Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

60 de ani de la suprimarea

Bisericii Române Unite(1)

1 DECEMBRIE 1948 - 1 DECEMBRIE 2008

Maria HETCO

        In finalul celui de al doilea Război Mondial, comuniştii ruşi  au invadat  tot Estul Europei şi au dat semnalul pentru dezlănţuirea  persecuţiilor religioase. Stalin a decis lichidarea tuturor catolicilor de rit oriental din Ucraina, Cehoslovacia şi România.

       In perioada anilor 1944-1948 , comuniştii din România au pus la punct acest plan de a distruge Biserica Greco-Catolică. Ei deţineau deja controlul  asupra Bisericii Ortodoxe Române -  virtual, aceeaşi credinţă, dar ortodoxia nu acceptă autoritatea supremă a Papei. Este o ironie a sorţii, comuniştii atei s-au erijat în apostoli şi misionari ortodocşi. Comuniştii au înlocuit, pur şi simplu, pe marii ierarhi şi conducători ai Bisericii Ortodoxe cu noi filo-comunişti. Acum voiau să-i forţeze şi pe greco-catolici să adere la o Biserică deja controlată de stat şi care era o simplă marionetă. Singurul obstacol în calea acestei uniuni a fost că Episcopii greco-catolici nu au renunţat la legătura lor cu Roma şi Biserica Unită, nu putea fi o marionetă în mâinile lor din moment ce îl aveau pe Sfântul Părinte în fruntea Bisericii Catolice.

       In anul 1948 se pregătea eşafodul pentru martirizarea Bisericii Greco-Catolice, a preoţilor şi a credinioşilor ei, prin Decretul 358/1 XII 1948, de scoatere a Bisericii Unite în afara legii. Se declară astfel că datorită unificării ce a avut loc, Biserica Unită şi-a încetat existenţa. Toţi ierarhii Bisericii Unite au fost arestaţi în noaptea de 28 octombrie 1948 şi închişi, iniţial împreună într-o vilă, reşedinţa de vară a Patriarhului ortodox Iustinian Marina, care a fost transformată în închisoare, localitatea fiind Dragoslavele.

       Acest Patriarh a fost cel care a condus personal suprimarea Bisericii Greco-Catolice şi a supravegheat întemniţarea Episcopilor  şi a preoţilor în vila lui sau în diverse mănăstiri ortodoxe. Atunci când Patriarhul Roşu, I.Marina, a celebrat furtul comunist al Bisericii Unite, el a proclamat unificarea  drept o zi de mari bucurii, o zi a eliberării din "captivitatea Romei".

        Episcopii greco-catolici închişi la Dragoslavele erau izolaţi total de lume, de diocezele lor. Au suferit multe privaţiuni, în principal, libertatea. Scopul celor care i-au închis şi izolat de lume era clar: să le distrugă orice rezistenţă şi să-i facă supuşi.  Aici, la Dragoslavele, Episcopii uniţi au fost stupefiaţi atunci când au auzit, în 4 decembrie 1948, că greco-catolicismul a fost suprimat deja de trei zile. Ei au redactat un ,,Memoriu” adresat guvernului comunist condus de P.Groza, în care arătau  că Decretul 358/1 XII 1948 nu avea nici un fel de bază legală şi reprezenta o violare a prevederilor constituţionale care priveau libertatea religiei. De la sine înţeles că nu au primit niciodată nici un răspuns.

       In 1949, Episcopii au fost transferaţi  la Căldăruşani, o mănăstire ortodoxă, unde au fost închişi 20 de preoţi greco-catolici şi alţi preoţi, transferaţi de la mănăstirea Neamţu. La Căldăruşani, noua închisoare, Patriarhul Marina a tras o linie în jurul casei, spunând: ,,Nu-i lăsaţi să depăşească această linie. Dacă vor s-o facă, trebuie să semneze”. Linia era marcată de un gard de sârmă şi un grup de 50 de gardieni îi păzeau zi şi noapte. In prima zi de detenţiela Căldăruşani, episcopii şi preoţii, împreună, au jurat să persevereze în credinţa lor, să lupte şi să sufere pentru ea. Au trăit şi au murit respectându-şi  crezul, credinţa şi au murit aşa cum au trăit: cu sfinţenie.

         Episcopatul Bisericii Române Unite cu Roma-Greco-Catolică era  alcătuit din cei şase Episcopi din vechea gardă: IPS Valeriu Traian Frenţiu, Dieceza de Oradea; IPS. Iuliu Hossu, Dieceza de Cluj-Gherla; IPS  Ioan Suciu, Administrator Apostolic al Mitropoliei de Blaj;  PS. Ioan Bălan, Dieceza de Lugoj; PS. Alexandru Rusu,Dieceza de Baia-Mare şi PS. Vasile Aftenie,Vicar al Bucureştiului şi al provinciilor din Vechiul Regat. Lor li s-au adăugat al şaptelea Episcop: Tit Liviu Chinezu, din a doua gardă.Tot în clandestinitate au fost consacraţi ca Episcopi Auxiliari: I. Chertes, I.Dragomir, Iuliu Hirţe Alex.Todea şi I.Ploscaru pentru a asigura continuitatea apostolică a Bisericii.

       Cei şapte ierarhi nu s-au mai întors niciodată la reşedinţele lor după arestarea din 28 octombrie 1948.Martiriul lor s-a consumat în închisorile de deţinuţi politici de la Văcăreşti, Sighet , Gherla, Jilava şi Aiud. Pe rând, ei au murit în chinuri groaznice: PS. Vasile Aftenia, în 10 mai 1950. A fost bătut şi omorât. Trupul  său era o rană imensă. A fost înmormântat în Cimitirul  Belu Catolic din Bucureşti.Si în ziua de azi credincioşii îi venerează memoria; se spune că au avut loc şi miracole  la mormântul său. Vasile Aftenie este primul Episcop Martir al Bisericii Greco-Catolice.

     Moare în închisoarea din Sighet IPS. Valeriu Traian Frenţiu (foto) în 11 iulie 1952, la 77 de ani. Suferinţa i-a adus cununa de martir. A fost îngropat noaptea, pe ascuns , într-o groapă  în Cimitirul Săracilor, pe malul Izei. Nimeni nu s-a rugat la capul său, iar mormântul nu a fost nici măcar cu o piatră marcat. PS. I.Suciu, în 27 iunie 1953, după bătăi , torturi, umilinţe, foame, moare în închisoarea din Sighet.Este ingropat noaptea, pe furiş, în acelaşi cimitir părăsit de pe malul Izei. Nu i se cunoaşte mormântul.

      Ioan Suciu, Episcopul Tinerilor, din cele ce a spus şi a scris, e limpede că a prevăzut martiriul său şi al Bisericii Unite. Impreună cu ceilalţi Episcopi  este şi Preasfinţia Sa o perlă luminoasă în coroana sfinţeniei.      PS. Alexandru Rusu, mort la 9 mai 1963, în  închisoarea  din Gherla. Ultimile lui cuvinte spuse  fraţilor de suferinţă din celulă : ,,Mă duc la Tatăl Ceresc pentru răsplata vieţii primită de la El, trăită şi sacrificată pentru El, pentru Biserica mea şi neamul românesc’’. A fost îngropat în cimitirul deţinuţilor şi în loc de cruce , mormântul are scris, pe o tăbliţă neagră ,ruginită, ,,nr.133’’. PS. I Bălan, după ani de închisoare, esti izolat la mămăstirea ortodoxă Ciorogârla. Este înmormântat în Cimitirul Belu Catolic. Martiriul său va sta cândva la baza unei adevărate minuni a Bisericii din întreaga lume.

      PS. Tit Liviu Chinezu, mort în 15 ianuarie 1955, a fost consacrat Episcop de Bucureşti, în închisoare. A murit în închisoarea din Sighet, urmare a măsurilor drastice luate de conducerea închisorii care voia să arate că şi rezistenţa în credinţă poate fi înfrântă. Seful închisorii, Vasile  Cioplan, a ordonat ca ferestrele celulei sale  să fie deschise. In gerul acela groaznic, Episcopul Chinezu aproape a îngheţat. Agonia lui a durat cinci zile. A fost ucis cu premeditare. Când măturătorii închisorii, preoţii, au trecut prin dreptul celulei în care a fost izolat, au deschis vizeta. Bolnavul atârna cu capul pe marginea patului iar jos era o baltă de sânge. Adevărată moarte de martir, o nouă jertfă pe altarul suferinţelor Bisericii Greco-Catolice. A fost îngropat în pământul Cimitirului de pe malul Izei, fără nimic la căpătâi, acelaşi cimitir unde au fost înmormântaţi şi IPS.Valeriu Traian Frenţiu şi PS.I.Suciu.

  Cel mai mult a trăit Episcopul Iuliu Hossu (foto), care, după anii de temniţă ai Sighetului, ultimii ani de detenţie i-a trăit în izolare la mănăstirea ortodoxă Căldăruşani. Cu un an înaintea morţii a primit vestea înaintării sale la rangul de Cardinal pentru serviciile aduse Bisericii, pentru dovezile sale de credinţă şi  fidelitate faţă de Biserica Romei. Moare la 28 mai 1970, la 85 de ani, la Spitalul,,Colentina” din Bucureşti. Ironie a sorţii: în 1 decembrie 1818, Episcopul Iuliu Hossu a fost cel care a citit ,,Proclamaţia de Unire a Transilvaniei cu Patria Mamă”. Impreună cu alţi doi membri ai Consiliului Naţional a prezentat ,,Proclamaţia Unirii” Regelui Ferdinand, la Bucureşti.Pentru atitudinea sa patriotică, Episcopul Iuliu Hossu a fost decorat de Rege. In 1940, când Transilvania de Nord a fost cedată Ungariei, IPS.Iuliu Hossu a fost singurul reprezentant al românilor care avea voie să vorbească în Guvernul Maghiar despre atrocităţile petrecute.Pentru curajul şi demnitatea sa de român, studenţii maghiari i-au atacat reşedinţa episcopală.

     Pentru ultimul drum l-a pregătit Mitropolitul Alex.Todea, căruia i-a încredinţat să comunice tuturor celor care l-au prigonit că i-a iertat. Ultimile lui cuvinte au fost: ,,Lupta mea s-a sfârşit, a voastră continuă’’. A fost înmormântat a doua zi în Cimitirul Belu Catolic. A trecut la viaţa cea fără de moarte ca Martir al Bisericii Române Unite cu Roma unul din făuritorii neamului, un sfânt. Mormântul lui a devenit loc de pelerinaj.

       S-a deschis de curând procesul de canonizare al Episcopilor Greco-catolici Martiri. Biserica Română Unită cu Roma aduce prin ei  mărturia credinţei  în Cristos  şi fidelităţii faţă de Roma. Ei au fost şi nu au încetat să fie Episcopii sufletului nostru, singurii în care noi, românii greco-catolicii am crezut.

Maria HETCO

Oradea, 19 II 2008

Partea a doua o puteţi citi aici >>

Alte articole de Maria Hetco în revista AGERO

În memoria PS. Vasile Hossu

Episcopul Valeriu Traian Frenţiu

Evocare Cardinalul Iuliu Hossu (1)

...................................................................

Bibliografie:

,,Cei 12 Episcopi Martiri ai Bisericii Române Unite cu Roma”, Dr. Silvestru Prunduş, Clemente Plăianu;

,,Biserica furată”, Pr.Alex. Raţiu;

,,Calea desăvârşirii”, nr.4, 1999.

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)