|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri |
|
Împărăţia Cerească Dr. Titus Filipas Impresii si pareri personale in FORUM
Caloianul şi Scaloiţa cei reali trăiau într–un timp de apogeu al încălzirii climatice medievale (900-1300 AD). Este o ipoteză deloc absurdă că seceta de vară era frecventă şi în teritoriile de nord ale Oikumenei, unde funcţionarea „plugului mare” se baza tocmai pe regimul ploilor de vară.
Iată invocarea Caloianului într-un descântec unde cele două spaţii: al cerului şi meteorilor în primul rând, apoi cel al subzistenţei pe baza sectorului economic primar, deci nu cel al vînătorii şi al culesului din natură, şi prin aceasta „Caloianul” se deosebeşte de ritualul şamanic, sunt limpede specificate: „Caloiene, iene,/ Caloiene, iene,/Du-te-n Ceriu şi cere / Să deschiză porţile, / Să sloboadă ploile,/ Să curgă ca gârlele,/Zilele şi nopţile, / Ca să crească grânele,/ Caloiene, iene,/ Caloiene, iene,/ Cum ne curg lăcrămile, / Să curgă şi ploile,/ Zilele şi nopţile, / Şi umple şanţurile, / Să crească legumele / Şi toate ierburile.” Sau invocarea, vag ireverenţioasă, a Kirei Ana : „Scaloiţă/Trup de coconiţă,/Du-te-n cer şi cere/Şi cere cheiţele/Să descui portiţele/Că de când n-a mai plouat/Tot pământul s-a uscat”, invocare despre care sînt convins că nu posedăm forma medievală originară, fiind mult distorsionată ca stil.
Caloianul cesta, care nu a mutilat niciodată pe nimeni, --spre deosebire de „Caloianul bulgar”--, a rămas venerat de români ca o sursă a Binelui şi pentru faptul că a vrut să reducă mult, chiar până la statu quo ante 992 AD, privilegiile exorbitante ale veneţienilor (veneticilor).
După 1204, insula bizantină Creta este ocupată de veneţienii ce nu interferă cu ideologia înălţătoare a Comnenilor, după cum îngăduie şi noua ideologie a Paleologilor în teritoriul cretan ce-l vor păstra până la 1669. Avem în Creta un interval semimilenar de continuitate ideologică. O sursă pentru ideologia bizantină care ne influenţează. Iconografia cretană a Paleologilor se mai vede la noi în pictura din bisericile Craioveştilor. Ideologia Comnenilor şi a Paleologilor este unită de cărturarul cretan Eremia Cacavelas cu ideologia europeană Neoacquistica într-o sinteză care va influenţa educaţia lui Dimitrie Cantemir.
Uniunea pe care o văd Comnenii între Cer şi Pământ este transpusă de pictorul cretan Domenikos Theotocopoulos (1541-1614), cunoscut mai ales sub numele hispanizat El Greco, în tablouri cu personaje hieratice tensionate între cer şi pământ. Cretanul acesta, educat în ideologia Comnenilor şi Paleologilor, pe nedrept acuzat a fi pictor expresionist timpuriu, mai este acuzat de posesia unui nemaipomenit hubris. Când soseşte la Roma, declară senin că el pictează mai bine decât Michelangelo! Cred că pictorul şi ideologul ortodox Domenikos Theotocopoulos vroia să sublinieze faptul că isihasmul lui Grigorie Palamitul este mai important decat renascentismul promovat de Varlaam din Calabria. În Spania i se recunoaşte geniul numai pentru că, prin imaginile ideologice pe care le creează, sugerează regelui, aristocraţilor, şi în fond oricărui hidalgo capabil să viseze, faptul că Spania este Nova Romania, noul imperiu roman.
Tot în Occidentul european, Ideologia Comnenilor despre Împărăţia Cerească îl va inspira pe Bossuet, Jacques Bénigne (1627 - 1704), să compună predicile acelea pline de speranţă despre îngerii şi oamenii ce formează "un męme peuple et un męme empire". Poate că nu este întâmplare fără cauzalitate faptul că Emil Cioran, care scria în România “Pe culmile disperării” (1934), după ce ajunge în Franţa scrie treptat plin de optimism creştin, precum episcopul Bossuet. "În afară de poezie, metafizică şi mistică, nimic n-are nici o valoare", ne învăţa Emil Cioran, păzitor al cunoaşterii prudenţiale la fel ca şi Jacques Bénigne Bossuet. Chiar în timpurile comuniste de la noi, G. Călinescu era stăpânit de ideologia Caloianului Comnen a unirii cerului cu pămîntul, vezi în „Bietul Ioanide” portretizarea arhitectului balcanic perfect ce proiectează domul ca ‚domă’ prin care se pot vedea stelele. Prin opoziţie, arhitectul modern imperfect proiectează doar ‚Catedrala neamului’ din beton armat. Un concept arhitectonic superfluu. ‚Catedrala neamului’ nostru există deja în suflet şi în minte, ca Aghia Sophia. G. Călinescu era influenţat de scrierile lui Dimitrie Bolintineanu despre ‚domă’, scrieri care implementau în literatura română ideologia primară a lui Volney.
La sfârşitul secolului XIX, după ce ideologia lui Volney îşi va fi împlinit menirea de „germen de nucleaţie” pentru literatura română modernă, Alexandru Vlahuţă îi rezuma efectele : "Nu ştiu, e melancolia secolului care moare,/ Umbra care ne îneacă la un asfinţit de soare,/ Sau decepţia, durerea luptelor de mai-nainte,/ Doliul ce se exală de pe-atâtea mari morminte,/ Răspândindu-se-n viaţă, ca o tristă moştenire,/ Umple sufletele noastre de-ntuneric şi mâhnire,/ Şi împrăştie în lume o misterioasă jale,/ Parc-ar sta să bată ceasul stingerii universale." (în "Unde ni sunt visătorii?"). Jalea este doar mimată, calitatea Limbii Române din poezia lui Alexandru Vlahuţă este pentru noi sursă de infinit optmism. Şi nu era atacat poetul craiovean Tradem. Numai se statua că spiritul lui Volney devenise caduc în literatură. Limba Română evoluase enorm.
În poemul lepădării de Volney, –după un veac de acţiune programatică asupra literaturii române --, Alexandru Vlahuţă schiţa prima ideologie autentic românească. Fără spaima de nihilismul din Rusia care nega sursa divină a valorilor, Sămănatorismul ori „fundamentalismul literar românesc" recicla vechi reprezentări ontologice, încercând să-i regăseasca pe Magii căutători ai sursei valorilor ajutaţi de "steaua [care] sus răsare/ ca o taină mare".
Sămănătorismul vroia într– un mod expres 'compatibilitatea cu tradiţia'. Sămănătorismul este un program ce incorporează intuitiv principiul 'retro-compatibilităţii' (Backward Compatibility, Compatibilité ŕ rebours). Nu incorporase explicit şi o regulă de compatibilitate ascendentă (Forward Compatibility), de compatibilitate cu viitorul sau "Compatibilidad futura", cum traduc spaniolii termenul englezesc, o compatibilitate care asigură perenitatea codului. Din cauza aceasta, Sămănătorismul degenerează în ceea ce Radu Stanca numea 'Păşunism'. Totuşi Sămănătorismul rămâne cu meritul incontestabil că asigură evoluţia naturală a limbii române în vremea de tranziţie ideologică din jurul primului război mondial. Înclin să cred că Sămănatorismul era atât anti- rusesc, cât şi anti- occidental. De asemenea cred că pentru a păstra evoluţia naturală a Limbii Române, 'retro-compatibilitatea' proprie Sămănatorismului trebuieşte păstrată la construirea reprezentărilor noi ce respectă perenitatea codului.
Tocmai plecând de la programul sămănătorist a fost creat frumosul cântec legionar: “A venit aseară mama, din sătucu-i de departe”. Să călcăm pe urmele sămănătoriştilor, atât de huliţi de ideologia anti-românească de azi ce denunţă apologia violenţei din „Balade şi idile” (sic!). Traducând limbajul românesc medieval într-un limbaj modern, trebuie să explicăm că "Puterea fără de trup" este Valoarea, imaterială şi imponderabilă, valorile alcătuind un "set de valori" însemnând "cetele de puteri fără de trupuri". Putem cita în sprijinul tezei viziunea „Imnului” poetului George Bacovia: „Mă ridică din erori/Idealuri ce-au apus.” Sunt valorile din „Romania cerească” – alt nume pentru Bizanţul atemporal.
Activitatea împăratului Mihail al VIII-lea Paleologul este fidelă numelui său de botez. Sub semnul iconic al Arhanghelului Mihail, împăratul Mihail al VIII-lea Paleologul devine organizator de valori civilizatoare. Hrisovul pentru Aghia Sofia sigilat de împărat la 1261 era mai întâi act strategic managerial, celelalte semnificaţii sunt secundare pentru ‚ondulaţiunea universală’. La 1261, Bizanţul dădea încă un exemplu în lume, arătând cum se construieşte civilizaţia întru continuitate. Hrisovul pentru Aghia Sofia trebuie conectat cu delocalizările de sarcini şi funcţii caracterizând politica mondială dusă de Mihail al VIII-lea Paleologul. Când un Basarab alegea ca stemă "vulturul bicefal", nu însemna aceasta şi delocalizarea funcţiei gândite de Mihail al VIII-lea Paleologul pentru Bizanţ (Romania interioară)? Un tînăr şi nobil Basarab enigmatic, extraordinar de optimist, apare ca personj episodic în romanul ‚Scrinul negru’ al lui G. Călinescu, text quintesenţial, epitomic, al renaşterii rumâneşti după comunism. Orizontul de timp al ‚funcţiei Romania’ bate departe, ţinea să ne reamintească G. Călinescu.
Trăim încă, --şi vom mai trăi--, în globalizarea cea veche, începută de ‚Împăratul de aur’. Cele trei secole de renascentism din Italia: Trecento, Quatrocento şi Cinquecento, se datorează şi ele imboldului dat de hrisovul pentru Aghia Sofia. Frenezia construirii bisericilor de către Ştefan cel Mare înseamnă şi ea tot respect faţă de hrisovul lui Mihail al VIII-lea Paleologul pentru Aghia Sophia, dovedind încadrarea Moldovei într-un set de valori civilizatoare.
În formula bine-cunoscută: „Bizanţ după Bizanţ”, Nicolae Iorga sintetiza poate cel mai bine pentru Limba Română filosofia lui Giambattista Vico despre caracterul ciclic al civilizaţiilor. Karl Marx preţuia teoria ciclică a civilizaţiilor dezvoltată de Giambattista Vico, însa vroia să-l amendeze pe filosoful napolitan. Karl Marx ţinea să sublinieze că prin conceptul "luptei de clasă", el ar fi găsit un sens în fiecare nouă învârtire a „roţii” civilizaţiei. Percepţia mea despre "Teologia civilă raţională" a lui Giambattista o apropie de isihasmul lui Daniil Sihastrul care influenţa decizia politică a lui Ştefan cel Mare, iar nu de ideologia comunistă a lui Karl Marx. Mai cred că faimoasa propoziţie marxistă: "Religion ist das Opium des Volkes", nu intenţiona să fie decât o higienizare ateistă a doctrinei lui Vico, pregătind-o pentru comunism ca ideologie "aseptică", fără germeni religioşi. Dar Giambattista Vico are dreptate, există „început divin” pentru civilizaţie, în sensul că atunci se pun valorile fondatoare: „De creat doar zeul creează, iar omul imită”, declama şi Petre Ţuţea, cel încântat când vorbea româneşte depăşind vernaculara, şi cred că nimeni nu îi poate da replica.
Spirala lui Constantin Brâncuşi este simbol pentru ciclicitatea în dezvoltare, prezentă în opera filosofică a lui Giambattista Vico. Ciclurile succesive de civilizaţie, «ricorso delle cose umane», sunt reconstruite prin erudiţia si memoria elitelor exprimate prin spontaneitatea şi naturaleţea unei gramatici generative. Ceea ce sintetizează cumva şi Paul Ricoeur (1913-2005) când compune fraza: "La Cité est périssable; sa survie dépend de nous".
Dr. Titus Filipas
|
|
Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri |
|
Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia. Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei. |
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
