|
“VOSHOPOLE”, de NIDA BOGA :
Epopeea transfigurării – şi singura epopee eroică a
neamului românesc…(V)
prof. dr. Adrian Botez
Întrebarea pe care mi-o pun are în ea un sâmbure tragic:
de ce nu au avut aromânii, până acum, ambiţia, orgoliul – să semnaleze,
măcar (dacă nu să impună), fraţilor lor români, de la nord de Dunăre,
existenţa acestei măreţe şi mistice epopei – SINGURA EPOPEE EROICĂ A
ROMÂNILOR!!!: VOSHOPOLE - epopee în sonete (150 de
sonete+bocete ale voshopolencelor, de după masacrul-incendierea Cetăţii
Voshopole – epopee formată din 13 părţi, sugerându-se DEPĂŞIREA
VECHIULUI CICLU – 12 , PENTRU LUMEA ETERNITĂŢII
SPIRITUALE!!!: I- Voshopole se-ntemeiază ca târg; II-
Voshopole în furtună; III- La târgul din Voshopole; IV- Iată târgul!; V-
Voshopolea strivită de arnăuţi; VI- Cum s-au luptat în mahalale; VII- În
castelul lui Gojdu; VIII- După furtună; IX-Sfatul bătrânilor; X- Ajun de
îngropăciune; XI- În ziua despărţirii de cei dragi; Voshopolencele îşi
plâng morţii dragi; XIII- Dezrădăcinaţii - finisată prin 1950,
publicată în româneşte întâi în antologia Un veac de poezie
aromână, realizată, în 1985, la Cartea Românească, de
Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu - şi
publicată, automom, abia în 1994!!!, la aceeaşi editură
Cartea Românească – versiunea daco-română: HRISTU CÂNDROVEANU,
prefaţă de Constantin Sorescu), de NIDA BOGA(1886-1974
– numele lui NIDA BOGA nici nu este trecut în
Dicţionarul enciclopedic, din 1993, şi, bineînţeles,
nici în Dicţionarul enciclopedic din
1964, vol. I – sau în Micul dicţionar enciclopedic,
din 1976…) ? Să fi avut atât de amara conştiinţă a unei
înstrăinări ireversibile, între fraţii aceluiaşi Neam-Spirit? Să se fi
resemnat să moară, îngropaţi alături de comoara lor inestimabilă – decât
să fie subapreciaţi, sau chiar respinşi, atunci când vor fi dezvăluit
strălucirea divină a epopeii lui NIDA BOGA, sub ochii fraţilor din
nordul Dunării? Ştiau şi ei, cum ştim şi noi, că marile neamuri se
întemeiază pe epopei, pe MAREA POVESTE A ÎNCEPUTULUI, CU GERMENII
VIITORULUI – şi sunt respectate şi temute) de celelalte neamuri, graţie
unei cât mai măreţe temelii epopeice?
Câtă neîncredere, câtă amărăciune am produs noi, românii
de la Nord, fraţilor noştri de la Sud – prin trădarea noastră faţă de
ei, prin părăsirea noastră, inexplicabilă şi impardonabilă, a
rădăcinilor noastre, păstrate în limba şi fibra fraţilor din sudul
Dunării!…Doamne, iartă, rogu-te, laşitatea noastră milenară – şi fă ca
ruga noastră de iertare să fie primită de fraţii aceluiaşi sânge,
aceluiaşi LOGOS SACRU (identic cu al nostru) –
GRAALUL ROMÂNESC!
Încă de la început, trebuie spus că VOSHOPOLE
este epopeea unui neam eroic, fixat (după o luptă-rezistenţă eroică, în
faţa armatei turco-albaneze – rezistenţă sfârşită prin măcelul
populaţiei şi incendierea, de tip Troia, a Cetăţii
Sacre - relativa istorie vorbeşte de cadrul tragediei ca fiind anul
1769…) – în Absolutul Divin, în Eternitatea
Sinelui Spiritual al Neamului. Căci cetatea Voshopole (care
avea, pe atunci, cca. 60.000 de locuitori – cam cât Bucureştiul vremii
aceleia… – dar, în plus, catedrale, zeci de biserici, o academie
de studii înalte, tipografii de cărţi în aromânească,
biblioteci, castele, palate…) este considerată un centru
material (invidiat, în egală măsură, de turci-Paşa
Ali-din-Ianina, de greci-Patriarhia Constantinopolitană
+ Vasilike-metresa-lui-Ali – cât şi de către mercenarii, ispitiţi şi
năimiţi de turci, întru crima de deicid asupra Sfintei Cetăţi
Aromâneşti– năvălitorii, incendiatorii şi masacratorii
ghegi-albanezi, din acele zile tragice ale lui 1769…) – dar, în
primul rând, CENTRUL SPIRITUAL al aromânilor. Deci,
soarta Voshopolei este arhetipul destinului Neamului
(Voshopole cuprinzând, esenţial, spiritualitatea, pură şi eternă,
gesturile, interioare şi exterioare, pure şi ritualice, ale aromânilor),
Voshopole este nu doar Ierusalimul, Mecca spirituală a
aromânilor – cât, mai ales, Walhalla, “spaţiul” edenic, pur spiritual
(devenit astfel prin investire spirituală de către eroii Neamului – în
frunte cu acest Zeus olimpian al spiritului cultural
voshopolean-aromânesc: CAVALIOTTI) – în care sufletele şi spiritul
aromânesc se retrag, pentru a se reîncărca cu eternitate: infinit triumf
al Speranţei. Dacă vrei să recapeţi durabilitate, tu, neam
aromânesc obosit, spulberat, deznădăjduit – întoarce-te,
regresează spre originar, în STAREA VOSHOPOLE – Voshopole-Eden,
Voshopole-starea de perpetuă rezistenţă şi luptă spirituală a Neamului
Aromânesc. Acest statut, subliniem din nou, Voshopole şi l-a câştigat
prin trei forţe: înţelepciune ordonatoare, activitate creatoare
– şi, mai ales, prin luptă eroică şi plină de credinţă, luptă
transfiguratoare. Dincolo de mulţimea (cantitativă) a
duşmanului etnic, aromânii voshopoleni şi-au întrevăzut eternitatea
spirituală, victoria întru Spirit, nepierirea veşnică. De aceea şi
părăsirea ruinelor materiale ale Voshopolei (a se vedea sfatul preoţilor
şi bătrânilor înţelepţi), pentru a permite transcenderea Voshopolei,
dincolo de formele epuizate – în SPIRITUL EI INEPUIZABIL: în propriul ei
arhetip: “Voshopolea-aţea arsă şi surpată/L’ia ca s-arsară multu ma
muşată/Tu mintea-armânilor di tu xinitie .(…)Cu-aistă nividzută nă
ciudie/ Ş-Voshopolea şi-pitreaţe agiutorlu/S-armână fara armânească
vie”( transpunere de HRISTU CÂNDROVEANU:”Voshopolea cea mândră,
spulberată,/Nepieritor, ÎN SPIRIT(s.n.)
e-ntrupată, -/Al băjenarilor, al tuturora.(…)/Miracol straniu,
nemaipomenit, -/Voshopolea nu numai s-a luptat /Ci va lupta
mereu, la nesfârşit!”(s.n.) – cf. ultimul sonet,
Miracolul Voshopolei.
Credem că aceste versuri apoteotice, finale, fac aproape
superfluă următoarea afirmaţie: Voshopole nu poate rămâne doar ARHETIPUL
MÂNTUIRII SPIRITUALITĂŢII AROMÂNEŞTI (sud-dunărenilor români) – ci a
tuturor băjenarilor – adică al tuturor
membrilor-indivizi ai Neamului, care membri şovăie şi disperă, se
rătăcesc în necredinţă şi disperare – faţă de eternitatea (victoria
întru eternitate) a Spiritului Neamului: Voshopolea este
leagănul arhetipal pentru românii de pretutindeni !!! – în
momentele de suportare grea a agresivităţii neantului spiritual, a
forţelor entropice (simbolizate, aici, prin turci, albanezi-ghegi, greci
– adică, Biserica Patriarhală Grecească şi monahii greci pervertiţi, de
ură, invidie şi lăcomie – Satana fiind, de fapt, cuplul satanic:
Ali-Paşa din Ianina – turcul – şi metresa lui,
Vasilike-grecoaica sinelui pervertit, devastator,
Dalila greacă – ce nu suportă durabilitatea monumentalităţii
eroic-spirituale, monumentalitate prin puritate spirituală – haruri pe
care grecii le pierduseră, prin trădarea misiunii lor
spiritual-terestre, iar aromânii le căpătaseră, prin puritate şi
credinţă…). Dar, paradoxal, ca în toate epopeile autentice, RĂUL
are funcţie transfiguratoare: dansul de bucurie al Vasilikei,
ATUNCI CÂND AFLĂ DE DISTRUGEREA Voshopolei şi de stingerea în sânge a
mândriei aromânilor harnici, creator-activi, denşi din punct de vedere
spiritual – este dansul lui Shiva sau al lui Dionysos. Dezintegrator, în
plan material – dar reintegrator, în plan spiritual. Fără neagra
încercare, fără tragica încercare a distrugerii Voshopolei materiale –
Cetatea Exemplară, strălucită din punct de vedere material – aromânii
n-ar fi experimentat transcenderea spirituală, trecerea lor în regim
divin, prin VOSHOPOLEA REVELATĂ, devenită ARHETIP AL SPIRITUALITĂŢII
ROMÂNEŞTI.
Diaspora aromânească este una aparentă, cum tot aparentă
trebuie să fie/rămână despărţirea Neamului Românesc – în românii din Sud
şi românii din Nord: toţi românii se regăsesc, se numesc, peste limitele
accidental-istorice, materiale, peste spaţiu şi timp, peste răutatea şi
trădarea omenească, peste orice slăbiciune şi vrajbă, slujitoare Satanei
– în VOSHOPOLEA IDEALĂ. Pentru noi, românii
nord-dunăreni, NIDA BOGA, prin epopeea lui extraordinară,
profund creştină (neasemuibilă decât, poate, cu
Ierusalimul liberat, al lui Torquato Tasso…) a dar un subiect
de meditaţie profundă şi foarte gravă: Voshopolea ne aşteaptă pe
toţi românii, spre a ne uni, în spirit şi-n simţire – în vederea
împlinirii sacrei misiuni, de civilizare a barbarilor
spirituali din acest Răsărit de Europă, de luminare spirituală a
întunericului vijelios, distructiv, din Apus… – de transfigurare a unei
lumi omise, minimalizate, persiflate, banalizate – cea balcanică (aşa
cum apare ea, în specificitatea de viziune, rău-voitoare, de
rea-credinţă, a neamurilor nelămurite, împâclite, orbite spiritual, ale
Europei) – o lume discutată, mereu, în termeni peiorativi, o lume adusă,
până şi de românul Emil Cioran, la sintagma dispreţuitoare: “cultură
minoră”. Voshopolea ne cheamă, pe toţi românii (de Sud şi de Nord), să
depăşim aceste obstacole de înţelegere – ÎN LUMEA REVELAŢIEI SPIRITULUI.
Poate că băjenarii (cei care au scăpat
de sub ruinele arse ale Voshopolei învinse PE PĂMÂNT…), de care spun
versurile inspiratului NIDA BOGA – nu vorbesc atât de rătăcitorii, prin
lume, aromâni – cât, mai ales, de rătăcitorii încă departe de
Adevăr-Revelaţie (dar care râvnesc şi sunt dispuşi să se închine, pe ei
şi viaţa lor, ARHETIPULUI ADEVĂRULUI, REGĂSIT) – din
această lume desacralizată. Români şi aromâni, deopotrivă. Voshopolea,
fără îndoială, ca Arhetip al Neamului Românesc
(fuzionat în Spirit) – este şansa soteriologică a celor care vor să se
lase mântuiţi, care vor să se integreze pe traiectoria autentică, gravă,
tragică, iniţiatică – dar triumfătoare, pentru cei care ascund (fără
ştire) – şi apoi vădesc, cu ştire, stimulaţi de acest
drum iniţiatic – calităţi spirituale autentice.
prof. dr.
Adrian Botez
Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII
-
Inseraţi un comentariu la subsolul acestui
ARTICOL
|
