În spaţiul anglo-american cântecele de Crăciun se numesc Christmas Carol. Denumirea vine de la un dans laic, în cerc, datând din jurul anului 1400 în Italia, pe motivul căruia Sf. Francis din Assisi ar fi compus în 1410 un cântec religios dedicat nopţii sfânte. Christmas Carol, are o legendă amuzantă, de dată mult mai recentă – sfârşitul sec. XVII. Se spune că o fetiţă cu numele de Carol, s-a pierdut în Londra, într-o noapte îngheţată de iarnă, iar rudele şi prietenii ei au pornit din uşă în uşă să o caute, cum ulterior vor face colindătorii, aşa încât denumirea de Christmas Carol a început să fie utilizată în ţările de limbă engleză, referindu-se la colindele de Crăciun. Numele a fost preluat în basmul “Poveste de Crăciun” Christmas Carol, unul dintre cele mai controversate, criticate, apreciate, iubite şi răsunătoare succese ale scriitorului  Charles Dickens (1812-1870).

Dintre cântecele tradiţionale, americane de Crăciun, vreau să amintesc pe cele de renume internaţional. Popularul cântec american Jingle Bells, ce sugerează mersul cailor ce trag sania pe zăpadă, scris de compozitorul James Lord Pierpont, este cel mai vechi cântec de iarnă, ce datează din timpul războiului civil (1861-1865). Este poate cel mai mediatizat, dar nu redă nimic din atmosfera mirifică, emoţionantă a Crăciunului, doar veselia intensă, subliniată de clinchetul clopoţeilor. Urmează apoi producţiile comerciale, ce au şi mai puţină tangenţă cu emoţia profundă, trăită în Seara Sfântă, dar, fiind produs american, este firesc să fie răspândit, adoptat şi împământănit, după „ambalajul pachetului“, adică reclama făcută.

 Filmul - feerie muzicală "Holiday Inn", turnat în 1942, având ca staruri “careul de aşi” Bing Crosby, Fred Astaire, Marjorie Reynolds şi Virginia Dale, lansează melodia "White Christmas" a celebrului compozitor Irving Berlin. Povestea romanţioasă a fost practic savurată, iar cântecul White Christmas (cu care-şi face debutul radiofonic Frank Sinatra în 1943) devine un şlagăr şi o „mină de aur“, imprimat pe discurile ce s-au vândut în 35 milioane de exemplare. Ulterior, în 1975 a fost folosit ca semnal muzical, la evacuarea trupelor americane din Saigon. Uite aşa se scrie istoria…şi acestea nu prea sunt motive întemeiate care să justifice sentimentele deosebite, trăite intens în Noaptea de Crăciun…

 

 Tot un film romanţios – „Meet me in St. Louis" de Vincente Minelli, a lansat un tradiţional cântec american de Crăciun, - „Have Yourself a Merry Little Christmas“ compus de englezul Hugh Martin, (unul dintre cei mai celebrii compozitori de pe Broadway) şi cântat de Judy Garland. Happy end-ul real, - căsătoria lui Minelli cu Judy, a avut o pondere importantă în succesul melodiei, devenită cântec tradiţional de Crăciun. Un alt cântec, datează din sec, XVI şi a fost adus în America de către emigranţii englezi. El era cântat pe la casele nobililor şi patricienilor de către barzi. În textul cântecului se vorbeşte de tradiţionala budincă de Crăciun – „figgy pudding" şi componentele ei de bază: ouă, unt, lapte, mere, nuci, coajă de lămâie, portocală şi ginger. Câtă sensibilitate… într-adevăr te emoţionează. Mai există colinde legate de semnificaţia nopţii sfânte, dar practic, nu au căpătat răsunet internaţional.

 În ţările de limbă germană, există cântece tradiţionale de Crăciun, devenite clasice. Am să amintesc pe cele mai cunoscute:

 Leise rieselt der Schnee - Este unul dintre cântecele autentice, originale de Crăciun, scris şi compus în 1900, de către preotul Eduard Ebel (1839-1905).

 Alle Jahre wieder -Versurile au fost scrise tot de un preot (Friedrich Silcher - 1789-1860), care s-a inspirat dintr-un cântec al unui soldat, din timpul războiului cu Napoleon. Ulterior a devenit cântec de leagăn, dar „vitalitatea“ a obţinut-o, prin transformarea lui în cântec de Crăciun.

 Tochter Zion, freue dich - Este un alt cântec de Crăciun, care are ca punct de plecare motivul muzical al corului „See, here the conq´ring hero comes" din Oratoriul "Joshua" – compus în 1748 de Georg Friedrich Händel (1685-1759) şi refolosit doi ani mai târziu (1750) în Oratoriul "Judas Maccabaeus". În Anglia tema melodică a fost preluată în 1905 de către Sir Henry Wood în "Fantasia on British Sea Songs". În mediul germanic teologul Friedrich Heinrich Ranke (1798-1876) i-a adaptat un text religios şi astfel a devenit cântec de Crăciun.

  Cele mai îndrăgite şi populare cântece de Crăciun germane, atât de impământănite încât se cântă pretutindeni, ca şi când ar aparţine tuturor popoarelor sunt „O Tannenbaum”(O brad frumos) şi mai ales „Stille Nacht, heilige Nacht” (Noapte liniştită, noapte sfântă) - cunoscut mai mult în versiunea engleză „Silent night", dar care a fost tradus în 300 de limbi, aşa încât practic nu se prea ştie ţara unde s-a născut. ( Povestea lor am scris-o pe larg în articolul: Două cântece au făcut ocolul pământului pentru a proslăvi Naşterea Mântuitorului - articol pe care îl găsiţi în arhivă la paginile de Istorie).

  Ele sunt ca muzica, al cărui limbaj este internaţional, nu cunoaşte graniţele ţărilor, se adresează sufletelor care, indiferent pe ce meridiane se găsesc, au acelaş potenţial de trăire, de sensibilitate...

 

Julia Maria CRISTEA

Din volumul „Sărbători, tradiţii, ritualuri, mituri”