|
"În Culisele negocierilor
cu Uniunea Sovietică, 1934-1947, Convorbiri cu Alexandru Danielopol" *
Însemnări critice- Recenzie de
carte
Ana Maria Trăusan
Impresii si pareri personale in FORUM
De la bun început trebuie să mărturisesc cu toată sinceritatea că acest
remarcabil volum (pe care am avut onoarea să-l prezint anul trecut si la
Cenaclul "Apoziţia" din München) m-a bulversat, în sensul că mi-am dat
seama definitiv că tot ce am învăţat eu la orele de istorie la scoală a
fost fals, sau, în cel mai bun caz, nu ni s-a spus nimic despre anumite
perioade "tulburi". S-a preferat tăcerea...
Liviu Vălenas s-a "specialiat" în ultimii zece ani în munca de "detectiv
internaţional", căutând să găsească si să stea de vorbă cu ultimii
"mohicani", adică cu cei care au făcut realmente istorie în perioada atât
de tulbure a celui de al Doilea Război Mondial si în anii ce i-au urmat,
anii care au dus la instalarea "dictaturii proletariatului" în România, în
realitate doar dictatura personală a lui I.V. Stalin, exportată exclusiv
în folos propriu. Alexandru Danielopol este una din aceste personalităţi,
care, fără această carte ar fi trecut pe nedrept în totală uitare. Este
drept că, în volumul apărut în 1995 la Bucuresti, "Basarabenii si
bucovinenii, între drept internaţional si dictat. Documente 1944-1945"
scris de cercetătoarele de la Arhivele Statului, Lidia Brânceanu si Adina
Berciu, numele său apare menţionat din când în când. Însă volumul este o
însiruire seacă de documente de arhivă, care fac lectura imposibilă pentru
un cititor obisnuit, ca să nu mai vorbim de unul din tânăra generaţie,
care nici nu stie ce a însemnat totalitarismul comunist.
Liviu Vălenas scrie însă altfel despre un capitol trist al istoriei
noastre, el recurge inteligent la dialog si nu numai cu Alexandru
Danielopol, ci si cu Alexandru Dragomirescu-Baranga (decedat între timp)
si Romulus Cordescu, aflaţi si ei, în circumstanţe diferite, în culisele
acestor negocieri, purtate într-o atmosferă de dictat, cu Uniunea
Sovietică.
Desigur însă, personajul central al volumului rămâne totusi Alexandru
Danielopol. Cum tânăra generaţie din România nu l-a cunoscut practic până
la acest volum, îmi permit să repet si eu, din paginile cărţii, câteva
date despre el. S-a născut în Bucuresti la 17 mai 1916, ca fiu al marelui
profesor Daniel Danielopolu si al Mariei Pillat, sora cunoscutului poet,
fiind înrudit direct cu familia Brătienilor. Urmează, la sugestia lui
Nicolae Titulescu un colegiu iezuit în Franţa si devine "copilul de
suflet" al marelui diplomat, petrecând regulat vacanţele cu el, la Geneva,
fapt ce-i permite să afle date extrem de importante despre tratativele în
care era angajat Titulescu. Termină apoi facultatea de drept internaţional
de la Bucuresti, având ca profesor pe Mihai Antonescu. Îsi ia doctoratul
si luptă apoi la Odessa, fiind decorat cu o înaltă medalie românească
pentru bravura de care a dat dovadă. Cu ocazia prezenţei sale la Odessa,
studiază tratatele de drept sovietic, ceea ce va folosi enorm României
numai peste trei ani mai târziu. În toamna anului 1944 este pus să lucreze
în Comisia Română pentru aplicarea
condiţiilor de Armistiţiu cu Aliaţii, unde i se dă o sarcină imposibilă
(în cadrul punctului 5), să-i salveze de la deportare pe basarabanii si
bucovinenii refugiaţi în România si "reclamaţi" insistent de Stalin.
Reuseste un adevărat miracol, salvarea aproape integrală a acestor oameni
năpăstuiţi, în număr de peste 300.000! Nu se opreste însă aici, salvează
si vasul de croazieră "Transilvania" din mâna rusilor. De asemenea, se
opune de la bun început, categoric, în Comisia de Armistiţiu, ca evreii
reclamaţi de Stalin să aibă parte de un alt tratament (adică să fie
"repatriaţi" în URSS), reuseste să-i salveze si pe acestia, motiv pentru
care va fi decorat câteva decenii mai târziu de către Knessetul israelian
cu cea mai înaltă distincţie acordată străinilor; "Drept între Popoare".
Epurat apoi de Ana Pauker din Ministerul Afacerilor Străine, va fi totusi
admis să lucreze în cadrul aviaţiei civile, unde va crea codul aerian
român, respingând ideea copierii celui sovietic. În 1974 părăseste România
si se stabileste la Paris, unde va milita pentru afirmarea drepturilor
legitime ale pionierilor români ai aviaţiei mondiale, Traian Vuia si Henri
Coandă în special.
O carte care se bazează pe dialog (asa numitele "cărţi de interviuri")
depinde enorm de calitatea celui care pune întrebările. Or, Liviu Vălenas
se dovedeste un mare maestru în acest gen, din două motive: reuseste să
introducă în carte un ton adecvat si o atmosferă captivantă, fapt ce face
ca volumul să se citească aidoma unui roman poliţist bun (sic) si în al
doilea rând, stăpâneste perfect informaţia istorică, ceea ce-i permite să
discute de la egal la egal cu cel intervievat. Oricum ar fi, este cert că
o carte de memorialistică istorică, bazată pe dialog, nu este accesibilă
oricui, nu poate să o scrie decât cel care stăpâneste perfect materia care
va face baza cărţii. Indiferent de părerile unor răuvoitori, Liviu Vălenas
este un adevărat as în acest domeniu. Cartea "În culisele negocierilor cu
Uniunea Sovietică, 1934-1947" constituie o probă peremtorie în acest sens.
Însă volumul nu se rezumă doar la aceste dialoguri captivante. Jumătate
din text este constituit de anexa volumului, care cuprinde texte deja
publicate despre acelasi subiect, scrisori, casete audio transcrise,
documente deci, pentru că este evident că Alexandru Danielopol i-a pus la
dispoziţie o parte din arhiva sa lui Liviu Vălenas, iar acesta a
utilizat-o foarte inteligent. Desigur, există si o mică obiecţie: aceste
documente sunt repetitive în general, dar nu este nimeni obligat să le
citească si pe ele în integralitatea lor, însă pentru un istoric sunt
extrem de necesare, pentru că altfel s-ar putea crede - extrem de gresit
de altfel - că tot ce a făcut Alexandru Danielopol între 1944-1945 este
doar de domeniul fanteziei celui intervievat. Însă doar un singur document
publicat de Liviu Vălenas în acest volum, la pag. 109-124, si anume
stenograma convorbirilor de la sediul NKVD-ului din Bucuresti, din 3
martie 1945, arată clar că tot ce a povestit în acest volum Alexandru
Danielopol este bazat exclusiv pe realitate. Felul în care el i-a
înfruntat deschis pe coloneii de NKVD Borisov, Gusiev si Banserov (primul
nu a ezitat să-i ameninţe, în mod desigur, indirect, pe delegaţii români
cu pistolul...) este absolut memorabil si se va constitui de-a pururi
într-o pagină luminoasă de curaj românesc în faţa tiraniei internaţionale.
La sfârsitul volumului Liviu Vălenas ne mai oferă o surpriză foarte
plăcută, introducând o anexă despre contribuţia lui Alexandru Danielopol
la istoria aviaţiei mondiale. Este un alt capitol, un alt subiect si
bănuim că cei doi interlocutori ne vor face în curând bucuria editării si
a unei cărţi despre fascinanta istorie a aviaţiei românesti. În fine, nu
în ultimul rând este si meritul prestigioasei Edituri "Vremea" din
Bucuresti care a tipărit la momentul potrivit acest volum, în excelente
condiţii grafice.
As recomanda, cu toată responsabilitatea, ca Ministerul Învăţământului de
la Bucuresti să introducă acest volum, dacă nu ca manual scolar, atunci
măcar ca lectură obligatorie pentru elevii de la scoliile primare si
gimnaziale. Ar fi nu numai un act inteligent, patriotic fără îndoială, dar
si o reparaţie minim necesară.
De asemenea, as recomanda celor doi autori să reediteze (eventual revizuit
si completat cu alte documente) cât mai grabnic acest volum pentru că
prima ediţie s-a epuizat rapid în România si majoritatea celor interesaţi
nu si-au putut încă procura volumul, ceea ce este de-a dreptul regretabil.
Ana Maria Trăusan
-----------
* Liviu Vălenas, "În culisele negocierilor cu Uniunea Sovietică,
1934-1947, Convorbiri cu Alexandru Danielopol", Ed. Vremea, 240 pag.,
Bucuresti, 200s
Volumul poate fi procurat, direct, pe adresa autorului:
Liviu Vălenas, Lenau Str. 16, 90431 Nürnberg, Germany - D,
Tel. 0049-911-8014898, Fax: 0049-911-8014900, Mobil: 0049-174-1460836.
|
