|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri |
|
|
UN AN CÂT UN SECOL : PERENITATEA LUI GOJDU - (1870 – 2007) Conf.univ.dr.Constantin MĂLINAŞ
1. Subiectul Emanuil Gojdu a încetat să mai fie un caz judeţean, a devenit subiect naţional, ca urmare a campaniei de informare prin presă, deschisă de revista « Flacăra lui Adrian Păunescu », încă din anul 2005 (unde am publicat 16 materiale în doi ani, împreună cu colegul Iosif POPA ), campanie preluată şi extinsă în presa românească, mai ales prin ziarele « Ziua », « Jurnalul Naţional », « Adevărul » şi « Adevărul de Cluj », « Cotidianul », « România liberă », « Ziarul de Sibiu », « Legea românească » şi « Crişana » de la Oradea. Totodată, subiectul s-a extins la presa românilor din lume, în primul rând prin “Foaia românescă” de la Giula, în Ungaria, revista « Agero » de la Stuttgart, « Clipa » din Canada, « Iosif Vulcan » şi « Rexlibris » din Australia, prin Romanian Global News, care este prima agenţie privată de ştiri a românilor de pretutindeni.
2. Subiectul Emanuil Gojdu de acum circulă bine pe internet, fiind prezent în peste o mie de referinţe bibliografice, care provin de la autori din România şi din jurul României, de la românii din Ungaria, de la aromâni, de la autori din toate părţile lumii, curioşi pentru un destin atât de special şi dramatic. Putem spune cu temei bibliografic, că Emanuil Gojdu a devenit un subiect românesc planetar, care nu mai poate fi ascuns, cum au dorit şi mai doresc unii. Propulsat energic de la Oradea şi de la Giula, subiectul Emanuil Gojdu se vede în cyberspaţiu, pe motorul Google, ceea ce dă un support documentar solid pentru cunoaşterea şi răspândirea lui, susţine rezolvarea corectă a restanţelor lui , în ce priveşte paguba produsă de Ungaria, prim amânarea restituirii patrimoniului Fundaţiei Gojdu şi întârzierea cu peste 80 de ani a punerii acestui patrimoniu la folosinţa beneficiarilor săi legali, care sunt tinerii români ortodoc, de oriunde se află ei.
3. În anul 2006, Biserica Ortodoxă Română a făcut cu fermitate paşii, aşteptaţi mai de demult, pentru a îndeplini calitatea istorică de administrator unic, delegat prin Testament, al averii Fundaţiei Gojdu, prin Reprezentanţa legal reconstituită, în sensul Statutului de la 1870. Totodată, prin conclus al Sfântului Sinod s-a asumat şi afirmat această calitate, care a fost recuperată ca şi calitate istorică iniţială, uzurpată timp de peste cincizeci de ani de către regimurile totalitare din Ungaria şi România. Nu se putea ţine la nesfârşit în întuneric subiectul şi moştenirea Gojdu, ele au ţâşnit ca o lumină la lumină, îndată, când a devenit posibil, după eliminarea regimurilor clientelare din cele două ţări, ca un beneficiu al democraţiei, ce s-a instalat după anul 1990.
Iconografie Emanuil Gojdu
4. În anul 2006 s-a produs clarificarea aşteptată în mediumul politic românesc, pentru a vedea apărarea interesului nostru în contenciosul Gojdu dintre România şi Ungaria. Ca urmare a acestei clarificări, proiectul de legiferare a Ordonanţei nr.189/2005 a fost respins în Camera Deputaţilor şi prin acest demers s-a blocat Acordul româno-maghiar, care nu era prea bun pentru România, nici pentru românii din Ungaria, deoarece periclita modalitatea de transfer către beneficiari a averii Fundaţiei Gojdu. Simţind că subiectul Gojdu nu mai poate fi trecut prin Parlament ca valiza prin gară, totodată că este un subiect de imagine, foarte politic, cu încărcătură de voturi în viitor, Domnul Preşedinte Emil Boc, de la Cluj, a cerut energic, în august 2006, renegocierea Acordului Gojdu cu Ungaria, astfel , ca în noul text să fie respectat şi inclus punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române, fără de care senatorii P.D. nu vor vota Acordul în Senat, care devenea camera decizională, după respingerea din Camera Deputaţilor. De atunci, adică de circa o jumătate de an, au fost firave discuţii bilaterale româno-maghiare pe tema Gojdu, căci fiecare ţine pe a sa. Practic, subiectul Gojdu a rămas blocat de către partea maghiară, care a adoptat poziţie formală şi inflexibilă, motivată prin faptul că a apucat în mare grabă să ratifice în Parlamentul dela Budapesta textul Acordului, în forma sa iniţială, care este neconvenabilă României şi românilor. Putem spune că sunt acum condiţiile unui baraj diplomatic, care lasă părţile în aşteptare, până când cealaltă parte va avea vreo altă nevoie, vreo urgenţă, care să redeschidă târgul negocierilor. Nu ar fi mare lucru, deoarece de la statuia de la Arad şi până la aspecte ale pieţii muncii, Fundaţia Gojdu a fost mereu ţintită ca monedă de schimb. Barajul diplomatic de acum seamănă cu cel din anul 1938, care a durat peste o jumătate de secol şi nici acum nu a fost ridicat, asupra Acordului de atunci, care a fost corect, a fost ratificat de cele două părţi, dar nu s-a pus în aplicare, din cauza lipsei de entuziasm al părţii maghiare de a face restituirea. S-a motivat atunci cu izbucnirea războiului, ca forţă majoră. Acum, peste acel baraj se mai pune al doilea baraj, adică partea maghiară se suprabaricadează, în speranţa că va trece timpul , pentru a epuiza termenul istoric de valabilitate a prevederilor Testamentului lui Emanuil Gojdu, de la anul 1869. Dar care este termenul istoric al Testamentului, până când este el valabil ? Respectiv, de câţi ani de tergiversări ar mai avea nevoie partea maghiară, pentru a epuiza Testamentul şi a scoate partea română, beneficiarii, tinerii români ortodocşi, din dreptul lor, astfel ca averea privată Gojdu să rămână definitiv în Ungaria, ca patrimoniu public. Răspunsul cere analiza atentă a Testamentului şi a punerii lui în aplicare, din care rezultă : 1. Articolul 7 spune când începe Fundaţia Gojdu. Putem socoti că acesta este anul 1870, dar şi aici pot să fie discuţii, comparând litera şi spiritul textului. 2. Titularul o numeşte “ Fundaţiune permanentă”, după care îi stabileşte etapele de dezvoltare, formate din trei secvenţe de câte 50 de ani fiecare, plus etapa de « după trecerea şi a rândului al treilea de cincizeci de ani »(cf.art.7/L din Testament). Se vede că după anul 2020 urmează încă etapa de continuare, care nu este limitată în timp. Aşadar, este netemeinică opinia unora, că Fundaţia Gojdu are viaţă numai până în anul 2020, după care va deveni patrimoniu public, precum s-au grăbit acum unii să şi facă, prin proiectul de Ordonanţă 189. Ea este şi se cuvine să rămână patrimoniu privat permanent, aşa cum a conceput-o voinţa lui Emanuil Gojdu. 3. Mai mult, nu trebuie uitată perioada de peste 80 de ani, în care Fundaţia Gojdu a fost împiedecată să funcţioneze, iar uzufructul ei l-au luat alţii, respectiv că în anii 1948-1952 a fost abuziv supusă sechestrării în întregime a patrimoniului ei, şi din Ungaria şi din România, care încă nu i-a fost retrocedat. Toate se cuvine să fie calculate şi restituite, de cei care au vocaţia prin lege să facă asemenea reparaţii istorice, inclusiv pagubele aduse tinerilor romăni, prin nefolosirea patrimoniului Fundaţiei, la care aveau dreptul, dar li s-a interzis accesul. Toate aceste întârzieri ne aduc în minte chipul bun şi luminos al lui Gojdu, care îşi luase de deviză pe sigiliul Fundaţiei versetul biblic « Lăsaţi copii să vină la mine ! » Iar dacă anul 2006 îl putem socoti cât un secol, în ce priveşte deşteptarea publică şi politică la subiectul Gojdu, sperăm şi cerem ca anul 2007 să fie anul rezolvărilor, în care să cadă lacătele de pe moştenirea Gojdu.
Oradea, 9 februarie 2007 Conf.univ.dr.Constantin MĂLINAŞ
-------------------------------------------
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia. Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei. |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
