”Nebun” cu acte în regulă

 Nicolae BALINT

Anul 1954 a fost unul deosebit de fast pentru el. Doctor la Spitalul de psihiatrie din Târgu-Mureş şi proaspăt asistent universitar, se dovedise a fi nu numai un element de încredere, dar şi unul de viitor, iar perspectivele erau mai mult decât promiţătoare. Totul avusese însă un preţ. Trebuise să-şi dovedească ataşametul faţă de cauză. Şi nu oricum. Dr. Anton Mera girase cu propria sa semnătură exonerarea de răspundere a Securităţii locale într-o anchetă deosebit de dură în urma căreia Bartis Francisc, un tânăr arestat, fusese adus în pragul nebuniei. După internare în clinica mureşeană fusese declarat “nebun cu acte în regulă”.       

Metodele sovietice aplicate cu succes şi la Mureş

În noiembrie 1954, dr. Andrei Mera publica în ziarul local al partidului un articol deosebit de elogios la adresa metodelor sovietice aplicate în medicina din România. “Medicina ţării noastre - arăta dr. Mera în articol - ca şi celelalte ramuri ale ştiinţei se bucură de la eliberarea patriei noastre de ajutorul preţios al ştiinţei medicale sovietice”. Elogiul dr. Mera la adresa metodelor sovietice continua în acelaşi ton. “Colectivul clinicii neuro-psihiatrice şi neuro-chirurgicale din Târrgu-Mureş, arăta dr. Mera în articol, aplică o serie de metode sovietice cau au îmbunătăţit simţitor rezultatele noastre în tratamentul şi vindecarea bolnavilor…în domeniul psihiatriei, tratamentul unor bolnavi mentali cu injecţii de insulină după metoda lui Sereiski-Zac, a ridicat simţitor procentajul vindecărilor…în urma traumatismelor cerebrale (loviri ale capului, etc.), bolnavii au rămas deseori suferinzi…Tratând aceşti bolnavi după metoda lui Arutiunian, cu injecţii din soluţie din glucoză-alcool, am găsit cel mai bun remediu împotriva acestor simptome”. Dar în cazul tânărului arestat Bartis Francisc, oare ce metode aplicase dr. Andrei Mera?  

Foto 1: Sediul Securității mureșene în anii 50. Aici a fost anchetat și Bartiș Francisc 

Din arestul Securităţii, la izolatorul Clinicii de neuropsihiatrie

În 1954, Bartis Francisc, un tânăr de 18 ani, a fost arestat de Securitatea mureşeană, datorită unor manifestări cu caracter naţionalist. Datorită durităţii anchetei ajunsese într-o vădită stare de degradare psihică la câteva zile după arestare. Drept urmare, anchetatorii Securităţii mureşene au fost nevoiţi să-l interneze la Clinica de Psihiatrie din Târgu-Mureş. Un grup de patru medici, nume cunoscute ale ştiinţei medicale mureşene, au concluzionat că Bartis Francisc era “în stare de răspundere în momentul comiterii faptei”. După doar cinci săptămâni de la internare, medicii mureşeni din Clinica de Psihiatrie din Târgu-Mureş au putut face istoricul bolii, din care rezulta că Bartis Francisc ar fi avut antecedente în familie, el fiind marcat profund de acestea. Nici un cuvânt despre cauzele principale - tortura fizică şi psihică îndurate de tânăr în timpul anchetei - evenimente care ar fi putut determina în mod pregnant manifestarea sau debutul bolii. Prin girul ştiinţific acordat, medicii acopereau în fapt un abuz comis de Securitatea mureşeană, iar Procuratura Militară îi conferea aparenţa de legalitate. Aceasta era doar una din formele de colaborare care avea să stea la baza relaţiei dintre cele trei instituţii. Ştiut este faptul că pentru dizidenţii anticomunişti internaţi în asemenea clinici, chiar sănătoşi fiind, dar între bolnavi incurabili, era aproape imposibil să nu fie marcaţi într-un fel sau altul de o asemenea experienţă de coşmar. Se petrecea anihilarea personalităţii pacientului. Era dealtfel una dintre metodele aplicate cu succes în psihiatria sovietică.

Foto 2: Expertiza medicală a lui Bartiș Francisc, eliberată de Clinica de neuro-psihiatrie din Târgu-Mureș, semnată și de dr. Andrei Mera

Exonerarea de răspundere a Securității mureșene

Pe data de 8 iulie 1954, Bartis Francisc a fost internat în Clinica de Psihiatrie din Târgu-Mureş. Cu adresa nr. 18633 din 11 august 1954, şeful Direcţiei Regionale a M.A.I., maiorul Kovacs Mihai, solicita procurorului militar de la Târgu-Mureş să dispună suspendarea urmăririi penale în cazul lui Bartis Francisc. În starea în care ajunsese acesta nu mai era periculos şi deci nu mai prezenta interes pentru Securitate. “…bine nutrit, fără simptome de boală internă. Neurologic organic negativ, prezintă o serie de simptome funcţionale, ca tremurături în pleoape, degete…Din punct de vedere psihic se constată în prezent unele simptome care trădează psihoza. Aceste simptome sunt: răspunsuri întârziate, necomplete, este prost orientat în timp privind mai ales debutul reacţiei sale psihogene, e deprimat şi în acelaşi timp neliniştit…”, concluzionau cei patru medici mureşeni, printre care şi dr. Andrei Mera. Diagnosticul ? Neuropatie gravă, psihoză reactivă în stare ameliorată. Dar mai sunt şi alte concluzii foarte interesante: “…De la vârsta de 13 ani suferă de nervi şi avea accese funcţionale cu ocazia diferitelor greutăţi întâmpinate în viaţă…În momentul comiterii delictului a suferit de aceeaşi neuropatie…În momentul comiterii delictului a fost în stare de răspundere pentru faptele sale…La data de 26 iunie 1954 (atenţie, cu o zi înainte de arestare !) a prezentat aceeaşi stare de neuropatie, n-a simulat boala, arestarea sa a declanşat reacţia psihotică de care suferă în prezent…”. Medicii au omis însă cu bună ştiinţă să arate faptul că duritatea anchetei şi nu numai arestarea ar fi putut determina declanşarea neuropatiei grave constatată de ei. Cu alte cuvinte, Securitatea era exonerată de orice răspundere.

Nicolae BALINT

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com