|
Acum
o sută de ani, în Delta Dunării se pescuiau, pe sezon, mai multe mii de
sturioni Beluga.După construirea barajului de la Porţile de Fier, numărul
acestora a scazut dramatic, ajungînd la mai puţin de 50 de exemplare. Era
doar o chestiune de timp, pînă cînd ultimul reprezentant
al speciei să fie prins şi
acest peşte preistoric să aibă aceeaşi soartă ca şi confraţii săi din
apele Rinului, Elbei sau fluviului Oder. La 21.03.2004 membrii EURO-STURIO
(Societate internaţională pentru salvarea sturionului dunărean) au reuşit
pentru prima dată, în România, reproducerea artificială a celui mai mare
peşte comestibil din lume, sturionul Beluga -o delicatesă culinară de 8-9
m lungime şi 1,5 tone greutate.
Sturionul, salvat in crescătoriile
piscicole din România
În lumea de specialitate, acest succes are o însemnătate internaţională,
fapt care a impus popularizarea marcantului eveniment în rîndul publicului
larg. Societatea EURO-STURIO
a fost fondată la 03.06.1999
sub patronajul de atunci al consulului general român la Bonn,
Tudor
Dunca. Cinci ani mai tîrziu, Consulatul general de la Bonn găzduieşte a
treia Conferinţă
a Caviarului, sub patronajul
Consulului general Florin Vodiţă şi al soţiei sale Oana Vodiţă, cu
participarea Consulului general Onorific de la Bad-Kreuznach Alex Jakob, a
consilierilor diplomatici pe linie economică Victor Spulber şi Cătălin
Arjoca, a diverşi oficiali şi specialişti germani şi români.
Consulul general de la Bonn,
Florin Vodiţă
Joi, 14 octombrie, preşedintele EURO-STURIO, Dr. Gebhardt Reichle a
conferit despre „Sturionul în jungla competenţelor din economie, ştiinţă
şi politică” şi Dipl.-Kfm. Roland Schröder, despre „Sturionii în
acvacultură – o afacere de milioane şi soluţie a salvării acestei specii”.
Deşi anunţat în program, Silvian Vasile Ciuperca, preşedinte al
Consiliului judeţean Ialomiţa, n-a fost prezent la conferinţă, lipsind
auditoriul de detalii despre „Parcul de acvacultură Ialomiţa S.A. – pe
viitor cea mai mare „pepinieră” mondială de sturioni”. S-a facut
informarea despre un proiect care îmbină în mod ideal aspectul ecologic,
cu cel economic: sturionul este un peşte preistoric, care înota în apele
Mării Jurasice, încă de pe vremea dinozaurilor; azi, el este ameninţat cu
dispariţia, datorită pescuitului agresiv şi devierii necontrolate a
canalelor acvatice unde se depun icrele. Peştele este greu de acomodat la
hrana artificială obişnuită, de aceea şansele reproducerii sale în cadrul
crescătoriilor piscicole sunt foarte reduse. Şi totuşi, impedimentele de
acomodare la mediul artificial fiind învinse, România s-a impus ca mediul
cel mai propice de valorificare a experimentului şi, astfel, EURO-STURIO
se poate lăuda cu lansarea pe piaţă unui nou produs românesc de marcă, ce
urmează a fi implementat la scară economică mondială. O prezentare a
documentarului despre reproducerea naturală şi artificială a diverselor
varietăţi de sturion, inclusiv a foarte rarului Albino -producător al
caviarului „Ţarul de Aur”- a întregit secţiunea informativă a Conferinţei,
urmată de întrebări şi discuţii pe tema materialelor prezentate. Din
păcate, deliciosul bufet cu icre negre şi prînzul cu sturion la grătar a
fost apreciat de unii oaspeţi germani, ca şi contravenind spiritului
reuniunii, de salvgardare a unei specii de peşte pe cale de dispariţie.
Dar oare, cu salate de boeuf şi mititei, ar mai fi fost Sturionul
adevarătul erou al zilei, nu numai în expuneri şi pe ecran, ci şi pe
papilele gustative ale participanţilor?
17.10.2004
Dani Rockhoff
|
