Revista AGERO Stuttgart - redactor Lucian Hetco

Căutarea Graalului

Dr. Titus Filipas

Impresii si pareri personale in FORUM

Idealul Dulcineei din Toboso, pentru care lupta Don Quijote, este mai mult “sex-in-armor” hollywoodian, decât căutarea « Sfântului Graal », ţinta cavalerilor rătăcitori luaţi ca model de „iscusitul hidalgo”. Cavalerul rătăcitor medieval căuta valorile în Răsărit, chiar înaintea viziunii romaneşti a poetului Ezra Pound, supranumit „Poets’s Poet” – poetul poeţilor, fie-ne permis a-i reaminti numele – Nomen Odiosa. Circumstanţa că Don Quijote nu pleacă în căutarea Graalului poate fi considerată la urma urmelor dovada peremptorie a comportamentului raţional al “Cavalerului tristei figuri”. De ce? Pentru că Miguel de Cervantes şi toţi spaniolii timpului său interesaţi de tematică socoteau că problema Graalului fusese deja rezolvată. Cu participarea spaniolilor.

În literatura consacrată acestei teme, istorisirea clasică despre Cavalerul rătăcitor plecat în căutarea Graalului' se înscrie în ciclul arthurian aflat la intersecţia între mitologia celtică şi mitologia creştină. Ţin să subliniez că frumuseţea şi moralitatea legendelor celtice contrazice flagrant pretenţia adevărului universal acordat de ideologia anti-sămănatoristă faimoasei clamări despre "pericolul confuziei între etic, estetic şi etnic". Această aserţiune a criticului literar Eugen Lovinescu (1881-1943) îl înfuria pe unul dintre legionarii notorii, marele intelectual ezoterist român Vasile Lovinescu (1905-1984), fiul avocatului Octav Lovinescu, fratele amintitului critic.

Cel mai mare dintre autorii medievali ai „romanţului arthurian”, Chrétien de Troyes (a cărui dată a naşterii nu se cunoaşte, dar despre care se ştie că a murit pe la 1185, aşa că scădeţi rezonabil câteva decenii) folosea deja în poemul neterminat «Le Conte du Graal », compus ori numai înregistrat de istoria literaturii pe la 1180, numele comun “un graal”. Totuşi, dacă ‘graal’-ul este un cuvânt celtic, ori aparţine limbii franceze vechi, constituie încă subiect de aprinsă dezbatere. Căci într-o altă interpretare, legenda « Sfântului Graal » s-ar fi născut din sintagma în limba franceză veche “sang rial”, --adică ‘sânge regal’, transcrisă deformat de unii dintre copiştii medievali ca “san grial”. În fine, Miguel de Cervantes, vechiul luptător din bătălia pe mare de lângă Lepanto (1571) condusă de amiralul genovez Andrea Doria, putea chiar alege între două clamări de Graal regăsit. Numai cea dintâi variantă era notată în cronica spaniolă. Când regele Alfonso al VII-lea de Castilia a cucerit Almeria de la mauri în anul 1147, cu ajutorul armat al genovezilor, ar fi recuperat şi “un uaso de piedra esmeralda que era tamanno como una escudiella”, adică „un vas de piatră smarald ce era taman ca un potir”. Extaziasmaţi de aceasta dovadă materială a existentei divinităţii! genovezii i-au cerut regelui Alfonso al VII-lea potirul drept unica lor plată pentru ajutorul la asediu.

Auzim altă poveste a Graalului de la Guillaume de Tyr (1130-1190), arhiepiscop al Tirului cruciaţilor. Scriind despre Sfântul Potir pe la 1170, prelatul dezvăluie că "un vas dintr-un singur briliant verde, având formă de bol", ar fi fost găsit de cruciaţi într-o moschee din Cezarea (Caesarea) la anul 1101, şi este vorba aici despre Cezarea de pe coasta Samariei. Sfântul Apostol Pavel a vizitat Cezarea Samariei atât imediat după iluminarea lui de către Divinitate, cât şi în cea de a doua şi în cea de a treia călătorie misionară (Faptele 9:30, 18:22, 21:8). Genovezii, gândind că Sangraalul era cizelat dintr-un singur mirific smarald mare, l-au acceptat drept răscumparare a vieţii musulmanilor din Cezarea, în locul unei sume de bani în monedă. Potirul de smarald a fost trimis şi păstrat la catedrala San Lorenzo din Genova. Atunci când Napoleon Bonaparte a cucerit Italia, l-a inclus în prada de război. În consecinţă, Sfântul Potir aflat în Genova a fost expediat la Paris. Dupa eşecul napoleonian de la Waterloo, Sfântul Potir a fost retrimis în Italia. Un accident de transport, când potirul s-a spart, a revelat că materialul nu era smarald, ci sticlă verde de o extraordinară calitate, fabricată de alchimişti egipteni, probabil ca în atelierele saitice din delta Nilului. Revelaţia aceasta de după Waterloo a constituit preţios punct de sprijin pentru masonii din Ordinul Orientului. Vasul cel verde se păstrează şi acum la catedrala din Genova, sub numele de Sacro Catino. ( foto sus: Graal - la mijlocul Mesei Rotunde, tapiterie franceza de la inceptul sec. XII, sursa: Wikipedia, http://de.wikipedia.org/wiki/Gral)

Ori poate mai curând Miguel de Cervantes identifica “Potirul Sfânt” cu “Santo Cáliz”, marea cupă dintr-un singur cristal de agat păstrată la catedrala din Valencia. Pe latura pocalului este gravată o inscripţionare în araba coranică. Ciudat, dar pentru spanioli, această veche inscripţionare adăuga veridicitate “Potirului Sfânt” păstrat la Valencia. Cea mai veche referire a cronicarilor spanioli la “Santo Cáliz” datează din 1399. Când vasul de agat a fost obţinut de clericii de la mănăstirea Martin I de Aragon, în schimbul unei cupe de aur foarte banale, de la cineva care nu îi prevestea şi valoarea simbolică. Ajuns la Valencia, i s-a inventat uşor o legendă : “Santo Cáliz” ar fi fost adus din Ierusalim la Roma chiar de către Sfântul Apostol Petru!

S-a mai spus şi că Graalul ar fi vechiul mit despre Cornucopia (Cornul Abundenţei), revăzut şi revizuit de creştinism. Domnul Dan Culcer îmi semnalează această dovadă în Transilvania. În textul unui colind, şi din aceasta cauză veridicitatea lui ca mit pentru Cornucopia sporeşte, este invocată „floarea grâului” (sursa abundenţei) după invocaţia „Leroi dai, leroi Doamne!”. Surprinzător, apar în acel colind scurt, şi aluzii la ‚Drumul mătăsii’: „Asta-i casa, nus' de casă./ Şi-n mijlocul casiei/ Este-o masă de mătase;/ Şi-n mijlocul mesiei/ Este un pahar d-aur./ Şi-n toartza paharului/ Scrisă-i raza soarelui;/ Şi-n buza paharului/ Scrisă-i floarea grâului.” Colindul are un mesaj holistic exact din trecut, cu o unitate de măsură vitală şi pentru prezent. Căci impactul ambiental produs de poluarea sistemelor industriale în Europa se măsoară diferenţial acum, după 2000 AD, prin paharele de grâu pierdute la creşterea ‚încărcărilor poluante din mediu’ !

Miturile medievale pot fi analizate şi cu mijloacele manageriale cele mai noi. Legenda Graalului poate fi descompusă în cinci „nivele de realitate”, identificate prin cinci 'diagramări Pareto'. Aşa cum legenda ‚Cavalerului Alb’, ori ‚the White Kight’, este folosită ca nume în managementul modern pentru desemnarea unei anumite strategii de salvare economică a întreprinderilor cu mari dificultăţi, tot la fel, în prezent prin „căutarea Graalului” se mai înţelege şi „descifrarea realitatii” într-o situaţie complexă.

Căutarea Graalului continuă în viitor şi în spaţiul cosmic. Se întâmplă în paginile romanului sci-fi „Nova”, scris de Samuel R. Delany, unul dintre precursorii mişcării ‚cyberpunk’. În ‚Trei povestiri despre Atlantida’ („Atlantis: Three Tales”), scriitorul afro-american arată cum se evită conceptul de ‚negritute’ prin imersarea in spaţiul mitului oceanic "Atlantida", care se poate extinde oricând şi in ‚spaţiul cosmic’. Cutezătoare idee! Cred că şi noi, românii, avem drept la acest universalism pragmatic.

Dr. Titus Filipas

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero : Lucian Hetco [ Impressum ]

Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)