|
 ARHEOLOGIE:
PRINCIPELE DAC
DESCOPERIRE IMPORTANTĂ LÂNGĂ CASTELUL CORVINILOR DIN HUNEDOARA
Eugen EVU
Pe creasta de stană granitică
a dealului Sânpetru, unde dăinuie Castelul-fort medieval al Corvinilor,
arheologul prof. univ. Sabin LUCA, director al Muzeului Bruckenthal din
Sibiu, a descoperit recent mormântul complet intact al unui prinţ dac.
Vechimea lui este atestată la peste 2100 de ani, mormântul datând din
anul 100 î.Chr.
Cu nici un an în urmă, o
echipă de tineri arheologi hunedoreni, sub girul cluj-napocanilor,
dezveliseră pe aceeaşi coamă situată imediat deasupra Castelului, un
număr de mici morminte care conţineau schelete ale unor copii, situl
având vechimea aprox. de 1900 de ani: o monedă (ort) era datată în anii
imediaţi de după cucerirea romană. Despre această descoperire încă nu
s-au comunicat date publice, semnificaţia ei fiind de asemenea
tulburătoare. Practicau acei daci în mod izolat, ritualic, sacrificiile
unui zeu solar, ca în vechime, la Soarele de Andezit de la sanctuarul
dacic din Muncelul Orăştiei? Am văzut mormintele şi piese din inventarul
lor.
Revenind la senzaţionala
dezvăluire din finele lui august, consemnăm câteva date spicuite din
comentariile mediilor şi alte relatări:
Mormântul este situat în
actuala grădină a Castelului, în spatele cetăţii, terenul fiind ocupat
de locuinţe şi terenuri private. Porfesorul Luca a declarat că este
sigură existenţa sub zonă a unei DAVE, deoarece a găsitd dacic (murrus
dacicus) inconfundabile. Cert este că zona hunedoreană şi în amonte pe
văile Cernei şi Zlaştiului, a fost din vremuri protodacice marcată de
extragerea minereului feros şi prelucrarea fierului- acest aur al
vremii. Ştim că dacii efectuau incursiuni la sud de Dunăre, aliaţi cu
celţii, de la care au învăţat în illo tempore adevărata arta a
prelucrării fierului. Arme şi unelte, cuptoare rudimentare de reducere
şi alte vestigii, dovedesc faptul că după aurul Apusenilor şi cel din
râurile din regiunea pădurenilor şi nu numai, era vital pentru războaie
şi pentru existenţa civilă. (Toponime slavizate ulterior, au etimonul ce
desemnează aurul: „Gura Zlata, Gura Zlatei, Zlaşti, Zlătari, ş.a.) sau
Aurari.
Fierul este prezent şi în
mormântul princiar de la Hunedoara: un cuţit curbat (sau cosor) -
profesorul afirmă că este unul „de sacrificiu” – leit celui ştiut din
Columna Traiana, purtat şi de ultimul rege dac, Decebal. Lipseşte doar
mânerul probabil din lemn, sau corn (?) dar se disting clar patru
orificii de fixare ale acestuia. S-au mai găsit un vârf de lance
(recuzita războinică) şi o cataramă cu ac, accesoriu evident al
costumului princiar.
Datată la anul 100, este de
dedus că urna prinţului, ce pare a fi murit tânăr, posibil prin luptă
(!), recte mormântul, sunt o pagină din cenuşă, piatră şi publere din
marele moment de răscruce al istoriei de aici: războaiele cu romanii din
anii 100-102 şi ulterioara cucerire parţială (!) a Daciei. Desigur că
analizele antropologice ale rămăşiţelor enigmaticului princepe Dac, vor
aduce noi şi spectaculoase detalii. Ştiinţa îşi are prudenţele ei, aşa
că nu sunt excluse chiar revelaţii şocante privitoare la riturile de
incineraţie, specifice civilizaţiilor şi culturilor Celor Dintâi.
Eugen EVU
Hunedoara, august 2007
|
Comentarii de la cititori |
|
[
Impressum ]
