|
BIOGRAFIILE
LEGENDARE ALE APOSTOLILOR
Radu Cerghizan –
Germania
Impresii si pareri personale in FORUM
ANDREI
Pescar originar din Betsaida (sat pe malul de nord-est al lacului
Genesareth in Israel), fratele apostolului Petru. A fost primul apostol
al lui Isus. Despre el ni s-au transmis foarte putine date. Legende
posttestamentare relateaza despre o calatorie misionara prin Asia Mica
si Balcani (Thessalia, Tracia, Scitia). In aceste peregrinari ar fi
savârsit numeroase minuni, ar fi convertit pe multi oameni la crestinism
si ar fi initiat construirea unor biserici. Ultimele legende istorisesc
despre sederea sa in provincia romana Achaia. Arestat de procuratorul
roman Aegeatis in orasul Patras (Grecia), nu s-a dezis de crestinism,
fiind supus unui martiriu de 2 zile si rastignit pe o cruce in forma de
X in anul 60 d.C. Procuratorul roman Aegeatis ar fi murit in aceiasi zi
(sotia sa Maximila s-ar fi ingrijit apoi de ceremonia inmormântarii lui
Andrei la Patras). In anul 356 trupul lui Andrei a fost dus de la Patras
la Constantinopol, iar in anul 1208 de la Constantinopol la Amalfi
(Italia). Capul, initial ramas la Patras, ar fi fost pastrat la Roma
intre anii 1450-1462, de teama Turcilor. In anul 1964 capul a fost redat
bisericii din Patras.
PETRU
Pescar din Betsaida, fratele mai mic al apostolului Andrei. Petru a fost
unul dintre intemeietorii primei comunitati iudeo-crestine din Ierusalim
(impreuna cu apostolii Iacob cel Batrân si Ioan). A fost de parere ca
numai evreii trebuie convertiti la ideile lui Isus. A avut unele
controverse ideologice cu apostolul Pavel. Pavel a sustinut idea
universalitatii noii credinte, a necesitatii raspândirii noii religii si
la alte popoare, nu numai la evrei. Dupa decapitarea apostolului Iacob
cel Batrân in anul 44 d.C. de catre regele Aggripa I (40-44 d.C), a fost
arestat si Petru, dupa revenirea sa in Ierusalim. Ar fi fost tinut in
lanturi, intre alti doi detinuti, dar eliberat in mod miraculos de catre
un inger (Faptele Apostolilor, 12). Dupa ce apostolul Iacob cel Tânar a
devenit seful comunitatii din Ierusalim, Petru a facut o calatorie la
Antiochia (Turcia), dupa care i s-a pierdut pentru o vreme urma. Ajuns
la Roma in jurul anului 57 d.C, Petru a devenit seful comunitatii
iudeo-crestine din Roma, unde l-a reîntâlnit pe Pavel. Una din legende
afirma ca Petru si Pavel ar fi cauzat prabusirea si moartea lui
Simon-Magul in timpul unui zbor al magului in fata imparatului Nero
(54-68 d.C.), ceea ce le-a atras arestarea. Dupa o alta legenda, Petru
si Pavel ar fi fost arestati in timpul represiunilor anticrestine
declansate de catre imparatul Nero dupa incendierea Romei in anul 64
d.C. Ar fi fost tinuti inchisi in "Carcera Mamertinica", situata intre
Capitoliu si Forumul Roman. Carcera consta din 2 celule suprapuse: o
celula superioara (inchisoarea Romei) si o celula inferioara (cea mai
veche camera din Roma, numita din anul 300 i.C. "Tullianum"). Mai
târziu, capela amenajata in "Tullianum" a primit numele "San Pietro in
carcere" ("Sf.Petru in carcera"). Petru ar fi fost condamnat la moarte
si executat prin crucificare cu capul in jos (la cererea lui), spre a se
deosebi de modul rastignirii lui Isus, in jurul anului 64 d.C., lânga
fostul Circ al lui Caligula si Nero, inafara zidurilor Romei, pe terenul
numit "Agger Vaticano" si ingropat in apropierea Circului, in
cimitirul-necropola al celor neinstariti, de lânga sirul de cavouri ale
unor cetateni romani mai bogati. Istoricul Eusebius de Caesarea (260-339
d.C.) a mentionat relatarile diaconului roman Gaius din jurul anului 200
d.C, care a sustinut ca ar cunoaste locul unde se gaseste mormântul lui
Petru. Acolo s-ar gasi o inscriptie, pe care stau scrise numele lui Isus
si a lui Petru. In jurul anului 160 d.C, comunitatea crestina din Roma a
inaltat un prim monument pe acel loc. Pe baza informatiilor lui Eusebius
de Caesarea si a monumentului existent, imparatul Constantin cel Mare
(306-337) a dezgropat presupusul schelet, dupa care l-a reasezat in
acelasi loc, acoperind totodata mormântul cu un monument prevazut cu o
nisa cu marmora ("Tropaion"). Pe "Tropaionul" constantinian, pastrat
pâna in zilele noastre, sta inscriptia prescurtata (in limba greaca):
"Petr ene" ("Petros enestin" = "Petru se gaseste inauntru"). In anul 324
d.C. Constantin cel Mare a ordonat nivelarea dealului "Agger Vaticano",
rambleerea partilor supraterane ale vechiului cimitir, decaparea
cavourilor din vechea necropola (ce depaseau nivelul zero al terenului)
si constructia unei basilici dedicate lui Petru, pastrând monumentul
"Tropaion" ca axa a altarului. Papa Pius al XII-lea a dispus in anul
1939 efectuarea unor sapaturi arheologice sub Domul San Pietro din
Vatican, spre a se constata daca mormântul si osemintele apartin
intr'adevar lui Petru. Cercetarile au avut loc intre anii 1940-49.
Analiza antropologica a scheletului a indicat lipsa oaselor, de la
genunchi in jos, ceea ce, dupa unii, ar putea fi un indiciu ca scheletul
ar apartine lui Petru, in ipoteza ca ar fi fost crucificat cu picioarele
in sus, iar la coborîrea de pe cruce picioarele ar fi fost retezate de
la genunchi. Impotriva acestei ipoteze stau 2 argumente: a) nu s-au
gasit urme de strapungere ale mâinilor cu piroane; b) reconstituirea nu
arata ca ar fi vorba de un batrân de 60-70 ani, cu o statura impunatoare
(cum se spune ca ar fi fost Petru). Craniul lui Petru, impreuna cu
presupusul craniu a lui Pavel, au fost duse si pastrate (pâna in zilele
de azi) in cutia-osuar de sub ciboriumul-altar din basilica "San
Giovanni in Laterano" din Roma. In secolul 16 vechea basilica Sf.Petru a
lui Constantin cel Mare a fost demolata, spre a face loc actualului Dom
San Pietro. In basilica "San Pietro in Vincoli" ("Sf.Petru in lanturi")
din Roma se pastreaza in tabernacolul de sub altar presupusele lanturi
cu care Petru ar fi fost legat in inchisoarea din Ierusalim, precum si
lanturile din "Carcera Mamertinica". Lanturile din Ierusalim ar fi fost
aduse la Roma de catre Eudoxia, fiica imparatului Theodosius (379-395),
sotia co-imparatului Valentianus II (383-392), in urma unui pelerinaj la
Ierusalim. Lanturile din "Carcera Mamertinica" ar fi fost descoperite la
inceputul secolului 2 de catre temnicerul roman Quirinus de Neuss.
Conform "Legendei Aurea" a lui Jacobus da Voragine, publicata in secolul
13, in preajma capelei „Quo vadis, Domine ?„ din Roma de pe Via Appia,
Petru l-ar fi revazut ultima data pe Isus, in momentul in care voia sa
fuga din Roma, spre a scapa de martiriu. Petru l-ar fi intrebat pe Isus:
"Quo vadis, Domine ?" („Incotro te-ndrepti, Doamne ?"), la care Isus
i-ar fi raspuns: "Vado Romam venio iterum crucifigi" ("Am venit la Roma,
spre a fi din nou crucificat"). Rusinat de observatia lui Isus, Petru
s-ar fi reîntors la Roma, primind martiriul.
Alte lacasuri de cult, demne de mentionat, dedicate lui Petru:
- Biserica "San Pietro in Gallicantu" ("Sf.Petru la cântatul cocosului")
din Ierusalim, pe versantul estic al Dealului Sion, pe unul din
prezumtivele locuri de amplasament al casei Marilor Preoti Anna (Hannas)
si Caiafa (Kaiphas). In curtea acestei case Petru ar fi fost recunoscut
- dupa accentul galileean - de catre o femeie de serviciu, negând de 3
ori, asa cum a prezis Isus, inainte de cântatul cocosului, ca l-ar
cunoaste pe Isus. In pivnita acelei biserici se gaseste o carcera sapata
in stânca, in care Isus ar fi fost tinut inchis. Locul nu corespunde
insa realului amplasament istoric al casei Marilor Preoti Anna si
Caiafa.
- Biserica "Sf.Petru" (sau "Biserica Primatului") din Tabgha (mica
localitate pe malul lacului Genesareth, la câtiva km sud-vest de
Kapernaum-Israel), unde Isus ar fi reaparut apostolilor, facând remarca
lui Petru, interpretata ulterior (ca si cea din Caesarea-Philippi) drept
testament succesoral.
- Basilica "San Pietro in Montorio" cu monumentul "Tempietto" pe panta
estica a Dealului Gianicolo din Roma, construita pe cel de al doilea loc
presupus de crucificare a lui Petru.
IACOB CEL BATRAN
Pescar dintr-un sat de pe malul nordic al lacului Genesareth (Israel).
Parintii: Zebedeus si Maria-Salomeea. Frate mai mare al apostolului
Ioan. Numit si Iacob cel Batrân. Isus i-a poreclit pe acesti frati
"Boanerges" ("Fii tunetului"), probabil pentru ca faceau parte din grupa
revolutionar-antiromana a Zelotilor. Dupa Ridicarea la Cer a lui Isus,
Iacob cel Batrân ar fi facut o calatorie in Spania, dupa care s-ar fi
reintors in Palestina, unde ar fi predicat cu succes in tinuturile
Samariei si Iudeei, conducând un timp, impreuna cu Petru si Ioan,
comunitatea iudeo-crestina din Ierusalim. Ar fi fost prins si ucis prin
decapitare la Ierusalim in anul 44 d.C, din ordinul regelui Aggripa I
(Faptele Apostolilor, 12,2) si ingropat tot acolo. La ocuparea
Palestinei in anul 614 de catre Persi, relicvele lui Iacob cel Batrân au
fost duse, spre a fi salvate, fie la manastirea Sf.Ecaterina, fie la
manastirea Raithiu (ambele in peninsula Sinai din Egipt), fie la
manastirea Menas din Alexandria (Egipt). De aici, conform legendei,
osemintele sale ar fi fost duse in Spania. Mormântul din Spania ar fi
fost descoperit in jurul anilor 820-830. In secolul 11, dupa o serie de
viziuni (in forma de stele) ale unor copii de pastori in timpul noptii
pe o pasune, a fost construita pe acel loc renumita basilica de
pelerinaj din Santiago de Compostela ("Sf.Iacob de pe Câmpul Stelelor").
Relicvele lui Iacob cel Batrân s-ar afla, impreuna cu relicvele lui
Athanasie si Theodosius, intr-un tabernacol din cripta acelei catedrale.
IOAN
Pescar, fiul lui Zebedeus si al Mariei-Salomea, fratele mai mic al
apostolului Iacob cel Batrân. Unii considera ca el ar fi autorul
"Evangheliei lui Ioan", fapt contestat de catre altii. Denumit in
"Evanghelia lui Ioan" drept "apostolul cel mult iubit de Isus", martor
ocular al crucificarii lui Isus. Ar fi intreprins mai multe calatorii
misionare in Asia Mica. Legendele sustin ca a refuzat sa aduca ofranda
cuvenita in templul roman al zeitei Artemis din Efes (Turcia) in timpul
persecutiilor anticrestine ale lui Domitian (81-96 d.C.), fapt pentru
care ar fi fost arestat si dus la Roma, unde ar fi fost supus la
chinuri, prin scufundare intr-un vas cu ulei fierbinte, lânga "Porta
Latina" (pe acel loc s-a construit apoi biserica "Oratorio di San
Giovanni in Oleo"). Exilat pe insula Patmos (Grecia), a scris
"Apocalipsa dupa Ioan", iar dupa moartea imparatului Domitian (96 d.C.)
s-a intors la Efes. Ar fi decedat la vârsta foarte inaintata (88 ani).
IACOB CEL TANAR
Parinti: Alfeus si Maria-Kleophas. Probabil identic cu Iacob cel mic din
"Evanghelia lui Marcu". Nu se cunosc alte amanunte despre viata si
activitatea lui Iacob cel Tânar.
BARTOLOMEU - NATANAEL
Una din legende afirma ca el ar fi fost mirele de la Nunta din Canaa si
ca ar fi intreprins apoi lungi calatorii de raspândire a noii credinte
prin Cilicia, Armenia, Mesopotamia si India. La curtea regelui Polimius
din Armenia ar fi savârsit minuni si tot acolo ar fi fost omorît in mod
crud (i s-ar fi tras pielea de pe corpul viu). Porecla "canaanit" poate
veni fie de la localitatea Canaa din Galileea, fie de la cuvântul
arameic "quana" ("zelos"), caz in care Bartolomeu ar fi apartinut si el
gruparii Zelotilor. Ramasitele sale pamântesti ar fi ajuns in Arabia, in
Mesopotamia, pe insula Lipari (Italia), la Benevent (oras in Campania,
la cca 50 km nord-est de Napoli) si, in sfârsit (in anul 983), la Roma
(la interventia imparatului Otto I), unde se odihnesc si in prezent in
basilica "Sf.Bartolomeu" de pe Isola Tiberiana. In anul 1238 un fragment
de craniu a fost dus la Frankfurt pe Main (Germania) si depus in
relicviarul domului ce-i poarta numele ("Sf.Bartolomeu").
MATEI - LEVI
Numit Matei in "Evanghelia lui Matei" (9,9) si Levi in evangheliile
lui Marcu (2,14) si Luca (5,27). "Evanghelia lui Ioan" nu il aminteste.
Dupa unii ar fi fost aceiasi persoana cu evanghelistul Matei (fapt
contestat de altii). Vames din Galileea, in slujba tetrarhului Herodes
Antipas (Irod II). Ar fi intreprins calatorii misionare in Persia si
Etiopia. A fost asasinat (strapuns cu spada in spate, in timp ce se afla
lânga un altar) din ordinul regelui etiopian Eggipus, in urma unor
intrigi de curte.
FILIP
Originar din satul Betsaida (consatean cu apostolii Andrei si
Petru), de meserie pescar. Ar fi murit martirizat (crucificat) in anul
80 d.C. la Hierapolis (azi: Pamukkale in Turcia), la vârsta de 87 ani.
In tinerete ar fi facut o calatorie misionara prin Asia Mica si Balcani.
SIMON ZELOTUL-CANAANITUL
Amintit numai in evangheliile sinoptice (Marcu, Matei, Luca). Membru
al gruparii Zelotilor. Dupa unele legende ar fi fost frate cu apostolii
Iacob cel Tânar si Iuda-Tadeul (parinti: Alpheus si Maria-Kleophas). In
timpul unei misiuni prin Persia (impreuna cu Iuda-Tadeul) ar fi fost
amândoi ucisi. Modul in care ar fi fost omorîti este diferit prezentat:
fie decapitati, fie rastigniti, fie taiati de viu in doua parti.
IUDA-TADEUL
Apostol prezentat sub 2 nume: Tadeus (Marcu 3,18, Matei 10,1-4),
respectiv Iuda, fiul lui Iacob (Luca 6,16, Faptele Apostolilor 1,13).
Nementionat in "Evanghelia lui Ioan".
TOMA
Poreclit si "Dydimus" ("Geamanul"). Dupa unii, ar fi fost originar din
orasul grec Didima (Turcia), dupa altii ar fi fost frate cu Isus (in
acest caz el este Iuda-Toma, unul dintre cei 4 copii ai lui Iosif). A
intreprins o lunga calatorie misionara, ajungând pâna in India de sud.
Relicvele sale ar fi pastrate in orasul Edessa (azi: Urga in Turcia).
IUDA-ISKARIOT
"Iskariot" (Ioan 6, 71) ar indica fie provenienta apostolului din
satul Karioth (la cca 25 km sud-est de Hebron in Israel), fie
apartenenta lui la grupul Zelotilor. L-ar fi tradat pe Isus pentru 30
monede de argint. Dupa rastignirea lui Isus, regretând fapta, ar fi
aruncat cele 30 monede in incinta Templului herodian, dupa care s-ar fi
spânzurat de un copac ("Copacul lui Iuda" = "Cercis siliquastrum").
Oamenii Marelui Preot Caiafa (Kaiphas) ar fi cumparat cu acesti bani
hotarul de pamânt "Hakeldama", folosit apoi ca cimitir pentru strainii
decedati in Ierusalim, la sud de Valea Hinnom si de vechea cetate a
Ierusalimului. Alta versiune sustine ca Iuda ar fi fost condamnat la
moarte si executat.
MATIAS
"Matias" reprezinta forma prescurtata a prenumelui elenizat
Mattathias, derivat din ebraicul Mattitjah si inseamna "Darul Domnului".
A fost inlocuitorul oficial al lui Iuda-Iskariot. Conditia care i s-a
impus: noul apostol trebuia sa fi fost martor al Invierii lui Isus.
Conform "Faptelor Apostolilor", a fost cooptat in grupul apostolilor (in
scurtul interval de timp dintre Ridicarea la Cer a lui Isus si Pogorîrea
Sf.Spirit, la 50 zile dupa Ridicarea la Cer) prin tragere la sorti
(contracandidat: Iosif, zis Barsabbas Justus). La adunarea de alegere au
participat 120 crestini. Asupra vietii si activitatii sale ulterioare
exista foarte putine relatari. Ar fi predicat in Palestina si Etiopia.
Ar fi decedat in jurul anului 63 d.C. Despre modul cum a murit exista 3
versiuni:
- Dupa o misiune plina de succes in Iudea, ar fi fost acuzat de
Sanhedrin (organul suprem evreiesc) pentru delicte teologice, condamnat
si lapidat (linsat cu pietre), apoi decapitat cu sabia.
- Decedat in chip natural.
- Ar fi fost crucificat in Roma (relicvele sale ar fi pastrate - in
aceasta varianta - in basilica "Santa Maria Maggiore" din Roma).
Osemintele sale ar fi fost duse de catre Elena (mama imparatului
Constantin cel Mare) in secolul 4 din Palestina la Trier (Germania). Un
document din secolul 12 afirma ca cu ocazia unor lucrari de restaurare a
bisericii "San Eucharius" din Trier (Germania) ar fi fost redescoperite
osemintele lui Matias. In prezent, mormântul lui Matias s-ar gasi in
biserica "San Matthias" din Trier.
Radu Cerghizan – Germania
|
