DIN CORESPONDENTA UNUI STUDENT ROMAN LA BERLIN IN 1906

Iată ce spune autorul scrisorilor īn una din epistolele trimise mătusii sale, īn martie 1906 : « Iartă-mă, dragă tusică, īncepui din nou cu teorii ; īmi iau totdeauna hotărīrea să nu vă mai asasinez cu stiinta si cu politica, căci vă asasinează neica destul acolo, dar n-am ce face ! Cīnd pun mīna pe condei ca să vă scriu, ce fac, odată īncep să se rostogolească īn creierul meu toate teoriile posibile si imposibile, evolutionism, darwinism si geism … scurt si cuprizător, lucrează imaginatia mea īn realitate ca a lui Sevastian īn vis. Si vă asasinez, din nou si de astă dată, cu premeditare, cum ar zice avocatii.

Asa dar, pregăteste-te dragă tusică căci se poate foarte bine-ntīmpla să-mi calc hotărīrea si azi ! » 

Scrisorile prezintă o altă lume decīt cea pe care o lăsase autorul « acasă », o lume dinamică, efervescentă, contradictorie, o lume a ideilor, a dezbaterilor politice, economice, stiintifice, filozofice, o lume total diferită de īnapoiata, lenta si adormita realitate arhaică  a Olteniei de la īnceputul secolului al XX lea.

Studentul romān are toate calitătile unui analist si ale unui jurnalist de exceptie. El prezintă sintetic si expresiv imaginea unei tări, a unui popor, a institutiilor sale, descrie manifestări si evenimente importante, surprinde interdependenta dintre actiunile din Germania si manifestările similare din alte state, estimează efectele lor asupra Romāniei, ca atunci cīnd afirmă că «toată presa ne insultă īn mod nerusinat neamul si tara.»

            Dar, dacă, unchiul studentului considera că ideile din scrisorile nepotului erau niste „bazaconii“,  cititorul de azi are cu totul altă perceptie  asupra informatiilor si, unii, ar putea īntreba chiar :  „ De ce, Cine, Atunci, n-a adoptat legile si deciziile optime pentru dezvoltarea Romāiei īn raport de posibilitătile si capacitătile de care dispunea“, TARA despre care, nu doar studentul Constantin Negrescu, spunea că ar fi putut să joace un rol important īn stabilirea pretului mondial al petrolului ?

            Ce-am fi putut fii si ce-am ajuns ! Jalnică constatare !

            Cititi scrisorile studentului romān venit la studii la Berlin pentru a deveni « agronom » si, vă asigur, nu veti regreta. Surprizele se tin lant.

            Lectură plăcută.

Dr. Luchian Deaconu

Berlin, 17 ianuar 1905

Iubite unchiule,

Dacă nu mi-ar fi scris tusica acum 2 săptămīni că de sărbători ati fi īn concediu, tot mi-as fi putut īnchipui asta lesne căci n-am primit nici un număr din „Independenta“. Asta probează că neica singur e īn Craiova. Dacă si d-ta ai fi, as primi jurnalul.

Sper că ati petrecut bine de sărbători. Am primit cartea postală de la tusica si vă multumesc pentru urările de anul nou.

Cred că ai primit cartea postală ilustrată cu Bülov, Bebel si Richter. Vă rog s-o păstrati că nu se mai vinde.

Cursurile au īnceput la mine din nou. Am văzut īn muzeu diferite probe de grīu de la noi din tară, nu  e īnsă de calitatea cea mai bună. Ungurii sunt mult mai bine reprezentati ca noi.

A fost foarte curioasă atitudinea ziarelor de aici fată de schimbarea ministerului īn Romānia[1]. Acum jurnalele emiteau păreri deosebite – favorabile sau defavorabile – guvernului care a căzut si care a venit – după felul nuantei politice de care apartineau. Asa, spre exemplu, « Tägliche Rundschau » organul national-liberalilor – partid destul de puternic – considera căderea partidului liberal de la putere ca o nenorocire pentru tara noastră īn momentele actuale si nu găsea cuvinte de laudă īn de ajuns la adresa lui Sturdza – « om de cultură vastă, europeană, savant, cel mai mare om de stat după Brătianu », cum se exprima[2].

Seful partidului national-liberal de aici e Paasche, profesor universitar de economie politică, acela care īn calitate de vicepresedinte al Reichstagului a chemat pe Bebel la ordine īn sedinta la care am asistat eu. Paasche tine la « Technischule » de aici un curs gratuit asupra « Socialismului ».

Alt jurnal, « Berliner Tageblatt », cel mai important jurnal de aici, independent, sustinea din contră că tara noastră va profita mai mult de la guvernul conservator. Jurnalul, desi independent, pare a fi de partea lui Richter, seful liber-gīnditorilor din Reichstag.

Dacă te vei mira cum un jurnal extra-liberal poate să se bucure de venirea la putere a conservatorilor la noi īn tară, motivul e foarte usor de īnteles : redactorii de la « Berliner Tageblatt » sunt ovrei si speră că prin venirea lui Take Ionescu[3] la putere se va regula si chestia ovreilor din Romānia. Am rīs de m-am prăpădit cīnd citeam elogiile care le făcea lui Take Ionescu : « cel mai bun ministru de finante care există īn tara romānească », sau elogiile generalului Lahovary : « bărbat de o prevedere si un tact foarte mare »… de asemenea de generalul Manu.

Scurt, « Tägliche Rundschau » ridică īn slăvile cerului pe liberali cu aceleasi cuvinte de care se servă « Berliner Tageblatt » ca să laude pe conservatori. Nota justă o păstrează numai « Neue Freie Presse » din Viena. Deplīnge īn căderea partidului pe Costinescu[4] si atribuie căderea numai « ambitiei » personale a lui Sturdza « care, ca orice om ajuns prea mare, crede că e infailibil ». 

La Biblioteca Regală de aici există o asa numită « Leschalle » unde se pot citi cele mai importante reviste din lumea-ntreagă. Am găsit toate revistele frantuzesti posibile si imposibile. La « Albeitlung für volkswirtschaftliche, zeitschriften » am găsit « Journal des Economistes », la care e abonată Banca Natională, precum si « L’Economiste Franēais », de la Banca Comertului. Le urmăresc si le citesc regulat.

E de dorit ca D-ta să-ntreti mai departe bune relatii cu Eberhardt căci pe vară, prin ajutorul si influenta lui, găsesc vre-o mosie unde să stau cele 2 sau 3 luni de vacantă.

Si de data asta trebuie să repet că D-ta nu mi-ai mai scris de mult. Dacă ai fost pe la tară pe la Iasi, te rog să-mi spui ce mai face muica. Sper că si dīnsa e sănătoasă. Ati văzut tabloul de care scriam tusichii ?

Vă sărută,

Noatză

Berlin, 29 ianuarie 1905

Iubite unchiule,

In ultima mea scrisoare īti comunicam că sunt bolnav si că din cauza asta eram nevoit să stau īn casă. Doctorul care mă caută mi-a spus ieri că merg spre bine si că pot să ies din nou afară  din casă, lucru pe care l-am si făcut. Mi-e necaz īnsă că nu-mi poate spune cauza bolii, adică din ce mi-au iesit bubite pe corp. De cīnd sunt īn străinătate, asta e prima dată că sunt bolnav, lucrul mă miră cu atīt mai mult cu cīt eu duc acuma viată mult mai regulată decīt la Hohenheim si München.

Sunt mai multumit acuma că n-am pensiune si că mănīnc īn oras. Gazda actuală pare, de asememenea, a fi o femeie cum se cade.

Nu stiu dacă ti-am scris, deja, că avem la scoala noastră un profesor foarte bun de economie politică. Cursul predat de el e o parte din cursul auzit deja de mine la München, la Brentano.

Pe cīnd Brentano a vorbit despre istoria īntregii productii omenesti din timpul romanilor pīnă īn ziua de azi, adecă evolutiunea industriei, agriculturii si comertului, profesorul actual tratează istoria numai a agriculturii si a proprietătii agricole īn decursul veacurilor.

Nu e nevoie să-ti spun că, atīt Brentano cīt si Sehring de la noi, la această tratare generală, au īn vedere Germania mai mult decīt celelalte state.

D-ta īmi spuneai mie odată că la Scoala comercială din Anvers, cursurile sunt asa predate īncīt un belgian profită mai mult decīt un străin si că străinii īnvată multe lucruri care nu le folosesc la nimic. Asa, D-ta dai ca exemplu că ai īnvătat « dreptul maritim » si constructiile de corăbii, chestiuni care pentru D-ta, ca romān, n-au nici o importantă.

Tendinta asta o văd si aici si-ti scrisei mai sus că nici un savant, ca Brentano, nu se poate debarasa de particularismul ăsta – impus poate prin programme.

Rectorul scolii noastre predă poate cel mai important curs de la noi : cultura cerealelor. Ei bine ! De 7 lectii nu ne vorbeste altceva decīt de constitutia pămīntului īn toate provinciile Germaniei. Asta nu-mi poate folosi mie, decīt īn mod indirect.

Profesorul de economia politică e foarte liber īn expunere si tratează chestiuni care sunt la ordinea zilei.

Toti profesorii nostri par a fi protectionisti si, un observator impartial ar putea spune, că toti par a asculta de o poruncă de sus de a infiltra idei protectioniste si agrariene īn mijlocul studentilor…