|
 VIORICA
ENĂCHIUC A DESCOPERIT
ALFABETUL DACIC
Sinteză dupa articole din internet de
George Roca
O carte veche de 1.000 de
ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă toate teoriile istorice despre
cultura strămoşilor noştri.
Dacii scriau de la dreapta la stânga, iar citirea se făcea de jos în
sus.
De la daci nu au rămas izvoare scrise. Prea puţine se ştiau despre
locuitorii zonei carpato-dunărene, după retragerea romanilor. O carte
veche de aproape 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă teoriile
istoricilor. Manuscrisul cuprinde primele documente scrise în această
perioadă istorică. A fost scrisă cu caractere dacice, de la dreapta la
stânga, şi se citeşte de jos în sus. Vorbeşte despre despre vlahi şi
regatul lor. Mulţi au încercat să descifreze Codexul Rohonczi, dar n-au
putut. Arheologul Viorica Enachiuc a tradus, în premieră, filele
misteriosului manuscris.
Dăruită de un grof
În 1982, Viorica Enachiuc a aflat dintr-o revistă publicată în Ungaria
de existenţa în arhivele Academiei Ungare a Codexului Rohonczi. Se
spunea că e redactat într-o limbă necunoscută. A facut rost de o copie.
Timp de 20 de ani, a muncit ca să-i descifreze tainele. Manuscrisul se
afla în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Republicii Ungaria. E o carte
legată în piele. A fost păstrată în localitatea Rohonczi până în anul
1907. Groful Batthyany Gusytav a dăruit-o Academiei de Ştiinţe a
Ungariei, în 1838. Nu se ştie prin câte mâini a trecut de-a lungul
secolelor.
„Scriere secretă”
După Al Doilea Razboi Mondial, doctorul Vajda Joysef, preot misionar, îi
scria cercetătorului Otto Gyurk, în legatura cu Codexul: „Se găseşte
în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Ungariei o carte rară, Codexul
Rohonczi. Acest Codex este scris cu o scriere secretă, pe care nimeni
n-a reusit s-o descifreze până acum. Şi eu am Încercat”.
„Literele sunt asemănătoare scrierii greceşti. M-am gândit că seamănă şi
cu literele feniciene, apoi am încercat pe baza vechii scrieri
ungureşti, dar n-a mers. Toate încercările le-am aruncat în foc”. După
ce a studiat Codexul, cercetătorul Otto Gyurk a publicat, în 1970, o
parte din observaţiile sale într-un articol, în care a încercat să
identifice acele semne din manuscris care ar putea semnifica cifre.
Alfabet dacic cu 150 de
caractere
Viorica Enachiuc a descoperit că textele Codexului au fost redactate în
secolele XI si XII, într-o limbă latină vulgară (daco-romana), cu
caractere moştenite de la daci. „Sunt semne care au aparţinut
alfabetului dacic, ce cuprindea aproximativ 150 de caractere, cu
legăturile respective. Textele din Rohonczi au fost redactate în latina
vulgară, dar într-un alfabet dacic, în care dominante sunt străvechile
semne utilizate de indo-europeni în epoca bronzului", spune aceasta.
Solii şi cântece ale vlahilor
Codexul are 448 de pagini, fiecare cu circa 9-14 şiruri. În text sunt
intercalate miniaturi cu scene laice şi religioase. E scris cu cerneală
violet. Cuprinde o culegere de discursuri, solii, cântece şi rugăciuni,
care include 86 de miniaturi. Consemnează înfiinţarea statului
centralizat blak (vlah), sub conducerea domnitorului Vlad, între anii
1064 si 1101. „Sunt informaţii despre organizarea administrativă şi
militară a ţării ce se numea Dacia. Avea hotarele de la Tisa la Nistru
şi mare, de la Dunăre spre nord până la izvoarele Nistrului. Mitropolia
blakilor avea sediul la Ticina - cetatea din insula Pacuiul lui Soare",
a descoperit Viorica Enachiuc.
„Jurământul tinerilor blaki"
Codexul conţine şi versurile unui cântec de luptă, numit „Jurământul
tinerilor blaki”, care a fost tradus în felul următor:
„O viaţă, tăciunele Şarpelui,
puternic veghetor,
Înşelator, să nu primeşti a
te uni
Cu prorocirile Şarpelui,
anuale, pentru că lovit
Vei fi
Cântecul cetăţii aud îndelung
Mergeţi vioi, juraţi pe
caciulă, pe puternica caciulă!
Să juri cu maturitate şi cu
convingere!
Să fiu ţie putere vie,
trăiesc, în luptă să fiu!
Alesul jurământ preţuieşte
şoimul tău, mergi cu jurământ puternic!”
Notă:
Codexul Rohonczi (grafii
alternative: Codicele şi Rohonczy sau Rohonc, în toate combinaţiile)
este un document controversat al cărui sistem de scriere este inedit şi
încă nedescifrat în mod convingător. Este numit după orăşelul Rohonc
(Rohoncz e grafia maghiară veche; pe germană Rechnitz, pe croată
Rohunac), aflat astăzi în provincia Burgenland din estul Austriei.
..................................................................
 Viorica
MIHAI-ENĂCHIUC (1938). Membră
UNESCO din 1963. Istoric al culturii, arheolog, editor;
opera importantă în cercetarea istoriei culturale, limbii şi istoriei
sociale a românilor în „mileniul mut“.
Cărţi reprezentative:
„Codexul Rohonczi“ – studii literare, decodificare şi traducere –
lingvistică; „Scrieri literare în sec. XI şi XII“ – studii de istorie a
literaturii române – etnologie; „Scrieri din epoca bronzului şi până în
sec. IV e.n. în Geto-Dacia“ – studii de tracologie – istorie veche.
Absolventă a Facultăţii de
Filologie, secţia Română-Istorie, din cadrul Universităţii „Alexandru
Ioan Cuza” din Iaşi, promoţia 1963. Lucrarea de licenţă şi-a luat-o în
arheologie. Mulţi ani a condus şantiere arheologice în Oltenia, Muntenia
şi Moldova. A cercetat scrierile vechi din neoliticul mijlociu şi epoca
dacică. A prezentat lucrările la conferinţe în ţară şi în străinătate:
Austria, Franţa, Germania, Italia, Israel. A primit burse de studiu în
Italia, pe probleme de arheologie, şi în Danemarca, unde a studiat
scrierea runică.
Sursa: INTERNET
http://mirey.forumgratuit.ro
http://ro.wikipedia.org
http://ro.netlog.com
|
