Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

George ROCA, Agero - vă prezintă:

MARI EXPLORATORI ROMÂNI:

IULIU POPPER

(1) REGELE ŢĂRII DE FOC

Laszlo KALLAI

Românul Iuliu Popper a fost cel mai mare explorator al continentului sud-american. Acesta şi-a creat un adevărat  imperiu în Ţara de Foc, bătând  monedă şi emiţând mărci poştale.

Iuliu Popper, un explorator, aventurier român de origine evreiască, s-a născut în 1857 la Bucureşti. La nici 30 de ani, Popper a devenit „Conchistadorul Patagoniei" şi "Don Quijote al aurului Ţării de Foc". Devine unul dintre cei mai bogaţi oameni ai acelor vremuri, deţine mine de aur, bate monezi de aur pe care îi apare numele şi tipăreşte mărci poştale.

Tânărul Popper, după studiile din ţară, obţine diploma de inginer al Şcolii Politehnice din Paris. El călătoreşte în China, Japonia, Siberia, Alaska, apoi se stabileşte în New Orleans. În capitala Cubei, Havana, ridică planul oraşului şi al portului. În anii 1884-1885, lucrează în Ciudad de Mexico ca redactor la publicaţia „Diario de los Forasteros”. La începutul anului 1886 ajunge la Buenos Aires unde se angajează să facă prospecţiuni şi studii geologice în vederea exploatării aurului în Ţara de Foc. Zona unde lucrează Popper era necartografiată în acel moment aşa că munţilor, râurilor „descoperite” de el le da denumiri româneşti. Astfel apare pe harta geografică a lumii Rio Rosetti, Rio Ureche, Vârful Lahovary, Punta Sinaia, Sierra Carmen Sylva.

În timpul şederii sale în Ţara de Foc, Popper realizează o serie de fotografii document despre indienii din regiune. A creat un album legat în piele de focă pe a cărui copertă textul a fost realizat din foiţe de aur extras din propriile mine. A trimis lucrarea Societăţii Române de Geografie, dar în timpul bombardamentelor din 1944 a dispărut. Abia în anii '80 a apărut un al doilea exemplar al lucrării, pe care se pare că ar fi trimis-o părinţilor. Acest exemplar al colecţiei de fotografii realizat de Popper se afla în custodia comunităţii evreieşti din Bucureşti.

O moarte suspectă

După şase ani de explorări în Ţara de Foc, Popper a plănuit să organizeze o expediţie la Polul Sud. Planul lui nu s-a mai realizat după ce la 6 iunie 1893 a murit subit în Buenos Aires. Avea doar 36 de ani. Medicii au stabilit că Popper a murit în urma unei crize de inima, dar apropiaţii lui au susţinut că a fost victima mafiei aurului. Alţii au susţinut că a cedat nervos şi s-a sinucis. Popper a fost înmormântat în mausolelul familiei Ayerza după care trupul lui a fost mutat în cimitirul La Recoleta. Tragedia familiei a continuat şi după jumatate de secol. În 1947 sora lui este asasinată în Bucureşti. Criminalii au bănuit că acesta a păstrat o cantitate mare de aur provenit de la fratele ei.

Muzeul din Ushuaia, centrul administrativ al Ţării de Foc are expuse mai multe obiecte personale aparţinand lui Popper.

Banii lui Popper

Odată ce a pus stăpânire pe regiune, Ţara de Foc a devenit un imperiu al lui Popper. La scurt timp după ce a deschis minele de aur el a bătut propria sa monedă de aur, care a purtat denumirea de Popper. Au fost emise două tipuri de monede din aur, cu greutatea de un gram - cinci mii de exemplare - şi de cinci grame - o mie de exemplare. Conform legendelor Popper ar fi folosit aprope două sute de kilograme de aur pentru realizarea proiectului. Moneda Popper nu avea înscripţionată o valoare efectivă, cea ce l-a ajutat pe aventurierul bucureştean să nu intre în contradicţie cu legea. Emisiunea lui fiind considerată o medalie şi nu o monedă.

Moneda de un gram are înscripţionat pe avers, circular: „Tierra del Fuego – 1889”, iar în centru, peste un cerc simbolizând o gramadă de granule de aur, „POPPER”. Pe revers a fost gravat „El Paramo - Un gramo”, în centru un desen ce imita granulele de nisip aurifer pe care sunt gravate un ciocan şi un târnăcop încrucişate. Sub aceasta compoziţie cu litere minuscule e trecut „AU.864-AG 132" cea ce înseamna că moneda este din 864 parţi aur şi 132 părti de argint.

O monedă de aur de un gram bătuta de Popper în catalogul numismatic „Krause” este cotată la câteva mii de dolari, iar la licitaţii ajunge deseori să depaşească zece mii de dolari.

Poşta privată din Ţara de Foc

În 1891, Popper decide să ia în propriile mâini conducerea Ţării de Foc. În acest an el emite după monezi de aur şi mărci poştale. Macheta mărcii poştale, emisă de către Popper a fost realizată de litograful Rodolfo Soukup. Imprimarea colilor de timbre a fost realizată de Atelierul de Timbre a lui J. H. Kidd y Cia din Buenos Aires. Tot aici au fost tipărite mărcile poştale emise de Administraţia Poştala Naţională din Argentina. Grafica mărcii reprezintă simboluri ale mineritului, respectiv ciocanul şi târnăcopul, peste care este desenat un soare în centrul acestuia litera „P” de la Popper. Pe laturile desenului apare inscripţia „TIERRA DEL FUEGO” respectiv „"DIEZ CENTAVOS ORO LOCAL”, iar în cele patru colţuri cifra „10”, reprezentând contravaloarea, adică zece centigrame de aur. Culoarea mărcii este trandafiriu aprins. A fost pusă în circulaţie pe aşezările Companiei Popper, precum El Paramo, San Sebastian, Carmen Sylva, şi Rio Grande-Colonia Popper. Timbrul Popper a fost utilizat doar şapte luni în perioada ianuaria-august 1891. În iulie 1891 şeful oficiului poştal din localitatea Bahia, RamŰn L. Cortes, care era şi comisar al Poliţiei din San Sebastian, l-a denunţat pe Popper la directorul general al Poştei şi Telegrafului Argetinian că utilizează o emisiune timbre fără a deţine acest drept. Cazul a fost soluţionat de Judecătoria Teritoriului Ţara de Foc în defavoarea lui Popper.

În timpul anchetei, Popper a făcut mai multe demersuri pentru a putea folosi în continuare mărcile respective. Într-o scrisoare adresată Ministerului de Interne el susţinea că emiterea mărcii respective are motive întemeiate: „Aşezările mele din Ţara de Foc se află deseori fără nici o legătură de comunicare cu restul continentului pentru perioade mai mari de şase luni. Acolo muncitorii nu lucrează ca salariaşi, ci primesc o casă, unelte şi maşini de lucru gratis, precum şi o parte din aurul pe care îl extrag din sol, praf de aur, care în timpul intemperiilor, în câmp deschis, este imposibil de manipulat sau fracţionat, fără pierderi considerabile. Pentru a evita aceste inconveniente, am început să batem aurul în Casa de la Moneda din Buenos Aires, sub formă de medalii, indicând greutatea lor şi titlul pe care îl reprezintă, şi nu reprezintă valoare monetară. Dar este dificil să bati medalii pentru fracţiuni inferioare de un gram şi tinând cont de faptul că de multe ori există diferente de centigrame de aur, a trebuit să emitem valori sub formă de timbre, care reprezintă conform inscripţiei 10 centavos sau centigrame de aur local din ţara de Foc, adică a zecea parte dintr-o medalie".

Mărcile emise în urmă cu peste un secol au fost botezate cu timpul „Timbrele Popper” şi sunt râvnite de marii colecţionari. Unele cataloage filatelice nici măcar nu recunosc aceasta emisiune, ca atare nici nu le evaluază. Tirajul mic şi perioada scurtă de circulaţie efectivă a făcut ca exemplarele circulate să fie extrem de rare. În cazul în care „timbrul Popper" a fost utilizat alături de mărcile oficiale ale Argentinei valoarea lor este şi mai mare. O piesă autentificată de un expert poate costa până la cinci mii de euro.  Poşta română a emis mai multe produse filatelice în amintirea lui Iuliu Popper. Marca de 50 de bani a seriei „Cercetatori romani in zonele polare” emisă in 1986 îl reprezintă pe Iuliu Popper şi timbrul emis de acesta. Anul acesta, cu ocazia a 150 de ani de la naştere exploratorului, Poşta Română a pus in circulaţie un set de patru întreguri poştale dedicat „Regelui Ţării de Foc".

Laszlo KALLAI

FORUM:

Constantin din Beloeşti: Foarte puţin se ştie de Popper în România

Publicul larg din ţară nu ştie mai nimic de acest mare explorator român. Mi se pare că nici măcar nu este menţionat în vre-un manual de geografie sau istorie. Şi cred că nici mulţi profesori de geografie sau istorie nu prea ştiu multe despre el, asta şi în mare parte din vina geografilor care nu prea l-au făcut cunoscut. Deşi aventurier la urma urmei la timpul său s-a dovedit adevărat patriot. SI NUMELE LUI POATE FI PUS ALĂTURI DE CEL A LUI RACOVIŢĂ în galeria exploratorilor romani. E bine că deşi relativ târziu se încearcă recuperarea unor oameni de valoare. FAC PE ACESTA CALE TRIMITERE LA UN PROFESOR DE LA FACULTATEA DE GEOGRAFIE DIN IAŞI (ROMANESCU) CARE A FĂCUT O CĂLĂTORIE DE STUDIU ÎN ŢARA DE FOC UNDE A AFLAT MULTE DESPRE POPPER.

********************************

Gabriela PREDA:  Cu toate ca Popper e puţin cunoscut, el constituie fără îndoială inspiraţia dacă nu modelul pentru 2 personaje în unul dintre cele mai citite romane româneşti: Anton Lupan şi Martin Strikland din „Toate pânzele sus”.

(2)  ÎNTÂLNIRI NEAŞTEPTATE  CU ROMÂNI: IULIU POPPER

Pierre RĂDULESCU-BANU

„Şi va veni o zi când voi pleca de-aici

Birjarul va-njura şi va pocni din bici”

Iuliu Popper

Versurile astea au fost găsite de Emil Racoviţă într-un caiet aflat în ultimul loc în care s-ar fi gândit cineva să găsească cuvinte scrise în româneşte. Racoviţă se afla în Ţara de Foc, în drumul său spre Polul Sud făcuse o oprire la Punta Arenas, iar caietul era un jurnal care fusese ţinut de Don Julio de România - aşa era cunocut de localnici. Iuliu Popper plecase într-o zi din Bucureşti, versurile îi aparţineau, fuseseră scrise înainte de plecare, când se gândea că va părăsi România pentru a nu o mai vedea niciodată. Pleca şi el spre spaţiile mari - dar ştia ca îi va lipsi totdeauna ceva ce lăsa aici in ţară. Graiul românesc, cu dulceţuri şi cu înjurături, cu mângâieri şi cu blesteme.

Şi va ajunge până la urmă în Ţara de Foc - unde acum există Rio Ureche, Sinaia Punta, Rio Rosetti, munţii Rosetti, munţii Manu, munţii Lahovary ...

O stradă bucureşteană poartă numele lui Maximilian Popper - era fratele lui Don Julio - şi a ajuns şi el în La Tierra del Fuegos.

Iuliu Popper făcuse studii de inginerie la Paris - se află totul notat în caietul pe care acum îl rasfoia Racoviţă. Se va fi întalnit Racoviţă prin Ţara de Foc cu cea care fusese iubita lui Don Julio? Va fi fost tânărul Racoviţă confundat cu mult mai vârstnicul Don Julio, trecut de mult în legendă, ca toţi eroii mari ai Americii Latine? Se va fi lipit la urmă iubita de tânărul Racoviţă, atunci când acesta trebuia să plece mai departe spre Antarctica, se va fi lipit de el spunându-i cuvinte inflăcărate de dragoste, aşa cum numai graiul spaniol le cunoaste?

Nu avem de unde să ştim. Poate Adrian, matelotul care a trecut odată prin Strâmtoarea Magellan. Chiar Adrian spune că iubita lui Don Julio colindă de atunci Ţara de Foc, aşteptându-l pe românul cel chipeş să se întoarcă. Anii nu au trecut peste ea, aşa se spune, a rămas la fel de tânăra şi frumoasă.

Surse: cateva opisuri care se afla in Biblioteca del Museo del Fin del Mundo.

Ce gasim aici:

Quién fue el conquistador patagónico Julio Popper

Boleslao Lewin / Capítulo II POPPER EN LA ARGENTINA

apoi,

Semblanza de Julio Popper, página 27, 28, 29 y 30.-

Colección Esquemas Históricos, Editorial Plus Ultra, 1974

3) „CĂLĂTORII EXTRAORDINARE”

Bianca BURTA

Iuliu Popper, Constantin Chiru, Basil Assan, Dimitrie şi Nicolae Ghica-Comaneşti, Sever Pleniceanu, Gregoriu Ştefănescu, Emil Racoviţă, Constantin Dumbravă.

 

Călatorii extraordinare

CD Press,

 Bucureşti, 2001,

234 p., f.p.

Prilejuit de sărbătorirea a 125 de ani de la înfiinţarea Societăţii Geografice Române, volumul Călatorii extraordinare, coordonat de prof. univ. dr. Silviu Neguţ, de Alexandru Marinescu şi de scriitorul Emil Paraschivoiu, reuneşte conferinţe susţinute, în urma cu mai bine de un secol, în cadrul amintitei societăţi, în prezenţa regelui şi a unui auditoriu distins. Conferenţiarii sunt exploratori binecunoscuţi, atraşi de mirajul tărimurilor virgine.

Absolvent al Şcolii Politehnice din Paris, Iuliu Popper (1857-1893) a călatorit în Extremul Orient, nu i-au rămas străine Siberia şi Alaska şi, „stabilit“ în America de Sud, a devenit conducătorul unei expediţii argentiniene în Ţara de Foc. Şi-a sintetizat concluziile într-o broşura apăruta la Buenos Aires: „Ţara de Foc, viaţa în extremitatea australă a lumii locuite”. A fost membru al Societăţii Geografice Argentiniene şi membru corespondent al Societăţii Geografice Române. În antologia de faţă este prezent cu o comunicare din 1887 despre Ţara de Foc, trimisă lui V.A. Urechia, preşedintele Societăţii Geografice Române, dimpreună cu un volum de fotografii invelit în piele de focă.

Specialist în geologie şi mineralogie, Gregoriu Ştefanescu (1836-1911) a participat, ca reprezentant al României, la 11 congrese geologice internaţionale care i-au oferit ocazia de a călători şi de a studia mult. Dintre numeroasele sale conferinţe, „Calatorii extraordinare” selectează trei: două, ţinute în 1892 – despre Niagara şi, respectiv, despre „O excursie pe riul Potomac” – sunt rezultatul cercetărilor pe care le-a întreprins savantul român cu prilejul Congresului geologic înternational din Statele Unite. „Americana” este şi tema celei de-a treia conferinţe din volum, „Fenomenele geologice din Parcul National Yellowstone” (1898).

Nicolae Ghica-Comăneşti (1840-?), descendent al familiei Ghiculeştilor, pasionat de aventura vânătorii, a intreprins o expediţie în Africa (22 octombrie 1895 – 22 februarie 1896), aducând cu sine, în afară de minunate trofee de vânatoare, o serie de informaţii ştiinţifice şi de precizări cartografice. În 1896 a conferenţiat despre „O călătorie prin Ţara Somalilor”, comunicare prezentă şi în volumul de faţă. Comerciant şi inginer, Basil Assan (1860-1918) a întreprins, în 1896, un periplu în regiunile polare nordice şi, în 1898, o foarte ambiţioasă călatorie în jurul Pământului, prima de o asemenea anvergură intreprinsă de un român. Cele două conferinţe ale sale, „Călătorie în regiunile polare nordice” (1897) şi „Călătorie imprejurul Pămintului” (1899), s-au bucurat de un foarte mare succes, apreciate fiind de însuşi Carol I.

Constantin Chiru (1848-1933) a prezentat în 1898 la Societatea Geografică Română o conferinţă intitulată „O călătorie în Statele Unite ale Americii”. Observaţiile sale se datorează unei plecări în Statele Unite, în 1897, la Congresul Internaţional al Poştelor şi Telefoniei, la care a participat ca reprezentant al României, în calitate de director general al Direcţiei Poştelor şi Telefoanelor.

Emil Racoviţă (1868-1947), cel mai de seamă naturalist român, a luat parte între 1897 şi 1899, la expediţia belgiană intreprinsă în „Antarctica“. Profitând de ocazia pe care i-o oferea această călătorie, savantul român a făcut o escală de o luna în Patagonia şi o alta în insula Dawson, unde a putut studia un grup de indieni Ona. Expediţia antarctică „Belgica“ a constituit subiectul mai multor conferinţe susţinute de Emil Racoviţă la Bruxelles, Paris, Bucureşti şi Iaşi. Antologatorii volumului „Călătorii extraordinare” au ales una dintre conferinţele din cadrul Societăţii Geografice Române: „Expediţiunea antarctică belgiană” (1900), un discurs deopotrivă firesc, clar şi expresiv, în care imperativele „docere“ şi „delectare“ se armonizează perfect:

„Aş voi să am darul vorbei sau al penelului pentru a vă putea da o idee despre aspectul fermecător al acestor regiuni când marea e lină, cerul senin şi soarele voios. Cum însă îmi lipsesc complet aceste daruri, mă voi margini să va arăt câteva fotografii ce faţă cu realitatea nu sunt decât caricaturi, căci ceea ce deosebeşte peisajul polar de toate celelalte peisaje e fineţea coloritului, e limpezimea aerului, e dulceaţa tonurilor şi fotografia nu poate să le reproducă.“ (p. 179)

Cartea „Calatorii extraordinare” mai cuprinde „Conferinţa asupra statului Congo”, ţinută in 1902 de Sever Pleniceanu, cel mai important explorator român al Africii tropicale, precum şi o conferinţă a unui asiduu cercetător pe tărâmurile Groenlandei: Constantin Dumbrava*, „Un an în mijlocul eschimoşilor” (1929).

Bianca BURTA

http://www.observatorcultural.ro

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

* Din păcate, sovieticii şi-au însuşit identitatea romanului C. Dumbravă, schimbându-i numele în Dumbrova şi declarându-l rus pentru a convinge că cercetările acestuia au fost făcute în folosul sovieticilor (vezi căutare GOOGLE „dumbrova russian explorer”)  (George ROCA, Agero)

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România)