|
Simpla citire a afisului de spectacol iti da toate
motivele sa te astepti la un adevarat regal teatral.Yuri
Korondonsky, tanar si talentat regizor, cu o prodigioasa
activitate nu doar in Rusia natala, ci si in SUA si
Romania, unde a cucerit numeroase premii si distinctii,
era un garant al reusitei. Apoi Alexandr Galin, singurul
dramaturg rus contemporan jucat in intreaga lume, cu alte
cuvinte - o certitudine. Cat despre interpreti, doi
"monstri sacri" ai teatrului romanesc, Mariana Mihut si
Ion Caramitru, ce sa mai spui, ca s-a spus aproape totul?!
Cine nu i-a vazut de-a lungul anilor in diferite roluri de
teatru si film pe care le-au innobilat cu talentul si
farmecul lor? Cine nu i-a aplaudat in creatii ce
reprezinta pietre de hotar in viata teatrala din Romania?
Cine? Romanii au un dar aparte, nu prea des intalnit la
alte natii: ei isi iubesc actorii, ii idolatrizeaza si-i
iau cu ei in suflet oriunde s-ar afla. Numele lor ramane
garant pentru calitate ani in sir, creatiile lor - momente
de referinta chiar si atunci cand ne parasesc ridicandu-se
catre stele. Asa s-ar explica poate mai bine notiunea de
STAR cu care ne incoronam idolii si pe care, folosind-o
excesiv si nediferentiat, o demonetizam.
Acest triptic - autor, regizor, actori - a fost suficient
sa -ti dea certitudinea unui spectacol de succes. Si-asa a
si fost!
Tema piesei e nostalgia dezradacinarii si a instrainarii,
a exilului caci "exilul este, fara indoiala, una din
marile experienta ale existentei umane" (citat din caietul
program,la care subscriem). Exilatul este " in acelasi
timp aici si acolo, nici aici, nici acolo, prezent si
absent... El duce o viata dubla, e solitar cu un altundeva
aerian si vaporos, el e un nostalgic. Tulburat de dulcea
melancolie, vrajit de alibiul trecutului, el este un
somnambul in lumea prezentei sale fizice" ( Vladimir
Jankelevitch). Si daca acest exilat nostalgic mai e si
rus, atunci totul capata profunzimi si nuante cu totul
aparte. In materialul ce insoteste programul este citat
Cioran, care spune:" Rusul e ultimul 'primitiv' al
Europei, el e plin de o vitalitate clocotitoare si de o
decadenta mistuitoare, e un statornic amator de utopii
care are vocatia pustiirii si a harababurii launtrice,
atractia pentru un univers in flacari. Iubirea rusului
pentru tara natala e dureroasa si mistuitoare dar in
acelasi timp splendida". Nu poti intelege acest spectacol
fara lamuririle de mai sus, caci "SORRY" este o comedie
sentimentala care deschide o fereastra catre aceasta lume
a sufletului slav in exil. (Marturisesc ca , fara sa
vreau, m-am trezit gandindu-ma la umorul ironic cu care
Vladimir Kaminer scrie despre compatriotii rusi din exil.)
Adevaruri profunde cuprinse in replici scanteietoare,
rostite de doi mari maestri - iata cheia succesului.
Vazandu-i si auzindu-i uiti neajunsurile unei scene si ale
unei sali neadecvate pentru un spectacol de teatru
(acustica si lumini necorespunzatoare), caci, cel putin
pentru mine, acestea nu mai erau importante. Am retrait
bucuria aproape uitata a unei seri de teatru asemeni
multor altora din trecut, caci iata, mi-am redescoperit
acea parte mistuita de doruri si amintiri, de dureri si
bucurii de un "altundeva aerian si vaporos..."a sufletului
meu de exilat nostalgic. Va multumesc, dragii mei minunati
actori Mariana Mihut si Ion Caramitru, pentru naturaletea,
inocenta, umorul delicat si poezia cu care ati interpretat
cele doua personaje cu valoare de simbol. Va multumesc si
va rog sa reveniti cat de curand pentru a mai potoli setea
de autentic act de cultura a unor nostalgici din exilul
romanesc.
Magda Fotescu
18.06.2004
|
