Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

George SAND - numele adevărat Amantine-Lucile-Aurore DUPIN, baronne de Dudevant - alias George Sand, femeie de litere, nascută la Paris în ziua de 1 Iulie 1804, unde a şi decedat în ziua de 8 Iunie 1876, la vârsta de 72 ani.  Fiica de ofiţer, nobil şi bogat, nepotul mareşalului de Saxa şi a mamei, vânzatoare de păsări într-o piaţă de flori, a rămas orfana de tată încă din copilarie, mama declinându-şi garda în favoarea bunicii din partea tatălui. Aurore a dus o viaţă liberă la ţară, alături de un învătator, destul de excentric, care a lasat-o să-si înveseleasca viaţa cum a dorit, astfel încât acesta i-a sugerat să se îmbrace costume de baieţi pentru ca să poată călări. A urmat trimiterea ei în pensionul unei mânastiri, unde a căzut într-o criză de misticism. S-a reîntors la Nohant, unde trăia mama ei, după ce murise bunica în anul 1821. Aurore a devenit bogată, dar fiind minoră, depindea material şi moral de mama ei.  S-a căsătorit în 1822 cu Casimir Dudevant din care au rezultat doi copii, Maurice şi Solange, apoi datorită divergenţelor de opinii şi gusturi nepotrivite cu soţul,  s-au separat în 1824,  în 1830 instalându-se la Paris unde a început o viaţă sentimentală şi mondenă unde l-a si întâlnit pe Jules SANDEAU, relaţie pe care sotul a acceptat-o, volens-nolens, astfel ca Aurore trăia o parte a anului la Paris,  iar publicaţiile ei apăreau sub pseudonimul J. SAND. (Sursa foto: http://www.eastman.org/taschen/l199719570001.jpg)

 

Ea a declanşat începutul emancipării femeilor în Franţa. La Paris a cunoscut pe Alfred de Musset,  Franz Liszt si Fréderic Chopin, cu acesta din urmă având o legatură puternică sentimentală, dar nefericita în final... urmând alte întâlniri frecvente cu oameni celebri şi de breaslă, precum Fleury, Arago, Lamennais, alături de care a militat pentru reformele sociale. În 1834 a obtinut divorţul de Jules Sandeau, revenind la Nohant împreuna cu fiica ei Solange, a carei gardă o obtinuse, iar în 1838, devine "amante en titre" a lui Chopin pentru care făcuse o adevarata pasiune.

 

Talentată şi dedicându-se scrisului înca din tinereţe, în 1854 a publicat un roman major autobiografic, intitulat "Histoire de ma vie", roman pe care de fapt îl începuse în 1847. Implicată dintotdeauna în mişcările artistice şi sociale ale timpului, a lăsat în urma-i publicaţii coerente, poetice, romane,  în stilu-i propriu fluid şi pe-nţelesul tuturor. George Sand a deplasat, prin exemplul său şi mai degrabă prin operele pe care le-a publicat, limitele existenţei feminine, cărora le-a dat cuvântul, motiv pentru care şi-a arogat un pseudonim bărbătesc, acela de "GEORGE SAND".

 

A fost admirată de cei mai mari scriitori ai timpului, precum Balzac si Dostoďevski, traversarea secolului respectiv fiind pentru George Sand un adevarat purgatoriu, datorită legăturilor sentimentale pe care le-a avut. Originalitatea scrierilor lui George Sand, în comparaţie cu alţi scriitori ai epocii, este că ea a adoptat în operele ei un punct de vedere androgin, plasându-se încetul cu încetul în "pielea unui bărbat", precum şi al unei femei, astfel încât s-a nascut talentul de a scrie ca o revelaţie. În toată viaţa ei a fost ghidată de idealul pentru dragoste, egalitate şi fraternitate, acest IDEAL determinând-o să lupte pentru REPUBLICA, cerând în 1848 ca muncitorii şi ţăranii sa fie alesi cu acelasi titlu precum ceilalţi membri ai societătii, dar prietenii ei politicieni au dezgustat-o întru-cât nu doreau să renunţe la forţa lor. În acea perioada a scris romanele celebre: "La Mare au diable", "Le petit Fadette" si "François le Champi", în scopul de a arăta poporului drepturile lor şi a apăra cultura ţăranilor, ceea  ce a determinat-o să scrie "Le Légendes rustiques".

 

A fost  "femeia-barbat", care a adoptat costumul bărbătesc, pentru a-şi urma prietenii în tot Parisul, fuma pipa, afişând convingerile ei republicane, dedicând întreaga ei literatură în acest scop, drept pentru care George Sand a surprins secolul XIX, burghez şi conservator, care a ţinut femeile la distanţă. Scrierile ei romantice au traversat trei mari curente: romantismul sentimental, socialismul umanitar şi vocaţia ţărănimii, evocând astfel peisajul de la Berry, regiunea ei natală. Anne-Marie de BREM, conservator general al patrimoniului, a publicat în 1997 o biografie a lui George Sand, intitulată "Un diable de femme", prezentând cunoaşterea lui G.Sand ca o "femeie agreabilă şi substanţială". Scrierile ei politice şi articolele din jurnale, în favoarea poporului şi a libertăţii în general, dar în special a femeilor au facut scandal în epoca traită de ea.

 

Din numeroasele citate ale scriitoarei George SAND, îmi permit să citez numai două, ambele extrase din l"Histoire de ma vie":

- "Dieu qui voit nos larmes ŕ notre insu, et qui, dans son immuable sérénité, nu semble n'en pas tenir compte, a mis lui-męme en nous cette faculté de souffrir pour nous enseigner ŕ ne pas vouloir faire souffrir les autres".

- "La vie d'un ami, c'est la nôtre, comme la vraie vie de chacun est celle de tous".

 

Alexandru DUMAS-pčre, în MEMORIILE sale, publicate în 1852, spunea despre George Sand: "(...) acest geniu hermafrodit, care reuneşte vigoarea unui om cu graţia unei femei, care asemenea sfinxului antic, vie şi misterioasă enigmă, este aşezată la limitele extreme ale artei cu o figură de femeie, ghiare de leu şi aripi de vultur".

 

COCO CHANEL - adevăratul nume Gabrielle CHASNEL, nascută la Paris în 19 August 1883, decedând la Saumur în 10 Ianuarie 1971 (88 ani). CC a trăit tinereţea într-un orfelinat din Corrčze, debarcând la Paris, debutând în cântecul francez, urmând casatoria cu Alfred Capel, care i-a oferit un magazin, unde ea a început să confecţioneze pălării. Succesul a ajutat-o, astfel încât s-a lansat şi în croitorie, popularizând tesatura numita "jersey". Si-a facut legături în domeniu, cu scopul de a moderniza îmbracămintea feminină lansată de ea, creând pentru prima dată costumul "pantalon şi tailleur", care a fost rapid adoptat de femei, lansând în acelaşi timp şi o altă ţesatură, a anilor '20 - '21, numita "tweed", acompaniind moda "garçon". Tot în 1921 a lansat marca de parfum, inaugurat prin celebrul si nemuritorul parfum CHANEL 5. Frecventa oamenii celebri ai timpului: Cocteau, Picasso, Radiguet, Diaghilev s.a.m.d. În anul 1930,  a creat o marcă de bijuterie fantezistă, palarii "glamours" pentru ornamentarea creaţiilor ei, în acest fel devenind foarte cunoscută şi apreciată pentru colecţiile ei şi peste Ocean, respectiv în America de Nord. Al doilea Razboi Mondial însă, a pus capăt activităţii textile. Provocată de aparitia Casei de moda DIOR la finele războiului, C.C. revine şi ea la modă în anul 1954, mai întâi în Europa, apoi în America, unde chiar "prima Lady a Statelor Unite" Jacqueline Kennedy, purta stilul COCO CHANEL, apoi mai târziu Lady Di a Angliei. 

Sursa foto:  http://www.calypsochronicles.com/images/dynamic/coco-chanel.jpg

 

Citez 3 citate celebre care aparţin renumitei Coco Chanel:

- "Il n'ya pas de mode si elle ne descend pas dans la rue" .

- "Ŕ trente ans, une femme doit choisir entre son derričre et son visage".

- "Si une femme est mal habillée, on remarque sa robe, mais si elle est impeccablement vętue, c'est elle que l'on remarque". (CC mai spunea ca, "fusta-rochia unei femei trebuie să depăşească cu o palma în jos de încheietura genunchiului").

 

ESTÉE LAUDER - considerată "geniu" în lumea cosmetică (1907-2004) a fondat un grup de cosmetică dintre cele mai importante în lume, creând o veritabilă cultură a frumuseţii. Fiică de imigranti evrei-unguri, Estée Lauder, numele adevarat Josephine Ester-Mentzer, a început activitatea prin vânzarea de creme pe care le fabrica în bucataria unui unchi, chimist vienez, ea începând să-l imite amestecând propriile ei condimente, pe care mai târziu le-a propus diverselor saloane de frumusete şi hoteluri de lux din New York. În 1946 , a fondat propria-i întreprindere de cosmetică, asociată cu sotul ei, astfel că în 1948 a reuşit să introducă produsele în magazinele de lux SAKS, pe 5-éme Ave. din NY, unde se spune că ar fi lansat şi semnat un contract pentru lansarea unui produs contra "acneei". Au urmat alte contracte, cu alte magazine, oferind clientelei eşantioane gratuite din toate produsele cosmetice. Marca ei a devenit internaţională atunci când a fost adoptată de marele magazin HARRODS din Londra, în anul 1960, lansându-se în continuare şi cu un parfum ce-i poartă numele. Produsele ESTÉE LAUDER, considerate  în 1998 drept "le génie des affaires les plus influents du sičcles", a lăsat celor doi fii, un adevarat imperiu al produselor de frumusete, care sunt vandabile în peste 14000 centre de vânzare din lume, în mai bine de 130 ţări şi teritorii ale lumii întregi. În 2003, cifrele de afaceri ale grupului, atingeau 5.12 miliarde dolari ocupând al 349-lea loc în lista celor 500 mari întreprinderi americane.  A decedat în anul 2004, la vârsta de 97 ani.

Sursa foto: http://www.museudelperfum.com/images/112937.jpg

 

MATA-HARI (nume conspirativ,1876-1917), adevaratul nume Margaretha Geertruda Zelle, de origine olandeză, a fost o dansatoare exotică, condamnată şi executată în Franţa, ca spion dublu în timpul primului Război mondial. Datorită frumusetii şi aventurilor ei cu numeroşi politicieni, diplomaţi şi ofiteri de înalt rang, a ramas celebră şi cunoscută în toată lumea. Indiferent că asupra activitatilor ei ca membru al serviciilor secrete, planează numeroase semne de întrebare, Mata-Hari va ramâne prototipul spionului care se ascundea în spatele "femeii fatale", devenind subiectul a numeroase romane şi filme de gen.  Sursa foto: http://www.mata-hari.com/img/matahari-portrait.jpg

 

Venera Dumitrescu-Staia, Canada

Comentarii de la cititori