|
|
|
|
            |
|
(continuare din numărul trecut)
O atmosferă de tensiune greu de descris în
cuvinte. Judecători, procurori, avocați și personal auxiliar...Fiecare
dintre ei s-a aflat pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp
în atenția serviciilor speciale. Tuturor li s-au întocmit fișe de
urmărire pe baza unor note informative. Mai mult sau mai puțin
verificate, aceste note - în mod deosebit cele întocmite de sursele
“1672”, “Elevul” și “Filipescu” - au stat la baza unor analize și
sinteze informative care au fost înaintate periodic la București. Iar
măsurile dispuse împotriva celor considerați indezirabili nu au
întârziat să se facă simțite.
”Elementele burgheze” creează o stare de psihoză în justiția mureșeană
Pentru comuniști era vital să cunoască starea de
spirit din rândul personalului care încadra aparatul de justiție
mureșean. Atunci când informațiile obținute se și confirmau valoarea
informației era deosebită. Se știa pe cine se poate conta cu adevărat și
pe cine mai puțin sau chiar deloc, pentru ca ulterior aceștia din urmă
să fie îndepărtați din sistem. Spre exemplu, pe o astfel de listă
întocmită în anul 1949, se afla și judecătorul Kincses Elemer, de la
Judecătoria Populară Miercurea Niraj, despre care slt. de securitate
Lote Vasile, scria: “….cunoscut ca reacționar și dușman al
poporului…cunoscut ca apărător al elementelor bogate și chiaburești.” Pe
o altă listă, întocmită de Securitate în anul 1951, îl regăsim din nou
pe Kincses Elemer, de data aceasta în calitate de procuror la Parchetul
Tribunalului Mureș - scăpase de epurare - alături de Stefanelli Radu,
procuror la Parchetul Curții de Apel sau de Sauber Bernard, “procuror la
Parchetul Tribunalului Mureș, provenit din câmpul muncii care a afirmat
că, odată raionați (reorganizați – n.a.) vom scăpa și de birocrație și
de cei ce susțin aceasta.” Referindu-se la o anume stare de nesiguranță
existentă în cadrul aparatului de justiție mureșean - urmare firească a
unor permanente reorganizări și comasări - într-un alt raport-sinteză
din 10 noiembrie 1951, un ofițer de securitate preciza faptul că:
“…această stare de psihoză se datorește unor elemente burgheze ca de
exemplu Stefanelli
Radu, procuror de curte, Stoica Simion….”
Este
greu de imaginat astăzi modul în care a fost conceput și realizat
aparatul informativ al Securității locale, la începuturile ei, fără
consultanța și aportul efectiv al cadrelor provenite din serviciile
speciale ale fostului regim și care au mai fost păstrați un timp în
serviciu. După diversitatea informațiilor și a mediilor din care provin
informațiile, rezultă că Securitatea mureșeană reușise cu succes
penetrarea informativă a tuturor mediilor de interes.
Ce însemna
traficul de influență…Varianta anilor ’50
Spre
exemplu, în cazul procurorului Monai Alexandru din Ministerul Justiției,
venirea în inspecție la Târgu-Mureș s-a dovedit a-i fi fatală în
carieră. Printr-o notă informativă, un informator din anturajul său
imediat, ținea să semnaleze Securității faptul că procurorul ar fi
promis să intervină pentru a se interesa de situația unui condamnat
politic, fiul unui croitor din Târgu-Mureș. Mai mult chiar, procurorul
Monai ar fi promis că va face toate diligențele necesare pentru ca fiul
croitorului Fodor să fie eliberat. Și cum totul are un preț - potrivit
aceleiași note informative din 10 noiembrie 1951 - procurorul Monai n-ar
fi plecat cu mâna goală, ci ar fi primit un palton de iarnă și
niște…ouă. “…Tovarășul procuror Monai Alexandru din Ministerul Justiției
din București - se preciza în nota-raport întocmită de ofițerul de
Securitate care beneficiase de o informație în acest sens - aflându-se
în control și sprijin în regiunea noastră și vizitându-și și socrii săi
care domiciliază în Târgu-Mureș, prezentându-se la el croitorul Fodor
I., domiciliat în strada Călărașilor, nr. 11, și solicitându-i pentru a
interveni pentru fiul său ce se găsește depus la Penitenciarul Central,
nr. 34 din Constanța, ca și condamnat politic, care a trecut frontiera
clandestin, l-a asigurat pe acesta, că în scurt timp fiul lui va fi pus
în libertate. Din informațiuni neverificate rezultă că acest croitor
i-ar fi dat niște ouă, și că în prezent îi face un palton de iarnă
pentru care lucru nu-i va lua nimic.”
„Ce
timpuri, ce moravuri”...parcă-ţi vine să exclami gândindu-te şi
comparând nivelul „şpăgii” de atunci cu cel de acum.
Nu știm
dacă toate informațiile s-au dovedit a fi reale și dacă la dosarul lui
Monai se mai aflau și alte acuze, cert este faptul că ulterior a fost
demis. Victimă a sistemului sau victimă a propriilor trăsături de
caracter ? Incertitudinile de ordin politic, greutățile economice ale
perioadei respective - era la mai puțin de un deceniu de când războiul
luase sfârșit - la care se adaugă, în cazul unora, și anumite tare de
caracter au favorizat cu siguranță acțiunile Securității mureşene.
Supravegherea din interiorul sistemului
Foarte
interesante şi sugestive se dovedesc a fi notele informative date de
unii informatori din justiția mureșeană. Sursa ”Elevul”, spre exemplu,
într-o notă informativă din data de 30 martie 1949, menționa : “Sunt
informat prin grefierul Căliman că funcționarii de la Justiție sunt
îngrijorați cu noua încadrare, discutându-se și în mijlocul
magistraților care aproape toți au fost degradați și numai Mura a fost
avansat ca și consilier, deși socrul său este cel mai înfocat
reacționar, iar șogorul său este arestat.” Și soluțiile date de
judecători în anumite procese erau atent ”monitorizate” de anumiți
informatori. “Sunt informat – preciza sursa cu indicativul 1672, într-o
notă informativă din 7 aprilie 1949 - că judecătorii de la Curtea de
Apel din Târgu-Mureș sunt prea binevoitori față de inculpații care sunt
judecați în recurs. Astfel, numiții Vlasiu, Semo Hoppan et Comp., care
au fost condamnați la mai mulți ani de închisoare corecțională, fiind
implicați în afacerea Dujak din Reghin, făcând recurs, Curtea le-a admis
în parte recursul și le-a redus în mod simțitor pedeapsa acordată de
prima instanță de sabotaj. Acest procedeu de a lucra este cunoscut de
către mulți dintre cetățenii orașului, care consideră astfel Curtea ca o
instanță ce reduce pedepsele sau achită cu prea multă ușurință.”
Comentariile făcute de angajații din justiția mureșeană nu scăpau nici
ele ”vigilenței” informatorilor. Spre exemplu, sursa ”Filipescu”, în
nota dată Securității în data de 1 iunie 1951, preciza : “În ziua de 30
mai a.c., Vasiliu Ioan, funcționar la Curtea de Apel din Târgu-Mureș,
mi-a spus că Vlădescu Emil și Kebici Nicolae, ambii funcționari la
Curtea de Apel din Târgu-Mureș, continuă și acum, mai accentuat
criticile lor față de regimul socialist…agitând printre ceilalți
funcționari și afirmând că în regimul actual se trăiește mizerabil, că
viața este mai scumpă, că este mizerie…în general ambii duc o intensă
propagandaă împotriva regimului socialist de la noi, din URSS și din
statele cu democrație populară.”
Nicolae BALINT www.nicolaebalint.wordpress.com
Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL |
|
|
|
Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |
