|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Venera DUMITRESCU-STAIA, Canada
Pe Calea Victoriei nr.36, vis-ŕ-vis de Cercul
Militar, colţ cu Str. Edgar Quinet, se află o
veche clădire cu un etaj , construită în anul 1852, care a aparţinut
vornicului Slătineanu, în anul 1854 intrând în posesia celebrilor fraţi
Grigore şi Constantin Capşa, foşti elevi ai binecunoscutului cofetar
francez Belissaire Boissier, care a fondat la Paris în anul 1827
cofetăria denumită Supravieţuitorii acelui genocid s-au risipit în cele patru colţuri ale Europei, mulţi dintre ei venind în Ţările Române. La început, Dumitru Capşa, cojocar de meserie, s-a refugiat în oraşul Braşov, unde s-a şi căsătorit, mai târziu mutându-se în Bucureşti, având moştenitori 4 băieţi, Constantin, mezinul familiei fiind singurul care a preluat meseria tatălui, devenind cojocar recunoscut pe "piaţa Bucurescilor". Constantin Capşa s-a căsătorit cu o tânară din Ploieşti, cu care a avut 12 copii, patru dintre ei, anume Vasile, Anton, Constantin şi Grigore, pe la mijlocul secolului XIX au înfiinţat Casa Capşa, cu un interior foarte elegant, scaune şi fotolii tapisate cu catifea roşie, măsuţe placate cu marmoră importată din Italia, oglinzi veneţiene, draperii din catifea etc., devenind astfel celebră în toată Europa, protipendada Bucureştiului si nu numai, reunindu-se acolo, pentru a discuta artă, politică, can-can-urile timpului, etc. Această clădire, în timp a fost transformată de Grigore Capşa în hotel, restaurant, cafenea, (cafeneaua fiind singurul loc unde se putea fuma), care pe lângă bunătăţile ce erau servite, se puteau citi gazetele timpului, gazete care pentru a nu fi deteriorate, erau aşezate pe nişte suporturi din lemn de dimensiunile ziarului, astfel ca paginile să nu fie îndoite.
Foto stânga: Grigore Capşa (centru). Sursa foto: http://metropotam.ro/La-zi/2007/02/art8197416275-C-a-p-sa-scrie-istoria-de-la-islic-mai-departe-la-minti-si-limbi-ascutite/. Grigore Capşa (centru) împreună cu 4 şefi de atelier francezi. (Foto 1872). În perioada anilor 1852 exista o concurenţă pe Calea Victoriei, lumea însă descoperind Cofetăria Capsa, pe lângă celelalte, "Cofetăria Palatului", "Cofetăria Riegler", "Fialkowski", aceştia fiind nevoiţi să-şi mute sediile, întrucât Cofetăria Capşa devenise cea mai celebră şi frecventată din Bucureşti. Fraţii Capşa călătorind mult peste hotare au adus alături de bomboanele fondante şi alte produse din ciocolată, precum ouăle de Paşti, bomboanele englezeşti, ambalaje din cutii de lemn şi metal produse la Karlsbad, Viena, cu imagini minunate pe capac, de asemenea "hârtia dantelată" , "coli de hârtie aurite şi argintate", panglici, staniol, toate pentru decorare, atractive şi îmbietoare la cumpărare. De-a lungul anilor, începând cu anul 1869, la "cârma" cofetariei se aflau Constantin şi Grigore Capşa. Grigore, şcolit la Maison Boissier din Paris şi-a însuşit atât de bine arta cofetăriei, încât i s-a îngăduit să participe la Expoziţia din Paris. La înapoierea în ţară, afacerea a continuat, dar în 1876 Constantin s-a retras din afacere, ramânând singur Grigore.
În 1869, Casa Capşa devenise furnizorul Curţii
princiare a României, iar în 1882 al Casei Regale. În 1873, i s-a
acordat "Medalia de aur" cu ocazia Expoziţiei de la Viena şi 1881 a
primit "Medalia de Aur" cu ocazia Expoziţiei de la Bucureşti, iar în
1889, "Marea Medalie de aur" a "Expoziţiei Universale". De asemenea, în
anul 1882, a primit Brevetul de furnizor al Casei principelui Milan
Obrenovici al Serbiei şi în 1908 pe cel al Principelui Ferdinand al
Bulgariei. În perioada după primul Război Mondial, printre alţi oaspeţi
de vază din tara si strainatate, au venit în România preşedintele
Franţei Raymond Poincaré, care a scris celebrul volum intitulat
Tot fraţii Capşa au fost primii care au introdus
fabricarea îngheţatei în România la Bucureşti, care se servea la Capşa
în cupe speciale din cristal, cu picior, deasupra frişcă şi petit-four
denumite, În perioada după primul razboi şi începutul celui de-al doilea război mondial, până la naţionalizarea din 1947 a marilor fabrici şi uzine, la Bucureşti exista Fabrica de îngheţată "Frigul", care se află pe Strada Lânăriei, unde se putea comanda şi pe cale telefonică cantitatea de îngheţată dorită, care era în cutii cerate, cu continut de 1,2,3 kg, îngheţată asortată sau nu (precum găsim astăzi în marketuri), care era adusă la domiciliu cu maşini frigorifice, plata facându-se locco - am trăit epoca... Îmi permit să adaug la acest capitol, că pe timpuri... alimentele de bază pentru gospodărie, produse proaspete, precum peştele, crustaceele etc., păsări vii, pâinea caldă, produsele lactate, zarzavaturile, chiar şi materialele din stofe şi mătăsuri, erau aduse de furnizori la domiciliu în mijloace de transport cu tracţiune animală, în special pâinea în transport închis, care păstra pâinea şi alte produse din faină, proaspete şi calde. Dupa 1948, au urmat marile transformări politice şi sociale, dupa abolirea Monarhiei, celebra "instituţie a fratilor Capşa", a trecut cu toată zestrea materială în subordinea Societăţii Comerciale de Stat. Exploatarea de restaurante şi hoteluri a preluat, volens-nolens şi acest local cu veche şi frumoasă tradiţie românească, schimbând şi firma, în "Restaurant şi Hotel Bucureşti". Îmi permit să adaug că după 1948, Capşa a devenit restaurant absolut public, unde se servea şi Menu fix, care costa 8 lei. Nu era rău, dar "minunea" a durat pâna prin anii 1965, când s-a desfiinţat sistemul de servire, devenind un restaurant cu "circuit închis", adică nu orice muritor de rând avea acces. Îmi amintesc că Maria Tănase, pe când era "Menu fix", avea o masă rezervată. Din fericire, dupa 1990 s-a revenit la vechea denumire, restaurându-se şi localul, nimeni însă nu a reusit până în prezent să-i redea acel "spirit al Capşei de odinioară", dispărut odata cu epoca antebelică, iar preţurile nu mai sunt accesibile oricărui muritor de rând, precum înainte de 1965, acum este un local de mare lux, unde în exclusivitate cei cu "monedă forte" pot îndrăzni să se apropie. O tempora, o mores! S-au schimbat şi firmele si negustorii.
Venera DUMITRESCU-STAIA Canada
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
MO
Grigore
Capşa, şcolit la Paris la Maison Boissier, a fost cel care a impus
standardele occidentale în privinţa calităţii, transformând bucătăria în
artă, în acelaşi timp completând modelul francez cu elemente din artă
culinară românească, într-o societate care în acele timpuri era încă
dominată de influenţele orientale, fraţii Capşa înlocuind treptat
dulciurile orientale, precum rahatul, baclavalele şi sarailiile, bine
îndulcite cu miere, care se zicea că "îngreunează trupul şi mintea", cu
ciocolata, bomboane fondante şi alte preparate cu bază din cremă de
ciocolată şi glazurată. 
În anul 1920, Generalul Joffre (foto), a fost primit de Regele Ferdinand
şi Regina Maria, decorând pe Regele Ferdinand cu "Medalia militară
franceză" şi "Crucea de Război" a oraşului Bucureşti. Fraţii Capşa, cu
ocazia acestei vizite somptuoase, s-au gândit că în onoarea generalului
să lanseze o nouă prajitură de ciocolată, în forma cilindrică de
petit-four, exclusiv din cremă şi glazură de ciocolată. Componenţa era
hotarâtă, însă fraţii Capşa nu ştiau ce denumire nouă să-i dea, întrucât
celelalte aveau denumirea de palete, cornete, bezele etc. Ideea le-a
venit spontan... şi au lansat petit-four-ul purtând chiar numele
generalului... deci Joffre, în cinstea acestuia, denumire purtată şi în
zilele acestui secol, la care s-a adăugat şi tortul cu cremă Joffre.
