Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

Universitatea  din  Dacia

Dr. Titus Filipas

 Există un document foarte credibil că primul ‚visiting professor’ la o universitate din Romania (Dacia) a fost un anume Boetius, profesor de filosofie până la 1277 la Sorbonne.  Unde să fi fost acea universitate din Romania (Dacia) anului 1277 ? Este  plauzibil  că Bram Stoker speculează tocmai acest mister  când  dezvăluie cititorilor săi  un Curriculum al universităţii  carpatine   Scholomance  din romanul "Dracula". Totuşi, nu cred că acea universitate din Dacia anului 1277,  înfrăţită cu Universitatea  Sorbonne, era şcoala de magie albă, magie neagră,   Scholomance,  zugrăvită  de Bram Stoker. Pentru că  în acea universitate din Romania (Dacia) anului 1277 începea să fie predat, odată cu venirea lui Boetius, averroismul latin, înseamnă că exista o privilegiere a raţionalismului. S-a aflat cumva la Castro Zeurini, oraşul ce s-a dezvoltat la Drobeta- Turnu Severin după 'Diploma cavalerilor ioaniţi" ? Cum trebuie să interpretăm oare masa aceea de documente în spiritul "averroismului latin"  lăsate de Ştefan Odobleja în Arhivele de la Turnu Severin, scrise parcă „în transă”, dar logice şi într-o limbă perfectă, când în franceză, când în română?  În averroismul latin, cunoaşterea sufletului nemuritor şi „intelectiv” era importantă.  Îndrăznim să afirmăm că ‚Psihologia consonantistă’ a lui Ştefan Odobleja  continuă,  de facto,  "averroismul latin".

Mai cred că decizia universităţii din Paris privitoare la destinul profesorului Boetius trebuie pusă în legătură cu concluziile  celui de al doilea conciliu general de la Lyon, din anul  1274. Conciliu înseamnă, stricto sensu, ‚adunare de conciliere’, o reuniune pentru împăcare. Istoria consemnează  trei asemenea ‚concilii generale’ ale bisericilor creştine.  Pentru istoria noastră, cele mai importante concilii generale au fost al doilea şi al treilea. Cel de al doilea conciliu general de la Lyon a fost gestionat după  un plan stabilit de împăratul Mihail al VIII—lea Paleologul şi de papa  Urban al IV-lea. Iară  cel de al treilea  conciliu general,  din  Florenţa anului 1429, este remarcabil pentru noi datorită  participării mitropolitului  Moldovei, Damian.

Pentru interpolarea francică în textul Crezului de la Nicaea, papa  Urban al IV-lea i-a  cerut marelui său contemporan, teologul   Toma din  Aquino care forjase primul Weltanschauung pentru Europa medievală, să pregătească  apărarea insertului ‚Filioque’ – însemnând „şi Fiul”. Aşa  că   eseul de 55 de pagini,   în limba latină   şi intitulat  „Contra errores Graecorum”, a fost scris de  filosoful scolastic Toma din  Aquino exact cu prilejul Conciliului de la Lyon din anul 1274. „Împăratul de aur”, adică bazileul Mihail al VIII-lea Paleologul  l-a citit, şi a fost de acord cu intelectualismul sacralizat de  Toma din Aquino, acceptând insertul carolingian  „Filioque” în Crez. Toma din Aquino va fi  ghidul lui Dante în Paradis, unde Virgiliu nu poate urca : « [...] Eu Toma sînt, d ‘Aquino./ De vrei  ca să-i cunoşti pe toţi de -aice,/mergând îi voi numi, iar tu urmează/cu ochii- n jur […]» (aceasta a fost traducerea lui George Coşbuc).Dante Alighieri bănuia că Toma din  Aquino ar fi fost ucis la ordinul regelui napolitan Charles I d’Anjou, marele duşman al lui Mihail al VIII—lea Paleologul.

Teologul ortodox român Dumitru Stăniloae (1903-1993), cărturar de  vastă cultură, alimentată din cele mai vechi surse româneşti păstrate de biserica noastră ortodoxă,  construieşte o puternică argumentaţie în sprijinul poziţiei luate de Mihail al VIII-lea Paleologul care acceptă valorile scrise  de  Toma din  Aquino. Într-adevăr, punctul de vedere al  bisericii ortodoxe române diferă radical de poziţiile celorlalte biserici ortodoxe „frăţeşti”,  în privinţa importanţei şi valorii insertului francic - „şi Fiul”  în Crez, la  vremurile când la noi se cânta prima dată  „Lerui, Ler” la sărbătoarea  bucuriei şi speranţei după solstiţiul de iarnă: naşterea   Mântuitorului nostru Iisus Christos, ‚Fiul’, la Vicleimul din Ţara Sfântă. Încoronarea lui Charlemagne (Le Roy)  la anul 800  avea  loc în ziua de Crăciun. Colindul românesc "Lerui, Ler" este asociat cu aceeaşi zi din an, şi nu cred că această periodicitate calendaristică nu transmite  şi o informaţie pozitivă despre identificarea Leroy - Lerui.

În textul foarte riguros şi dens,  strict  de dogmatică ortodoxă,   părintele  Dumitru Stăniloae  îndreptăţeşte  şi felul în care „Lerui”, adică împăratul Charlemagne, îşi spunea Crezul. Apoi, în afara aspectelor strict teologice, a mai influenţat acea  universitate medievală din Romania, înfrăţită cu Universitatea din Paris, gândirea românească şi într-alt  fel? Fără prea multă surprindere observăm că atunci când inventează  conceptul mito-poetic al 'spaţiului mioritic', filosoful român Lucian Blaga intra pe linia expunerii medievale scolastice prezentă în textul sorbonian "De configurationibus qualitatum et motuum",  unde spaţiul era  definit ca un depozitar al Calităţii şi al Mişcării. Autorul scrierii vechi era nimeni altul decât   normandul  Nicolae Oresmus (1323-1382), foarte cunoscutul profesor de la Universitatea din Paris. Admitem că  ideea ‚spaţiului mioritic’,  în afară de faptul că se integrează în ‚arhetipul Eratostene’,  arhetip  reflectat şi în invocaţia mioritică :  „Pe-un picior de plai, /Pe-o gură de rai”, în expunerea conceptuală a filosofului Lucian Blaga   a fost foarte puternic influenţată  de  "şcoala mecanistă" a Universităţii din Paris, iniţiată  de către un  Jean Buridan,  profesorul lui Nicolae Oresmus.

Mai ştim că Mihail al VIII—lea Paleologul a furnizat adunării din Lyon  un set important de date privind  credinţa şi educaţia în Romania, adică  ţinuturile  asupra cărora se mai exercita influenţa bizantină. Episcopul din Paris, care a fost prezent la 1274 în adunarea de conciliere de la Lyon, a avut acces la acea ‚bază de date’ privind educaţia în Romania anului 1274. Când şi cum a fost creată  această universitate de limba latină din Romania (Dacia)?  Probabil că între 1270, anul când murea regele Franţei: Ludovic cel Sfânt, fratele mai mare al regelui napolitan  Carol I de Anjou,  şi  anul 1274. Reamintim că într-o pictură celebră, El Greco îl reprezenta pe Ludovic cel Sfânt  aproape ca pe un voievod moldo-valah, mă rog, intenţia  cretanului fusese de a-l face egalul unui bazileu bizantin.

La 1270,  influenţa moderatoare a lui Ludovic cel Sfânt asupra lui  Carol I de Anjou dispare,   şi  regele napolitan devine făţiş  inamic al împăratului roman  Mihail al VIII—lea Paleologul. Pentru a contracara acest pericol chiar din interiorul Apusului european,  Mihail al VIII—lea Paleologul depune orice efort  necesar şi posibil din partea sa pentru convocarea celui de al doilea conciliu general de împăcare a bisericilor creştine. Este plauzibil că  el delocalizează   funcţia unei universităţi teologice de limba latină similară Sorbonei, într-o zonă din imperiu unde se vorbea o limbă neolatină. Această zonă se chema, văzută din Occident,  Romania (Dacia).   Oricum, există o doză mare de plauzibilitate, dacă  nu chiar de veridicitate, că  ‚împăratul de aur’, Mihail al VIII—lea Paleologul promulgă diploma de întemeiere  a primei universităţi din Romania înainte de  conciliul general de la Lyon din 1274.  Mai cred că modelul fiducial  a  fost diploma împăratului Frederick al II-lea de Hohenstaufen pentru universitatea din Neapole. Subliniem, acea universitate din Romania (Dacia), acreditată  internaţional şi de ‚senatul’ de la Sorbonne la  anul 1277,  nu era şcoala de magie neagră  Scholomance. Dar ideea lui Bram Stoker despre universitatea  Scholomance din Romania nu se naşte dintr -un neant!

Mai există amintiri ale acelei universităţi de la 1277  în memoria românească? Se pare că da.  Ioan Eliade Rădulescu transcrie această  mărturie în textul său esenţial: „Echilibrul între antiteze”, la capitolul  de funcţionare a vechilor case boiereşti din Muntenia, ce asigurau prin tradiţie un învăţământ de nivel universitar prin politica lor internă de formare a personalului. Iată aici şi o explicaţie a tezei lui Petre Carp cum că boierii cei vechi deţineau o  ştiinţă prudenţială ce ar  fi putut  ajuta România chiar şi în vremurile moderne. În concepţia lui Petre Carp, Junimea s-a vrut a fi o curte boierească universitară. În acest context, sintagma: „boierii minţii”  pare superfluă  şi  pleonastică. 

În fine, chiar fixaţia cărturarului nostru Ioan Eliade Rădulescu pe italiana lui Dante Alighieri poate fi interpretată în termenii potenţialului de atractivitate al averroismului latin. Un  arhetip cultural prezent în poezia lui Dante şi  în poezia italiană timpurie. Arhetip recunoscut de subconştientul lui Ioan Eliade Rădulescu. În  balada Sburătorul (din  anul 1843)  este vizibil incorporată  psihologia averroismului latin.

Pînă şi ciudata clamare  personală  a poetului Alexandru Macedonski (1854 - 1920),  anume superioritatea lui  culturală faţă de geniul poetic al lui Mihai Eminescu,  poate  veni din  subconştientul  percepţiei  unui arhetip cultural instituit de Universitatea din  Romania (Dacia)  anului 1277.

Dr. Titus Filipas

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)