Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

PALATUL LUI TRAIAN LA ZĂVOI?

O mare descoperire arheologica din Banat

 

Dr. Mircea RUSNAC

 

 

Una dintre cele mai importante descoperiri arheologice din România ultimilor ani s-a produs zilele trecute în comuna Zăvoi de pe valea Bistrei, din judeţul Caraş-Severin. Cu ocazia săpării unei gropi în cimitirul din localitate, au fost găsite o serie de vestigii arheologice, care s-au dovedit a face parte dintr-un ansamblu de o mare importanţă.

Până acum, au fost scoase la iveală de către specialişti urmele unei săli de aproximativ 100 de metri pătraţi, o baie, o piscină, intrarea clădirii, o parte din curtea interioară şi canalele de scurgere. Clădirea beneficia de sistemul roman de încălzire prin podea, cu ajutorul unor tuburi de ceramică („Hipocaustum”). Zidurile au fost construite din piatră fasonată, băile fiind izolate cu un amestec specific de cărămidă şi mortar („Opus signinum”). Merită amintit şi faptul că printre materialele de construcţie folosite nu se află şi marmura, cariera de la Bucova urmând a fi exploatată abia după cucerirea statului dac de către romani.

Toate acestea demonstrează existenţa în acel loc a unui adevărat palat, comparabil cu cele existente la Roma sau cu cel care a servit, aproximativ din anul 160 d.Chr., drept reşedinţă a guvernatorului Daciei Romane, la Ulpia Traiana Sarmizegetusa.

Originea romană a acestei descoperiri fiind evidentă, rămâne să se stabilească o datare a sa cât mai exactă şi o elucidare a rostului construirii edificiului tocmai pe valea Bistrei. Ipoteze încă neconfirmate ar conduce către o reşedinţă temporară a însuşi împăratului Traian, date fiind luxul şi monumentalitatea clădirii, ridicată în mod cert de către arhitecţi şi meşteri aduşi din Italia. De asemenea, în sprijinul acestei afirmaţii ar veni şi localizarea palatului, aflat tocmai pe traseul pe care împăratul pare să-l fi parcurs în timpul primului război contra lui Decebal, în 101-102 d.Chr.

La 25 martie 101, Traian părăsise Roma, îndreptându-se în fruntea unei armate impresionante către regatul nesupus al lui Decebal. Dunărea a fost traversată, potrivit lui Hadrian Daicoviciu, pe un pod de vase între Viminacium (Kostolac, Serbia) şi Lederata (Ram, Serbia). Împăratul conducea coloana principală a armatei romane, altă coloană traversând fluviul probabil în dreptul Diernei (Orşova).

Traian a scris ulterior o lucrare, intitulată Comentarii, referitoare la războaiele purtate cu dacii, însă aceasta s-a pierdut de-a lungul timpului. Din ea au rămas doar câteva cuvinte, care ne-au fost transmise de gramaticul Priscianus: „de aici înaintarăm spre Berzobis, apoi spre Azizis.” Aceste cuvinte sunt însă foarte preţioase, deoarece ne îngăduie să clarificăm traseul parcurs de împărat în fruntea coloanei principale a trupelor sale în anul 101. De la Lederata drumul a fost continuat prin Arcidava (Vărădia de astăzi), Centum Putea (Surduc), Berzobis (Berzovia) şi Azizis (Fârliug), ajungând la Tibiscum (Jupa). Acolo s-a făcut joncţiunea cu cealaltă coloană, care venea de la Dierna pe văile Cernei şi Timişului.

În timpul înaintării, după mărturia istoricului Dio Cassius, lui Traian „i s-a adus o ciupercă mare, pe care scria cu litere latine că ceilalţi aliaţi şi burii sfătuiesc pe Traian să se întoarcă înapoi şi să facă pace.” Era vorba de aliaţii lui Decebal, care nu se afla singur în faţa invaziei romane. Scena aceasta este reprezentată şi pe Columna lui Traian de la Roma. Totuşi, Traian a continuat înaintarea.
De la Tibiscum, armata romană completă a pornit în direcţia cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei, cu ţinta finală capitala Sarmizegetusa. Drumul trecea prin culoarul Bistrei, către Porţile de Fier ale Transilvaniei. Conform majorităţii istoricilor, acolo se afla Tapae, unde a avut loc o cumplită bătălie între daci şi romani. Potrivit mărturiei aceluiaşi Dio Cassius, romanii au avut nenumăraţi morţi şi răniţi: „şi fiindcă nu mai aveau cu ce lega rănile, se zice că el (Traian) nu cruţă nici chiar veşmântul său şi-l tăie, ca să facă din el feşe, iar soldaţilor morţi în luptă porunci să li se ridice un altar şi să li se facă în fiecare an servicii funebre.” Descoperirea urmelor acestui altar ar fi şi ea deosebit de importantă, întrucât ar localiza definitiv bătălia de la Tapae.

Hadrian Daicoviciu scria în Dacii: „După câştigarea bătăliei de la Tapae, oştile romane se revarsă în depresiunea Haţegului. Un prim şi dificil obstacol fusese învins, dar altele, mai grele încă, le stăteau dinainte: trebuia străbătută o bucată de drum pe valea Mureşului şi apoi cucerite, una câte una, cetăţile dacice din Munţii Orăştiei. Sarcina era grea şi anotimpul înaintat: se vesteau primele semne ale toamnei. Împăratul preferă să oprească înaintarea şi să lase trupele să se odihnească.” Astfel, Traian a petrecut iarna anilor 101-102, împreună cu armata sa, în Dacia, urmând a relua ofensiva în primăvara următoare. Până acum, nu se cunoştea cu precizie locul în care împăratul roman iernase.

Tocmai acest lucru pare să îl elucideze descoperirea de la Zăvoi (identificat ipotetic cu antica aşezare Acmonia, menţionată de geograful Ptolemeu), pe care unii înclină deja să o considere ca fiind „palatul lui Traian.” Deşi, după cum s-a văzut, multe indicii par a susţine această supoziţie, totuşi concluziile categorice nu pot fi trase până la avansarea săpăturilor şi la descoperirea unor dovezi mai concludente în acest sens. Măreţia edificiului poate indica o reşedinţă imperială, iar neobişnuitul loc pe care este situată (între Tibiscum şi Tapae) corespunde traseului urmat de Traian. Din aceste motive, descoperirea este într-adevăr senzaţională şi ea a stârnit deja un interes enorm atât în ţară, cât şi în lume. Totuşi, încă nu ne putem grăbi să tragem concluzii definitive, întrucât de acum încolo la faţa locului mai este mult de lucru, timp în care cu siguranţă că vor apărea informaţii mai precise.

Tot ce se poate spune în momentul de faţă este că localitatea Zăvoi din judeţul Caraş-Severin va intra cu siguranţă în circuitul arheologic şi turistic internaţional.

 

Dr. Mircea RUSNAC

 

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com