Istoria recentă a României, între marile cărţi, precum cea a lui Larry Watts

Rapoarte pline de interpretări şi confuzii sau S.U.A. vs Rusia

Larry L. Watts face parte din clasa marilor istorici anglo-saxoni (Robert William Seton-Watson, Hugh Nicholas Seton-Watson, Barbara Jelavich sau Keith Hitchins) care au consacrat lucrări fundamentale trecutului românilor şi evoluţiei lor în context sud-est european. Fără îndoială, cititorului român îi este de-acum binecunoscut numele lui  Larry L. Watts ca autor al unor studii şi cărţi temeinice, dintre care reţinem îndeosebi volumele: „În serviciul Mareşalului” (I-II, 1985) sau „O Casandră a României: Ion Antonescu şi lupta pentru reformă, 1916-1941” (ediţii în limbile engleză şi română, 1993-1994), colaborarea la o „Istorie a României” sau editarea faimosului „Raport Manuilă-Filderman privind situaţia evreilor în anii conflagraţiei din 1939-1945”. De dată recentă, istoricul american s-a impus cu masivul tom „With Friends Like These” (2010, ediţia engleză), apărut curând după aceea  şi în traducere românească, sub titlul „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni… Războiul clandestin al Blocului Sovietic cu România” (Bucureşti, Editura RAO, 2011, 795 p.).

Reţinem că, din primul moment, al lansării ediţiei originale, volumul lui Larry L. Wattsa fost primit cu entuziasm de reputaţi specialişti străini, fiind considerat „o lucrare erudită magnifică”[[1]] sau unul care „înglobează mai multe  informaţii decât o duzină de cărţi[[2]] în vreme ce Prof. Henry L. Carey s-a referit la „un studiu uluitor asupra războiului clandestin din interiorul Blocului Sovietic”. La noi, academicienii Dan Berindei, Dinu C. Giurescu sau regretatul Florin Constantiniu au insistat de asemenea asupra Războiului clandestin, iar presa a pronosticat că volumul în atenţie - ceea ce s-a petrecut - avea să „răstoarne istoria”[[3]] graţie dezvăluirilor întemeiate pe informaţii provenind de la prima sursă (KGB sau STASI). Contrazicând, aşadar, opinia acreditată că raporturile între România şi Blocul Kremlinului la nivelul anilor 1960-1989 reprezentau un capitol ce putea fi în bună parte considerat deja scris sau definitiv închis.

Studiul lui Larry L. Watts este nu numai provocator, ci şi unul de anvergură istoriografică şi de un înalt profesionalism. În timp ce Fereşte-mă, Doamne, de prieteni… acoperă, în genere, o sută de ani de istorie[[4]], un al doilea tom, programat să apară sub un alt titlu şi în curs de editare, va stărui, în esenţă, asupra unui singur deceniu (1978-1989), problemele aflate „sub lupă“ şi dezvăluirile posibile prevestindu-se a fi - deopotrivă - şocante. Dacă numai atât, iar nu cumva, mai cu seamă, şi incomode?!

Revenind însă la „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni…”, trebuie să precizăm că avem în faţă un studiu temeinic şi complet: organizare; cantitatea şi calitatea surselor în majoritate inedite şi bogăţia bibliografiei (însumând 803 lucrări de referinţă); cunoaşterea aprofundată şi analiza model a „dosarelor” investigate; originalitate şi inteligenţă, orizont şi obiectivitate în abordarea şi tratarea problemelor; metodă şi rigoare într-o construcţie istoriografică de proporţii; concluzii sistematice şi pertinente, ferme şi clare, excluzând interpretările nesigure şi confuziile. „Calităţi“ specifice, din câte cunoaştem, mai tuturorRapoartelor privind etapa comunistă de la Bucureşti, iar nu numai de aici!

Proporţiile construcţiei lui Larry L. Watts sunt impresionante - 28 de capitole, precedate de o Introducere (cap. 1) şi succedate de impresionanta Bibliografie şi un Indice. Titlul şi subtitlul acoperă integral şi admirabil problematica cărţii, autorul îmbinând strălucit analiza cu sinteza, cale sigură spre aflarea şi comunicarea Adevărului, autorul atestând că, în cazul raporturilor între România lui Dej sau Ceauşescu şi „Blocul Roşu” patronat de Kremlin colaborarea şi armonia nu au funcţionat, dimpotrivă. Astfel că unei veritabile înţelegeri – proclamată insistent pe plan oficial -  i-a fost preferată falsa prietenie, predominând dezacordul şi, în fapt, chiar inimiciţia. A fost contextul în care Blocul Sovietic a inventat şi dirijat războiul clandestin împotriva Bucureştilor după 1960, prin esenţa şi natura lui conflictul remodelându-se în continuu, până la a fi devenitotal în preajma şi în cursul anului 1989, când a culminat cu lovitura de stat dirijată contra lui Ceauşescu. Dată fiind conjunctura mondială existentă după Al Doilea Război Mondial, conflictul Moscova-Bucureşti s-a desfăşurat preferenţial în domeniul politico-ideologic şi al Serviciilor Secrete, acestea din urmă având, cel mai adesea, un rol substanţial. Fapt de înţeles, dacă avem în vedere specificul şi natura regimurilor comuniste, rolul şi locul serviciilor speciale în evoluţia/involuţia lor.

Sub acest aspect, cartea lui Larry L. Watts excelează în funcţie netăgăduită şi de preferinţele autorului sau de specificul surselor folosite[[5]]. În fond, după cum deducem dintr-un motto al cărţii, ostilitatea Moscovei împotriva României era… tradiţională, de vreme ce însuşi Fr. Engels afirmase, la 1848, că românii se dovediseră „suporteri fanatici ai contrarevoluţiei“, astfel că, pentru „cauza“ revoluţiei proletare, dispariţia lor „de pe faţa pământului va fi un pas înainte”[[6]]. Dintr-o asemenea perspectivă, de la Lenin la Gorbaciov, din 1917 la 1989, nimic nu s-a schimbat - conchidem - în viziunea şi practica Kremlinului Roşu, deci şi în conducerea Războiului clandestin. Mai ales după 1967, în cadrul Operaţiunii „Intekrit”[[7]], vizând Bucureştii şi Pekinul, iar în context România fiind tratată „ca un stat ostil”! Să observăm că, în derularea faptelor, Ceauşescu a făcut erori grave în domeniul „direcţiei strategice”, prin politica internă după 1978-1979, când Bucureştii au cedat progresiv în relaţia specială cu Occidentul, spre beneficiul Kremlinului. Astfel că, finalmente, România ajunse - dintr-un „partener apropiat” sau „apreciat“ pentru Occident - a fi privit şi tratat drept un paria internaţional, şi „nu numai în faţa comunităţii internaţionale, dar şi a propriului popor”[[8]].

Cum altfel aş putea încheia - mă întreb - decât integrând „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni...” a lui  Larry L. Watts în rândul marilor cărţi consacrate marilor probleme ale istoriei noastre recente.