in diverse
medii (aici internetul se preteaza cel mai bine) si prin manifestari
culturale romanesti. Vanzarea nu se face prin canalul clasic numit
librarie, ci autorul trimite cartile doritorilor personal prin posta. Ca
atare numarul vanzarilor este foarte redus, ceea ce este cu siguranta un
handicap. Aici nu pot ajuta decat actiunile organizate in Romania, precum
aceasta manifestare organizata aici pe plaiurile sucevene, care merita
toata lauda si trebuie reiterata si recomandata si altor foruri si
institutii culturale.
7. Concluzie
Scriitorul roman care creeaza si traieste in diaspora are mai multe
conditii propice care ii inlesnesc si stimuleaza creatia, decat cel care
traieste in Romania. El este insa condamnat prin definitie sa nu fie
cunoscut de publicul cititor roman. O unda de speranta imi da internetul,
publicatii de creatie bazate pe internet, care fac sa dispara distantele
geografice si care creaza o proximitate culturala romaneasca lipsita de
granite. Aici adresez toata lauda d-lui Lucian Hetco, care a lansat
revista litera AGERO in format WEB.
Alexandru Draghici, matematician,
Langen, Germania
|
