Revista AGERO Stuttgart - redactor Lucian Hetco

ASPECTE TEHNICE ALE CONSTRUCŢIILOR ROMANE ÎN DACIA.

PODUL LUI APOLLODOR PESTE DUNĂRE

Marian Pavelescu (foto)

Impresii si pareri personale in FORUM

Lucrarea tratează realizarea podului peste Dunăre din punct de vedere ingineresc, evaluând două aspecte: proiectarea structurii de rezistenţă şi suprafaţa supradimensionată a pilonilor.

„Minunate sunt şi celelalte construcţii ale lui Traian, dar aceasta este mai presus de toate. Stâlpii, din piatră în 4 muchii, sunt în număr de 20. Înălţimea este de 150 de picioare, în afară de temelie, iar lăţimea de 60. Ei se află, unul faţă de altul, la o distanţă de 170 de picioare şi sunt uniţi printr–o boltă. Cum să nu ne mirăm de cheltuiala făcută pentru aceşti stâlpi? Nu trebuie să ne uimească şi felul meşteşugit în care a fost aşezat, în mijlocul fluviului, fiecare stâlp, într-o apă plină de vârtejuri, pământ nămolos, de vreme ce cursul apei nu mai putea fi abătut? Astăzi însă podul nu mai foloseşte la nimic căci nu mai există decât stâlpii iar pe deasupra lor nu se mai poate trece”, scrie istoricul Cassius Dio la o sută de ani după edificare. Considerat de romani drept a opta minune a lumii, obiect al dubiilor arheologilor şi constructorilor moderni cu privire la soluţiile tehnologice, din pod au rămas abia câteva vestigii, suficiente însă pentru a provoca noi abordări.

Am ales ca temă evaluarea tehnică a construcţiei, pe baza valorilor consemnate de cercetători: lungimea podului de 1.134,9 m, lăţimea de 12 m, înălţimea de 18,60 m, pe 20 de piloni distanţaţi la 51 de metri, fiecare pilon cu lungimea de 33 m şi lăţimea de 19 m.

Pe baza materialelor grafice consultate, am elaborat un model de lucru, reprezentând construcţia simplificată[1] a unui segment dintre doi piloni, de lăţime unitară, ca bază pentru calcule estimative. Scopul modelului este să ofere indicii despre soluţia de rezistenţă, cantităţile de materiale utilizate şi modalităţile de asamblare.

Este puţin probabil ca realizatorii construcţiei să fi folosit relaţii matematice de calcul; ca profesionişti practicieni se slujeau de machete la scară şi manuscrise de breaslă moştenite, cu algoritmi şi coeficienţi, la care adăugau propriile observaţii. Totuşi, metodele empirice folosite la proiectare erau, la vremea împăratului Traian, suficient de rafinate pentru a da rezultate aproape identice cu metodele moderne de dimensionare[2].

Soluţia constructivă, pe trei arcuri, este de origine asiatică, remarcată în India şi China[3], ceea ce se poate explica prin poziţionarea Damascului (locul naşterii arhitectului Apollodor) ca nod comercial către Indii.

Legarea arcurilor cu cleşti radianţi ce susţin tablierul oferă un plus de rigiditate şi descărcarea distribuită a sarcinilor către piloni.

Utilizând un program de calcul, introducând ca material general stejarul fasonat în grinzi de secţiune rotundă, cu diametrul de 15 cm, rezultă că segmentul corespunzător unei deschideri ar putea suporta o sarcină uniform distribuită de cca. 1.000 daN/m2, corespunzătoare unei presiuni de cca. 90 kg/m2, ceea ce ar însemna un soldat complet echipat pe metru pătrat[4].

Pentru comparaţie:

Supradimesionarea podului peste Dunăre are probabil alte raţiuni: efectele intemperiilor, posibilităţile reduse de întreţinere, mărirea duratei de funcţionare. În mod cert, trebuia să fie o cale majoră sigură de acces către noua provincie.

Cât despre secţiunea mare a pilonilor, de cca. 494 m2 conform estimărilor medii, riscul de strangulare a albiei, cu mărirea corespunzătoare a vitezei cursului de apă şi creşterea factorilor de eroziune, este dictat de specificul construcţiei. Opinăm că suprafeţele de creştet ale pilonilor erau necesare organizării locale de şantier, anume depozitarea materialului lemnos şi utilizarea maşinilor de ridicat pentru avansarea structurii de la un pilon la altul.

Marian Pavelescu

Bibliografie

1. Dio, Cassius, Istoria Romană, vol. 3, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985

2. Tudor, Dimitrie, Podurile romane de la Dunărea de Jos, Editura Academiei R. S. R., Bucureşti, 1971

3. MIDASoft/Civil structure design system (trial)

4. West Point Bridge Designer 2006

[1] Datele iniţiale exclud o abordare exactă a modelării

[2] Afirmaţia se va susţine în continuare

[3] The Rainbow Bridge, pod de persoane, reconstituit şi încercat de Frank Petersohn, Canada, 2002

[4] Prin extrapolare, pe cele douăzeci de arce se puteau afla cca. 1.100 de soldaţi în marş

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero : Lucian Hetco [ Impressum ]

Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)