Berlin, 10 februarie 1905

Dragă unchiule,

Waldeck[1] a zis odată c㠄afacerea Humbert e cea mai mare escrocherie a secolului“. Eu zic acuma, imitīndu-l pe el, că « medicina e cea mai mare escrocherie a secolului », cu tot respectul ce-l am pentru domnul Mitu Stefănescu. De 4 săptămīni, un doctor specialist nu e īn stare să mă vindece ! După masă, mă duc la cel mai bun doctor de aici din Berlin să vedem el ce zice.

Ieri, după prīnz, am asistat la o sedintă a Reichstagului. S-a īnceput dezbaterea tratatelor de comert. Desi agricultura a fost foarte favorizată de costul industriei la īncheierea acestor tratate, argarii tot nu sunt multumiti.

Le-a răspuns Graf  Pasadovsky, autorul tarifului vamal si părintele tratatelor de comert, cum e numit pe aici. Vorbeste clar si logic. In cuvīntarea sa a spus că n-a putut să atingă tot ce au dorit agrarii deoarece asta era cu totul imposibil. A terminat discursul cu un proverb francez pe care l-a exprimat cu o pronuntie respectabilă : « on ne peut pas contenter tout la monde ă la fois ». Drept vorbind, industria germană a fost sacrificată la īncheierea tratatelor.

A vorbit si de Romānia si ne-a lăudat. Zicīnd că s-au făcut progrese uimitoare la noi īn tară pe tărīmul industrial sub conducerea « īnteleptului rege Carol ».

Intr-o foaie a « Handelvertragenverein” am citit că din cele 7 tratate īncheiate de Germania “cel mai dezavantajos pentru ea, si unde nu s-a putut ajunge nici jumătate din cuvintele delegatilor germani e tratatul cu Romānia ». Proba cea mai evidentă că Costinescu e un om capabil si că a stiut să se opună cu desteptăciunea cererilor exorbitante ale nemtilor.

A vorbit după Pasadovsky, Bernstein, unul din conducătorii societătilor. Vorbeste asa de rational, ai crede că e un matematic care-ti demonstrează că 2+2=4. I-a răspuns imediat Pasadovsky.

Au asistat la sedintă toti ministrii īmpreună cu cancelarul. Au asistat de asemenea mai toti deputatii socialisti, erau, natural, in corpore cu sefii lor : Bebel, Vallmar, Singer. Am văzut pe Vallmar, e cam paralizat de picioare si merge cam īncet, asta din cauză că a fost rănit īn războiul de la 1870, unde a luat parte ca ofiter bavarez de geniu. El vorbeste foarte rar īn Reichstag si, de cīte ori vorbeste, īi răspunde cancelarul. El e pentru participarea socialistilor la guvern si din cauza asta s-a certat de multe ori cu Bebel, care e intransigent.

A mai vorbit un deputat din partidul « liber-gīnditorilor » al căror sef e Richter si īncă un agrar, Keintz.

Natural că, stīnga toată, adică socialistii, liber gīnditorii, partidul popular, vor vota contra. Socialistii au cei mai buni oratori īn Reichstag, īmpreună cu gīnditorii.

Tin să-ti comunic īncă un lucru care te va amuza foarte mult. Berlinul, īn proportie cu populatia lui, trimete īn Reichstag 5 deputati. Din acesti 6, 5 sīnt socialisti si un liber gīnditor. Nu dă asta de gīndit īntr-un oras mare imperialist, plin de functionari ? Succesul ăsta al partidului extrem se datoreste, probabil, asta e părerea mea – lumii savante, profesorilor si lucrătorilor din fabrici.

La scoala mea, profesorul de economie politică mi-a vorbit despre « băncile populare īn Germania, sistem Reisffecsen, si de băncile meseriasilor din oras, sistem Schulze-Debietzsch. Nu insist asupra lor deoarece cred că d-ta le sti tot asa de bine ca si profesorul nostru. Un detaliu īnsă cred că te va ineteresa : băncile populare au fost īnfiintate de Frederic cel Mare īn timpul războiului de sapte ani si decretul pentru īnfiintarea lor s-a semnat īn cort, pe cīmpul de război.  A meritat cu drept cuvīnt numele de cel mare, dacă īn războaie se ocupa el si cu chestiuni economice !

Ne-a vorbit mai departe profesorul că, īn războaiele napoleoniene, Banca statului a fost nevoită să se unească cu  Centrala băncilor populare ca să scape de faliment. In tot secolul, Banca Populară Centrală a stat mai  bine decīt Banca Statului si a lucrat cu o dobīndă mai mică. Lucrul e foarte explicabil : din cauză că statul Prusian avea necontenite războaie si din cauza dezordinii interne, banca garantată de el suferea consecintele si nu putea tine piept īmprejurărilor ca Banca Populară, care era mai bine consolidată.

Deseară mă duc la o conferintă a unui jurist consult si criminalist renumit īn lumea īntreagă : Franz von Lizt. Vorbeste despre : « Das Verbrechen in der Grosstadt ».

Relativ la Frederic cel Mare[2] tin să-ti comunic ce a vorbit odată īn Reichstag un deputat socialist, acum o lună si jumătate, cīnd ti-am scris dumitale că am auzit pe Bebel si Bülov.

Se discuta despre o chestie religioasă si deputatul socialist a citit un discurs prin care Frederic cel Mare decreta libertatea constiintei si a religiei. Pe urmă, după ce l-a lăudat, a urmat « mot ă mot » : « Seitdem haben wir noch mehr Grosse gehabt, über so grossarting im Geiste habe ich noch ich keinen reden gehört, obwol sie doch neüerdugs häufiger reden“. Probabil că Ballestrem, care e foarte bătrīn, n-a auzit ori n-a īnteles aluzia, că l-ar fi chemat la ordine imediat ...

Cum vezi, eu duc o viată ideală. Scoală bună, muzee nenumărate, conferinte interesante... m-asi socoti cel mai fericit om din lume dacă păcătoasa asta de boală nu s-ar fi legat de mine tocami cīnd mi-e lumea mai dragă, dar, ce vrei ?

Zic si eu ca Pasadowsky: „Man kann nicht alles erreichen“. Nu poate fi cineva pe deplin fericit. Paradisul pe pămīnt, care-l visează anarhistii, e tot asa de absurd ca paradisul cerului, cu care popii īnsală lumea de secole.

Sper că D-ta esti bine, īmpreună cu tusica si cu neica. Si nu uita că īn curīnd se va īmplini o lună de cīnd mi-ai promis că-mi vei scrie din nou.

Al D-tale,