Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

ICOANA ŞI EIKONAL

 Dr. Titus FILIPAŞ

Impresii si pareri personale in FORUM

Constantin al  V-lea Kopronymos a înlocuit, printr-un act considerat mai târziu de către iconofili drept o dovadă  de trufie personală  împinsă  la ultima limită,  toate icoanele sfinte fie cu  portrete imperiale, fie cu imagini reprezentând propriile sale victorii. În acest sens, iconoclasmul practicat de  Constantin al V-lea Kopronymos diferă de  politica  iconoclastă  implementată   de tatăl său. În vreme ce iconoclasmul  favorizat de  Leon al III-lea Isaurianul era centrat pe o facilitare a resurgenţei gramaticii generative, drept forma principală de viaţă  spirituală în imperiul bizantin al timpului său, iconoclasmul practicat de Constantin al  V-lea Kopronymos vroia în primul rând să  semnaleze poporului din Agora o renaştere a  încrederii imperiale. În condiţiile lumii Bizanţului de atunci, aceasta însemna o renaştere a încrederii poporului în bazileu, ceea ce însemna chiar încrederea poporului în forţa sa. Dar la amândoi împăraţii era de esenţă faptul că vedeau iconoclasmul drept  o chestiune de reprezentare ontologică. În anul 751, Constantin al  V-lea  Kopronymos îşi asociază  fiul, pe Leon al  IV-lea  Khazarul (751-780), la conducerea imperiului. Leon  al IV- lea Khazarul a distrus armatele themelor, transformându-le în tagmata, adică regimentele de gardă  de la Constantinopol care pe vremea împăraţilor iconoclaşti profitau cel mai mult de pe urma confiscării averilor mănăstireşti. 

Leon al IV-lea Khazarul este considerat a fi fost un împărat slab, simplu  apendice al dominatoarei  lui soţii pe nume Irina. „Patimă vie a măririi”, o descrie Mihail  Sadoveanu în  'Creanga de aur'. O femeie a  cărei putere creşte  imens dupa 780 AD, când copilul ei Constantin al VI-lea devine oficial bazileu. La moartea lui Leon al IV-lea Khazarul, îmbolnăvit de febră într-o campanie împotriva bulgarilor, Irina şi anturajul ei au lansat zvonul că Leon murise pentru că purtase neîngăduit  o coroană  cu pietre scumpe, dăruită  de  bazileul  Mauricius  bisericii  Sfânta Sofia, şi expropriată  de iconoclastul Leon   Khazarul. În ziua de Crăciun din 780 AD, coroana împricinată  a fost restituită,  cu  fast asociat,  bisericii Aghia Sofia. La origine,  această  Irina fusese  doar o foarte  frumoasă  orfană săracă din oraşul Atena. Ea devine împărăteasă  prin căsătoria cu Leon al IV-lea Khazarul. Este  onorată  ca  o sfântă  de către  biserica ortodoxă. Cu permisiunea  sa, teologii celui  de al şaptelea sinod din  Nicaea (787)  defineau  icoanele bisericeşti  drept  parte a  limbajului  figurativ. Ceea ce înseamnă că  biserica ortodoxă  respectă icoanele,  însă  nu mai mult decât „Cuvântul” întemeietor despre care ne invaţă Evanghelia lui Ioan.

Altminteri, biserica ortodoxă  respinge idolatria, chiar şi  sub forma ‚adorării  icoanelor’. Putem înţelege  reabilitarea icoanelor de către bizantini şi în termenii existenţialismului  iterativ propus de  Jacques Derrida. Icoana Sfântului Anonim are mereu aceeaşi interpretare. Iterabilitatea interpretării face aşadar din icoană  „signatura” Sfântului Anonim. De altminteri chiar şi funcţia actuală de 'Sfânt Patron al Internetului' nu se obţine, şi mai ales nu se menţine, decât prin iterabilitate. Iterabilitatea interpretării este Eikonalul icoanei.

După anul 867, împăraţii dinastiei macedonene  consideră,  poate  pe bună dreptate,  că bătălia pentru unitatea lingvistică în Imperiu este pierdută definitiv. Icoanele vor fi de acum înainte îngăduite de către împăraţii macedoneni, pentru că ele sunt parte a limbajului figurativ ce asigură  unitatea  pe teritoriul imperiului, fiind oarecum echivalente hieroglifelor care comunicau uniformitatea  printre neamurile nenumărate, şi atât de diferite,  ale marelui imperiu chinez.

   Dr. Titus Filipas

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)