|
Gânduri despre meseria de istoric
Acad. Prof. Dr. Florin Constantiniu
Cuvinte catre urmasi
Impresii si pareri personale in FORUM
Ezitând, când am terminat liceul, între filologie
(eram atras de gramatică) şi istorie, am ales-o pe cea din urmă, convins
că este o ştiinţă a certitudinii. Mi se părea că, într-o analiză de
sintaxă, poţi avea şovăieli, pe când la istorie păşeşti întotdeauna pe
terenul ferm al faptelor sigure. Mi-am dat seama de eroare, abia când am
început să pătrund mai adânc în studiul trecutului. Certe sunt doar
adevărurile banale de tipul: Constantinopolul a fost cucerit de turci la
29 mai 1453. De îndată însă ce căutăm să desluşim legăturile dintre
evenimente, lucrurile se complică (de precizat, că, uneori, şi
stabilirea datei unui eveniment se dovedeşte anevoioasă).
Istoria — s-a spus de atâtea ori — nu este o ştiinţă nomotetică
(guvernată de legi), ci ideografică (descrie evenimentele). În
imposibilitate de a formula legi, cercetarea istorică trebuie să caute
raporturi cauzale; simplificând, se poate spune că întrebarea capitală a
istoriei este „De ce?“.
Răspunsul nu este uşor de dat. Când sursele documentare există (uneori,
nu dispunem de nici un fel de izvoare), ele oferă date contradictorii.
Pe temeiul aceloraşi informaţii, se pot elabora interpretări ce se
exclud unele pe altele.
Şi totuşi, tocmai aceste dificultăţi fac frumuseţea unei anchete
istorice. Anchetă, pentru că, în ultimă instanţă, istoricul este un
detectiv în căutarea adevărului. Capacitatea sa intelectuală, informaţia
de care dispune, contrângerile exercitate de societate, propriile
preferinţe şi înclinaţii pot limita sau umbri obiectivitatea sa.
În calea istoricului răsar sirene de tot felul care încearcă să-l abată
din calea sa spre adevăr. Tentaţiile sunt mari, mai ales, în cadrul
economiei de piaţă. Regimurile totalitare folosesc, de regulă, frica
pentru a-l face pe istoric să spună altceva decât crede el. Regimurile
economiei de piaţă sunt mult mai rafinate: prin câştiguri materiale,
prin publicitatea dirijată îl ademenesc pe istoric să susţină idei, ce
slujesc intereselor unor forţe economice sau politice.
Meseria de istoric nu numai că nu este profitabilă, dar s-a dovedit şi
primejdioasă: Miron Costin şi N. Iorga au fost ucişi. Dar dincolo de
orice inconvenient stă satisfacţia de a descoperi cele neştiute şi de a
le orândui inteligibil. Efort intelectual destinat să ajute la
cunoaşterea trecutului, nu pentru a răspunde unui paseism gratuit, ci
pentu a oferi o cheie de înţelegere a lumii în care trăim.
Dacă istoria nu este o ştiinţă experimentală, al cărui obiect de
cunoaştere să fie supus unor legi, cercetarea ei trebuie să se
călăuzească după cele două legi ale lui Cicero: „Prima lege a istoriei
este să nu îndrăznească să spună ceva fals; a doua este să îndrăznească
să spună tot ce este adevărat“.
Acad. Prof. Dr. Florin Constantiniu
|
