|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri |
|
|
″Puterea de a învinge răul şi tăria de a face numai bine″ (Pr. Petru BERBENŢIA) Prof. Angelica HERAC - Reşiţa
23 aprilie reprezintă o zi însemnată pentru întreaga creştinătate deoarece Sf. Mare Mucenic Gheorghe, prin credinţa lui faţă de Împăratul Ceresc, a rămas simbolul bărbăţiei şi al jertfei pentru Hristos. Foto: Sfântul Gheorhhe, icoană, sursa foto http://didactic.ro/files/10/sfantul_gheorghe.jpg Istoria spune că Sfântul, încă din primii ani de viaţă, s-a aplecat cu evlavie asupra învăţăturilor creştine. Născut în vremuri de restrişte, pe când domnea împăratul Diocleţian, în jurul anului 270 d.Hr., Sfântul Mare Mucenic Gheorghe primeşte o educaţie militară desăvârşită, ajungând general în armata romană, la numai 30 de ani. Calităţile acestea sunt întregite de un caracter deosebit faţă de cei din jur însă smerenia sa faţă de Cel Atotputernic i-a adus nenorocire. Nemilosul Diocleţian, în prigoana sa împotriva creştinilor, îl supune la chinuri de neimaginat. Mărturia Sfântului Gheorghe rămâne de neclintit: ″te respect împărate, ca pe un stăpân; pentru îndeplinirea datoriei mele de ostaş sunt gata să mor în orice moment, dar sufletul vreau să-l pun în slujba Împăratului împăraţilor, care este Dumnezeu. Respect pe împăratul pământesc, dar cinstesc şi slujesc totodată un împărat ceresc″. Prin urmare, nimic nu l-a putut determina să treacă la altă lege şi astfel, Diocleţian ordonă ca Sfântul să fie decapitat, în faţa întregii oştiri în 23 aprilie 303 d.Hr. Eroul creştin, înfăţişat în iconografia ortodoxă cu o suliţă în mână, ucigând un balaur, (conform unei legende foarte răspândite despre una din isprăvile lui vitejeşti: steagul Moldovei trimis de Ştefan cel Mare la mânăstirea Zografu din Muntele Athos, are pictat pe el chipul Sfântului Gheorghe învingând balaurul; reprezentarea lui ca biruitor al balaurului a fost pentru strămoşii noştri ca o chemare la lupta împotriva răului vremii, adică a stăpânirii otomane; o dovadă este şi rugăciunea scrisă pe acest steag la porunca lui Ştefan cel Mare: ″O, luptătorule şi biruitorule, mare Gheorghe, în nevoi şi în nenorociri grabnic ajutător şi cald sprijinitor, iar celor întristaţi, bucurie nespusă, primeşte de la noi această rugăciune a smeritului tău rob a Domnului Io Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Ţării Moldovei. Păzeşte-l pe el neatins în lumea aceasta şi în cea de apoi, pentru rugăciunile celor ce te cinstesc pe tine, ca să te preamărim în veci. Amin… Şi aceasta a făcut-o în anul 7008 (1500), în al 43 an al domniei sale), prăznuit şi în Răsărit şi în Apus, a fost ales ocrotitorul oştirilor (cazul armatei române dinainte şi după 1989); ″Sfântul Gheorghe e patronul oştirii române şi al întregului tineret român şi creştin″. Sărbătoarea Sfântului Gheorghe în satele cărăşene are conotaţii profunde căci credincioşii nu pregetă să se roage pentru bunăstarea casei: se pun crăci verzi de pom la uşa casei, la poartă, la uşa grajdului împotriva duhurilor rele. Brazdele verzi de iarbă pe pragul şi pe stâlpii casei semnifică deopotrivă şi întâmpinarea primăverii în mod festiv. De menţionat un obicei aparte practicat în Banat- "tragerea colacului"- la Lăpuşnicu Mare (judeţul Caraş-Severin)" se face un colac din făină de grâu, mare şi împletit, şi se pune sub vacă sau sub oaie, fiind ţinut într-o parte de 1-2 copii, iar în cealaltă de 1-2 copii; cei dintr-o parte spun ″cucu″ iar ceilalţi răspund ″răscucu″, şi la a treia dată de la acest dialog se trage cu forţă, interesul fiind ca fiecare să pună mâna pe partea cea mai mare a colacului, după ce acesta s-a rupt în două. Se consideră că prin acest obicei practicat, animalele vor fi sănătoase în timpul anului şi vor da produse bune" (prof. Gheorghe Ţunea – director, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Caraş-Severin). "Tragerea colacului " de Sfântul Gheorghe are loc în majoritatea aşezărilor rurale din Valea Almăjului – Dalboşeţ, Eftimie Murgu, Şopotu Nou, etc. (vezi cercetarările de teren)
Prof. Angelica HERAC (foto) Reşiţa
Cercetări - teren
Obiśei dă Sfântu' Ghiorghie "Sfântu' Ghiorghie pică anu'ăsta duminică la Paşci, da' d-obiśei iel pică năince dă Paşci; gimineaţa, gazda să duśe cu uoili la năpror. Pră la vro dzăśe vinie-acas', punie frundză vergie la uşa dî la uoi şî la găliata-n carie mulgie îş punie frundză dă leuşcian, ca să aibe uoili lapcie. Mulgie fiecarie uoaie-n parcie, să vadă cât lapcie are fiecare, că atâta are să aibe şî la măsurătoarie. Găzdăriţa facie dă Sfântu' Ghiorghie un colac împlecit pîntru marvă, s-o răscucăie. Să răscucăie uoaia care-o fătat măi la urmă. Atunś aia o mulgie măi la urmă. Găzdăriţa aducie colacu' şî gazda mulgie uoaia prîn colac şî vin copiii şî răscucăie, unu d-o parcie, unu dă alta. Şî unu dzîśe "cucu" şî ălălalt "răscucu" şî prodzîc tot aşa măi dă două ori. Ş-atunśa trag şî rup colacu', care rupe măi mult. Ş-atunśa gazda taie cu cuţîtu' câcea bucăţ dîn colac şî le pune-n lapcie, să fie lapcie la măsurătoarie ca la Sfântu' Ghiorghie".
Informator: Băcilă Floarea, 76 ani, Dalboşeţ
Sfântu' Ghiorghie la Rudăria " Să tragie colacu', ca în mulcie sacie dîn Almăj. La Rudăria nu să lasă viţăii o mieii la supt, da' vaśli şî uoili să mulg iar spuma dă pră lapcie să pune pră colacu' care să tragie pră sub uoaie o vacă. Tot dîn lapcili muls în dzîua dă Sfăntu' Ghiorghie, să facie caş şî brîndză şî să mănâncă. Toacie aşcea îs pîntru sporu' vicilor. Dacă n-o ploiat pănă la Sfântu' Ghiorghie să prind şî să udă pră drum fiecili şî muierili măritace, da' măi cu sama ăle care-s gravige, spunându-să: "păpărugă, rugă/vino, şî ne udă". Aşa să roagă lumea să vină ploaia ca să fie bucacie. Nu să facie jioc. La noi, la rudăreni, nu să pune vergeaţă la uşă la Sfântu' Ghiorghie, numa la Rusale, să pune salcă sălbacică, pîntru năroc în casă. Şî măi śeva: cum îi pădurea, verge o cu frundza cădzută, aşa o află şî Sfântu' Ghiorghie, agică dacă la Sfântu' Dumitru îi înfrundzît aşa-i şî la Sfântu' Ghiorghie".
Informator: Mariana Dancea - director- Căminul Cultural Eftimie Murgu
Sfântu' Ghiorghie la Şopotu-Nou (Buśaua)
"Şî la noi să facie colac şî să trecie pră sub uoaie sau vacă. Să pune vergeaţă pră unge trec vicili, pîntru sănătacea şî pucerea lor.(vergili însamnă pucere, viaţă, sănătace)" . Informator: Pavel Brebu, 69 ani, Şopotu-Nou Dovada interesului pentru cultura tradiţională în leagănul doinei bănăţene, Valea Almăjului, o demonstrez prin dăruirea şi priceperea cu care câţiva elevi ai domnului director, profesor Pavel Panduru de la Şcoala din Prigor, au cules date despre obiceiurile practicate de Sfântul Gheorghe, în satele lor. Copii minunaţi, copii prin care Almăjul trăieşte, iar eu sper ca dragul lor pentru frumuseţea şi bogăţia satului almăjan să nu piară niciodată.
Tradiţii, obiceiuri şi legende în satul Putna de Sfântul Gheorghe
« "Un an cu credinţă faţă deDumnezeu" "Sfântul Gheorghe să ne şadă-n ajutori"
Pe vremuri, se spunea că era un balaur ce făcea fel de fel de rele oamenilor. Se mai spune că mergând El (Sfântul Gheorghe) pe un drum, călare, a auzit un glas de fată, care era-n ghearele balaurului. Atunci, Sfântul Gheorghe a nimicit balaurul cu suliţa sa biruitoare. Sfântul Gheorghe a fost omorât că nu s-a lepădat de credinţă şi în egală măsură a rămas un biruitor, sărbătoarea Sfântului fiind, însemnată pentru animale, mai ales, pentru oi. Obiceiurile sunt prevestite, din moşi-strămoşi, cu frunză verde de fag sau salcie; frunza se pune la fiecare uşă sau fereastră a casei sau a colibei pentru a o apăra de rele şi pentru a da spor atât acesteia cât şi animalelor. În zori, se pleacă cu oile, care din care să fie primul pentru a avea "mană" (noroc, spor) la vite; se pregăteau colaci cu o zi înainte, până în prânz. Bătrânii spun că trebuie copt colacul până ce merge soarele Sus pentru că atunci merge doar binele înainte, că după ora 12.00, spun ei, soarele merge în jos, spre asfinţit. În ziua următoare colacul este legat cu aţă roşie sau lână albă, se mai leagă de colac şi leuştean. Când se întorceau oile de la păşune la prânz, la uşa stânei, era pus un pom de fag ncu frunză verde şi colacul într-un cârlig bătut în pom. La muls se puneau 5 bani în strungăreaţă, se mulgea peste ei, iar după ce spăla strungăreaţa, apa o arunca peste oi şi banii se puneau într-un loc în casă, fiind bogăţia casei. Colacul din pomul verde de fag se rupe în două iar la oaia care fată ultima unul spunea "cucu", altul "răscucu", de trei ori. Alt colac este înmuiat în strungăreaţa cu lapte şi se taie patru colţuri, sunt puse la oi, se rupe colacul în uşa stânei şi se spune "să fie în sănătatea oilor şi a gazdei". Se mai trage colacul şi la vaci şi la celelalte animale. În pragul grajdului unde se aflau seara şi dimineaţa, se făcea o unsoare cu care era unsă pulpa oilor şi a vacilor, după muls. Unsoarea se făcea din usturoi, leuştean, untură şi tămâie.În timp ce se prepara, se spunea "Tatăl nostru".Seara, după ce se ungeau oile şi vacile, apa se arunca, spunând: "Cum curge apa aşa să curgă laptele". La prânz, se tămâie toate vitele după ce au fost închise înăuntru.La masa de prânz, se spunea rugăciunea, din colacii rupţi în două, fiecare lua câte o bucată pentru a nu se apropia nici o răutate de el. După masă, se dă în postavă la vite şi se spune o rugăciune; se pun cele patru colţuri din colac pentru a le apăra de răutăţi şi de boli. Seara, se tămâie în jurul grajdului şi a casei spre a alunga spiritele rele. Se mai spune că dacă arzi pomul verde de fag din uşa stânei şi nu plouă, poate să plouă, iar dacă plouă, se schimbă vremea."
A consemnat, Petrişoara Zăvoianu Informator: Familia Zăvoianu
Sfântul Gheorghe la Pătaş "În 23 aprilie se sărbătoreşte Sfântul Gheorghe. La noi, la Pătaş tradiţiile şi obiceiurile vechi au rămas vii, se moştenesc şi se transmit din generaţie în generaţie cu sfinţenie. Aşa se întâmplă cu "măsuratul oilor" de Sfântul Gheorghe. Înainte cu o zi se face colacul până în ora prânzului, a doua zi, se leagă cu aţă roşie, leuştean şi se pun bani în el. De dimineaţă se pleacă cu oile la păscut, până la ora 12.00. La întoarcere se mulg şi se pun bani în strungăreaţă, se strecoară laptele şi se iau banii, dându-se celui care a rupt colacul. Colacul se trage la uşa grajdului, unul înăuntru şi unul afară, spunând de trei ori "cucu/răscucu". Prânzul se dă în sănătatea vitelor şi a gazdei. La uşă şi la ferestre se pune frunză de fag, anunţând venirea sărbătorii. Frunza se ţine şapte zile".
A consemnat, Iuliana Şuveţ Informator: Familia Şuveţ
Sfântul Gheorghe la Bozovici "Faţă de alte localităţi învecinate, Bozoviciul îl sărbătoreşte pe Sfântul Gheorghe diferit. În majoritatea satelor, de Sfântul Gheorghe se face măsuratul oilor, în schimb, la Bozovici, acest lucru se întâmplă mai târziu, după Sfântul Gheorghe. Bozovicenii, în dimineaţa zilei de Sfântul Gheorghe, pun la fiecare uşă unde se află animale câte o creangă înverzită. Fiecare gospodar care are animale îşi face din timp cel puţin un colac mare. Acesta este legat cu aţă roşie şi cu frunză de leuştean. Tinerii iau colacul şi-l trec pe sub animale după care se trage de el, rostindu-se: "cucu/răscucu"”.
A consemnat, Ionuţ-Mihai Tudor Informator: Familia Tudor
Sărbătoarea Sfântului Gheorghe la Gârbovăţ "Lumea, la noi, de dimineaţă merge cu colaci la animale.Se mulg vitele iar cu spuma de pe lapte se unge colacul. După aceea, are loc "tragerea colacului", ruperea acestuia. O bucată din colac se dă animalului să o mănânce iar leuşteanul de pe colac se pune la uşa grajdului. Banii se iau acasă împreună cu colacul rămas. Apoi, oamenii merg la biserică unde se roagă pentru sănătatea lor şi a animalelor. După terminarea slujbei, lumea se îndreaptă spre casă pentru a lua un prânz îmbelşugat" .
A consemnat, Nevenca Goanţă Informator: Familia Goanţă
BIBLIOGRAFIE:
1.Otilia HEDEŞAN, Curs de Folclor. Lecţii despre calendar, Timişoara, Tipografia Universităţii de Vest, 1998, p. 163-167 2.Marcel OLINESCU, Mitologie românească, Bucureşti, Casa Şcoalelor, 1994 3.Îndrumătorul Pastoral al B.O.R., Bucureşti, 1951 4.Mircea PĂCURARIU, Istoria Bisericii Ortodoxe Române. Manual pentru seminariile teologice, Sibiu, 1972 5.Emil PREDA, Dicţionar al Sfinţilor ortodocşi, Bucureşti, Editura Lucman, 2000 6.Gheorghe ŢUNEA, Revista ″Reflex″, nr. 1-2-3 (52-54), ianuarie-februarie-martie 2005, Reşiţa, Editura Modus P.H.
* Nota redacţiei Agero: Material documentar recepţionat prin corespondenţă de la doamna prof. Angelica Herac, se pare, apărut şi în revista Reflex.
-------------------------------------------
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia. Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei. |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
Sfântul
Gheorghe
Cultura
tradiţională românească, în general, etalează, cu acest prilej, o serie
de credinţe populare: nu trebuie nimeni să doarmă căci doarme somnul
mieilor şi întreg anul va fi somnoros; oamenii se cântăresc ca să nu se
lipească farmecele de ei; se spală fetele şi femeile şi chiar copiii cu
rouă în dimineaţa de Sângiorz ca să fie sănătoase tot anul şi să nu le
iasă pete pe faţă; nu se dă nimic din casă, căci dai tot anul; gunoiul
din casă trebuie să fie lepădat la rădăcina pomilor pentru a rodi bine;
se ung ţâţele vacilor de lapte cu usturoi pentru ca să nu poată
vrăjitoarele să le ia laptele; se unge cu leuştean uşa grajdurilor şi a
coteţelor, iar în fereastră se pun spini ca strigoii să nu poată lua
mana de la vaci, puterea vitelor şi a oamenilor; se despart mieii de oi,
iar laptele muls în această zi se dă săracilor; ca vacile să aibă lapte
bun şi mult, se mulg în ajunul Sfântului Gheorghe şi se lasă şiştarul cu
lapte afară, în grădină; de va cădea Sfântul Gheorghe în zi de post nu
va fi mană nici la albine, nici la oi şi nici câmpul şi nici pomii nu
vor rodi din belşug. În dimineaţa de Sfântul Gheorghe, înainte de a
răsări soarele fetele seamănă busuioc, iar sămânţa o ţin în gură ca să
crească frumos şi să aibă miros plăcut. Busuiocul semănat în ziua
de Sfântul Gheorghe este bun de dragoste. În noaptea de Sfântul Gheorghe
se păzesc comorile, căci atunci joacă banii, care sunt îngropaţi în
pământ. Tot în această noapte, înainte de ivirea soarelui, cel care va
fi bolnav de orice boală, de se va tăvăli prin rouă, se va tămădui.
Comportamentul social în această perioadă cunoaşte reflexe ironice: se
udă fetele de către flăcăi până la amiază. Care fată scapă neudată,
aceea este sărbătorită de celelalte, lucru ce rar se întâmplă, căci nici
o fată nu rămâne neudată în ziua de Sângiorz. Vitejia şi credinţa,
caracteristicile esenţiale ale Sfântului Gheorghe se reflectă în
personalitatea poporului român iar obiceiurile practicate cu această
ocazie întregesc sensul sărbătorii la români.
