|
Plàngea o
rosie pe raft
Dani Rockhoff
Am intrat la
Norma si am vazut o rosie lacrimind (nu e vorba de renumita
opera de Bellini, ci de reteaua de magazine cu profil alimentar la
preturi super-accesibile din Gemania). Si lacrima, tomata
mea! Ferice de ea, cà suratele ei puterea asta n-o mai aveau, de putrezite ce
erau. Nici macar de bulion bune!
M-am apropiat
mai tare de raftul cu legume, cautind o plasuta cu rosii intacte.Si era cit
pe-aici sa cad pe spate...de surpriza, de teama? Din raft se auzeau voci: mai
subtirele, mai groase, mai cu accent strain: "Da` voi cit mai costati?" intreba
grav un castravete pe vecina lui de raft, salata. Aceasta, infoindu-se si
netezindu-si cochet vreo doua foi, care-i atirnau cam vestejite, raspunse
peltic:
"Pe mine m-au
scumpit de doua ori, de cind cu Euro...se vede doar cine merita
sa fie in Europa!". La acest raspuns, castravetele se piti mai adinc sub
folia-i de plastic, ca pe el nu-l scumpisera decit o data si jumatate. Un raft
mai jos, cu glas cam spart, interveni gulia: " Eu am ramas la fel...doar cu vreo
citiva eurocenti mai mult, prin transformarea de devize!". Ridichile, ceapa
verde si ardeii grasi se fac ca nu aud discutia, ocupate
cu rasucitul de pe o parte pe alta in asteptare de
cumparatori. Doar dintr-un colt mai intervine un glas: " Pe noi ne-au ieftinit,
ca doar sintem de import din est!" Si cu aceasta precizare, tantosi, ardeii
Kapia import din Ungaria au disparut din raft in cosul unui cumparator flamind
si grabit.
O adevarata
"cadere din paradis" pentru vegetarienii -extrem de numerosi-
din Germania. Varianta vehiculata pentru masivele ridicari de preturi la
fructe si legume e conditionarea de sezon, care
justifica un adaos la pret de 30%. Dar atunci, de unde restul diferentei? Insa
nu pe toata lumea intereseaza un raspuns la aceasta intrebare. Herr Ulrich,
maistru aproape de pensionare, isi aduce aminte si de alte vremuri, copil fiind
in perioada postbelica: " Doar n-a fost intotdeauna ca
acum: in plina iarna, legume ca vara si fructe exotice ca la Ecuator.
Spätzle-le (tàitzei lati, mincare traditionala in landul Baden-Württemberg)
) se pot minca si numai cu sos sau cu muraturi." Solutia lui Herr Ulrich e insa
greu de propus generatiei mai tinere, care nu cunoaste decit belsugul si
firescul rafturilor pline de delicatese alimentare ce nu cunosc
granite si anotimp. O alta solutie...atita vreme cit patronii sint surzi la
vaicaritul despre scumpete al angajatilor? Poate rezolva sindicatele ceva; insa
cele mai multe firme nu sint raliate la vreun sindicat. Sau noua conducere
politica, dupa alegerile din toamna.
Insa pina
atunci...plinge o rosie pe raft! Si nu cu glas de filomela.
de Dani Rockhoff
|
