Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

Domnii scurte dar însemnate din istoria românilor

Prof. Tiberiu CIOBANU, Timişoara (foto)

 

Prof. Tiberiu Ciobanu

 

□ Doctorand în istorie al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, din 2001;

□ Director al Liceului Teoretic „Vlad Ţepeş” din Timişoara

 

DAN I

                                                                                                                                   

Domn al Ţării Româneşti, din 1385 (îşi începe domnia undeva între 1 ianuarie şi 31 august)1 şi până în 23 septembrie 13862, Dan I a fost fiul lui Radu I Basarab (conducătorul statului românesc sud-carpatin între 1377-1385)3 şi al primei soţii a acestuia, doamna Ana4. Deşi a avut una dintre cele mai scurte guvernări din istoria noastră, el poate fi considerat, totuşi, drept unul dintre cei mai însemnaţi domnitori români, atât datorită puternicei sale personalităţi cât şi a remarcabilelor lui realizări.

 

Cu toate că nu a fost asociat la domnie de către părintele lui, fiind însă cel mai mare dintre fraţi, când acesta va muri, îi va urma imediat la tron5. În general Dan I a dus aceeaşi politică ca şi predecesorii săi, continuând-o, îndeosebi, pe cea promovată de viteazul său tată, prioritară, pentru el, fiind menţinerea, pe orice cale, a independenţei Ţării Româneşti.

 

Foto 1. Monede din vremea lui Dan I

 

Preocupat şi de dezvoltarea economică a acesteia, Dan I bate pe mai departe monedă (mai ales dinari de argint şi piese mărunte sub forma banilor)6,emisiunile monetare, din vremea sa, completânu-le pe cele din timpul domniilor tatălui şi fratelui său.

De asemenea, el va continua activitatea ctitoricească a înaintaşilor săi, terminând zidirea bisericii episcopale din Râmnicu Vâlcea şi întărind daniile acestora de la Vodiţa, Tismana şi Cotmeana. Totodată, Dan I înzestrează, la rându-i, aceste aşezăminte religioase, cum ar fi cazul mănăstirii de la Tismana, căreia, printr-un hrisov, emis la 3 octombrie 1385 (primul document oficial ce ni s-a păstrat de la Dan I), îi dăruieşte şi întăreşte satele Vadul Cumanilor, Hrisomuinţi, Tismana, Balta, Bistreţ şi jumătate din Toporna, un obroc anual şi alte venituri7. Printre acestea se numărau şi 400 de găleţi de grâu, din dijma domnească a judeţului Jaleş8. Tot prin actul amintit mai sus, el întăreşte şi dania în robi ţigani („40 de sălaşe de aţigani”), făcută mănăstirii Tismana de către fratele său Vladislav-Vlaicu9 (ce a condus Ţara Românească între 16 noiembrie 1364 şi cca 1377)10. În hrisovul, din 3 octombrie 1395, se menţionează, pentru prima oară, existenţa judeţelor – ca unităţi administrativ-teritoriale – şi a ţiganilor robi în Ţara Românească.

   

Pe plan extern, însă, politica promovată de el va determina o gravă înrăutăţire a relaţiilor sale cu Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei (1387-1437)11. Dorind să recupereze Amlaşul şi Făgăraşul, pierdute de fratele său, dar şi partea ungurească a Banatului de Severin, Dan I atacă cu oastea sa ţinuturile castelului Mihald (Mehadia). Probabil că el a ieşit victorios, intrând în posesia acestor teritorii, de vreme ce succesorul său la domnia Ţării Româneşti le va moşteni la moartea sa12.

 

Foto 2: Ruinele cetăţii de la Mehadia.

 

Spre sfârşitul domniei şi-l asociază la tron pe fratele său vitreg, Mircea (viitorul domn Mircea cel Bătrân, ce a cârmuit Ţara Românească din 23 septembrie 1386 şi până în 31 ianuarie 1418)13. Această asociere este dovedită de către o serie de monede, emise la acea epocă (în special ducaţi), pe care apar numele amândoura14. De asemenea, într-o versiune a cronicii interne a Ţării Româneşti, este precizat faptul că Dan I „au fost frate cu Mircea Vodă Bătrânul şi au domnit împreună amândoi câtăva vreme”15.

Amestecându-se în mai vechile conflicte de la sudul Dunării, dintre cei doi fraţi rivali Ivan Şişman - conducătorul ţaratului bulgar de răsărit, cu capitala la Târnovo, între 1371-139316 - şi Ivan Stratimir (Stracimir), ţarul Bulgariei Apusene (ce-şi avea reşedinţa la Vidin), între 1371-139617, Dan I intervine de partea celui din urmă (cucerind chiar câteva cetăţi din dreapta Dunării)

 

Foto 3: Ruinele cetăţii Severinului.

 

El va pieri, însă, într-una din luptele duse împotriva ţarului de la Târnovo, fiind asasinat, se pare, chiar din porunca acestuia. Dacă despre uciderea sa, de către Şişman, ca şi despre data la care a avut loc acest tragic eveniment aflăm din Cronica anonimă bulgară, în care este consemnat faptul că „Şişman, ţarul bulgar, l-a ucis pe Dan, fratele lui Mircea voievod, în anul 6902 (de fapt 6894, adică 1386-n.n.T.C.), luna septemvrie 23”18, despre împrejurările în care Şişman a făptuit omorul, din păcate, nu avem cunoştinţă, acestea rămânând necunoscute până astăzi.

Referitor la locul în care vrednicul voievod român şi-a găsit odihna de veci nu există nici o informaţie precisă, totuşi este puţin probabil ca tovarăşii săi de arme să-i fi lăsat trupul la sud de Dunăre. Este posibil ca aceştia să-i fi adus rămăşiţele pământeşti în ţară şi să le fi înmormântat în biserica Sfântul Nicolae de la Curtea de Argeş19.

 

În ceea ce priveşte familia sa, se cunoaşte faptul că Dan I a avut drept soţie pe doamna Maria şi ca urmaş, atestat documentar, un singur fiu, pe care l-a chemat tot Dan20. Descendenţii săi direcţi se vor numi Dăneşti, el fiind, practic, considerat „părintele Dăneştilor”21, una dintre principalele ramuri ale dinastiei domnitoare a Basarabilor.

 

           Foto 4: Biserica domnească „Sf. Nicolae” din Curtea de Argeş.

 

Note:

 

1 În tot cazul, înainte de 31 august, dată la care a fost turnat clopotul pe care un anume jupan Dragomir l-a dăruit mănăstirii Cotmeana, clopot pe care apare o inscripţie din care aflăm că acest eveniment s-a petrecut „în zilele binecredinciosului domn Ioan Dan voievod”. Prin urmare la vremea respectivă Dan I era deja instalat ca domn al Ţării Româneşti Constantin Bălan, Inscripţii medievale şi din Epoca Modernă a României. Judeţul istoric Argeş (sec. XVI-1848), Bucureşti, 1994, p. 192-193.

2 Constantin Rezachevici, Enciclopedia domnilor români. Cronologia critică a domnilor din Ţara Românească şi Moldova, vol.I (Secolele XIV-XVI), Bucureşti, 2001, p. 801.

3 Istoria Românilor, vol. IV, Bucureşti, 2001, p. 803.

4 Petru Demetru Popescu, Basarabii, Bucureşti, 1989, p. 86.

5 Idem.

6Istoria Românilor, vol. IV, p. 104.

7 Documenta Romaniae Historica. B Ţara Românească, vol. I (1247-1500), Bucureşti, 1966, p. 20-22.

8 Istoria României în date, Bucureşti, 1971, p. 79.

9 Viorel Achim, Ţiganii în istoria României, Bucureşti, 1997, p. 17-18.

10 Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri şi până astăzi,Bucureşti, 1975, p. 901.

11Istoria lumii în date, Bucureşti, 1972, p. 564. Din 1410, Sigismund de Luxemburg devine şi împărat al Germaniei, încoronarea sa oficială, ca suveran al Sfântului Imperiu Romano-german, având loc, însă, abia, în 1433 (Ibidem, p. 561).

12 Petru Demetru Popescu, op. cit., p. 86.

13Istoria României. Compendiu, ediţia a III-a, Bucureşti, 1974, p. 513.

14 Octavian Iliescu, Domni asociaţi în Ţările Române în secolul al XIV-lea şi al XV-lea, în „Studii şi cercetări de istorie medie”, II, Bucureşti, 1951, p. 44-45.

15 Letopiseţul Ţării Româneşti (ed. de S. Nicolaescu), în „Revista de istorie, arheologie şi filologie”, XI, Bucureşti 1910, p. 108.

16 Istoria lumii în date, p. 566.

17 Ibidem.

18 Ioan Bogdan, Contribuţii la istoriografia bulgară şi sârbă, în Scrieri alese (ed. de G.Mihăilă), Bucureşti, 1968, p. 266; P. P. Panaitescu, Mircea cel Bătrân, Bucureşti, 1944, p. 43, 45; Istoria Românilor, vol. IV, p. 278.

19 Virgil Drăghiceanu, Curtea domnească din Argeş. Note istorice şi arheologice, în „Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice” X-XVI, Bucureşti, 1917-1923, p. 52.

20 Este vorba despre Dan al II-lea, supranumit „cel Viteaz”, care a guvernat Ţara Românească, din august 1420 până în februarie-martie 1431, cu scurte întreruperi datorate lui Radu al II-lea (unul dintre fiii lui Mircea cel Bătrân), intrat în istorie cu porecla „Prasnaglava” (adică „Chelul” sau „Pleşuvul”), care a domnit, între mai şi noiembrie 1421, în vara lui 1423, în toamna anului 1424 (înainte de 10 noiembrie), în mai 1426 şi din ianuarie până în primăvara lui 1427 (Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Scurtă istorie a românilor, Bucureşti, 1977, p. 391-392).

21 Petru Demetru Popescu, op.cit., p. 86.

  

SUMMARY

 

Prince  of Wallachia between 1 January/31 August 1385 – 23 September 1386, Dan was the son of Radu I Basarab, the ruler of the feudal province south of the Carpathians, between 1377-1385, and his first wife, lady Ana. In spite of having one of the shortest reign in our history, he ranks as one of the most outstanding Romanian feudal lords due to his strong personality and his remarkable achievements.

Dan I continued the policy of his precedessors, the one promoted by his father especially, his top priority being the maintenance of the independence of Wallachia. at any price.

Concerned with his country’s economic growth, Dan struck coins (silver dinars especially), his monetary issue completing his father’s and his brother’s ones. He also continued the foundation work of his predecessors. He finished the construction of the Episcopal Church in Râmnicu Vâlcea and endowed the monasteries of Vodiţa, Tismana and Cotmeana.

Unfortunately, his external policy led to a serious deterioration of his relations with Sigismund of Luxemburg, the king of Hungary (1387-1437). In an attempt to regain control of Amlaş and Făgăraş (lost by his brother) and the Hungarian area of the Banat of Severin as well, Dan I attacked Mehadia. Apparently, he won the battle and gained control over these territories as his successor inherited them after his death.

At the end of his reign he ruled together with his half-brother, Mircea (the future prince, Mircea the Old, ruler of Wallachia between 23 September 1386-31 January 1418). According to a version of a Wallachian chronicle “Dan I and prince Mircea the Old were brothers and ruled jointly for a while”. The fact is proved by the coins struck in the epoch (ducats especially) bearing the names of them both.

Dan involved himself in the old conflicts south of the Danube between the two rival brothers, Ivan Şişman, the ruler of the Eastern Bulgarian tsarat, with capital city Târnovo (1371-1393) and Ivan Stratimir (Stracimir), the tsar of the Western Bulgaria, with capital city Vidin (1371-1396). Dan I supported the latter. He even gained control over several strongholds on the right of the Danube.

He perished in one of the battles against the tsar of Târnovo. Apparently he was killed by order of Şişman. The “Anonymous Bulgarian Chronicle” states that “Şişman, the Bulgarian tsar, killed Dan, prince Mircea’s brother, in 6902 (as a matter of fact 6894, i.e. 1386), September 23” but the circumstances remained unknown. There is no useful information about his resting place. It is unlikely that his comrades in arms left his corpse at the south of the Danube. They might have brought his remains in the country and buried them in St. Nicholas’church at Curtea de Argeş.

With regard to his family, it is well known that he had a wife, Maria, and only one son, Dan. His descendants were called “the Drăculescus”, Dan I being the founder of the principal line of the ruling dynasty of the Bassarabs.

 

omentarii de la cititori

 

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)