|
Suntem noi romanii, migrantii secolului XXI? Putem vorbi despre o diaspora
romana veritabila ?Vor avea oare romanii o evolutie asemanatoare poporului
evreu? Chiar termenul grecesc "diaspora", corespunde mai degraba
cuvantului "dispersie"- o dispersie care avea la baza o cauza, o
"pedeapsa", ca urmare a "vinei" comune. Avem si noi romanii o "vina"
comuna? Care sa fi fost ea, in afara de aceea de a nu putea fi fericiti cu
adevarat in
propriul nostru spatiu etnic, indiferent ca suntem in granitele Romaniei
istorice sau suntem "ramasi" pe dinafara, in tarile limitrofe Romaniei sau
in imigratie spre
exemplu ?
Sunt oarele versurile
"Desteapta-te romane" valabile doar pentru spatiul carpatic? Nu ar fi oare
cazul sa le extindem efectul binefacator asupra natiei romane
implicand si cele 9 -12 milioane de romani care traiesc actualmente in
afara granitelor tarii?
Cati romani suntem cu sufletul
inca romani?
Scurt istoric.
Diaspora era in antichitate in primul rand numele general acordat tuturor
tarilor ( in afara de Palestina) prin care evreii fusesera dispersati si
in al doilea rand un nume dat evreilor care traiau in aceste tari.
Diaspora presupune insa pastrarea vietii nationale si a obiceiurilor
populare in spirit traditional, in principal insa prin conservarea unor
elite intelectuale autentice, cu forta mobilizatoare si o comunitate
reala, in primul rand functionabila, in virtutea propriei organizari, a
unei religii comune si a unei administrari in interiorul comunitar. Ca
exemplu viu si functionabil as oferi aici exemplul evreiesc, care
functioneaza inca dupa mai bine de doua milenii.
Putem vorbi despre o tema
atat de sensibila, despre diaspora romana? Sunt oare destule argumente
convingatoare in favoarea acestei teze atat de des si cu placere
vehiculata in presa romaneasca, de parca ar un fapt firesc sa vorbim
despre o calitate a unui popor romanesc in mars fortat spre o bunastare
relativa , ca si cum diaspora romaneasca ar fi deja existenta, eficienta
si puternica?
Voi trata aceasta tema in functie de localizarea geografica actuala a
romanilor (oricum ne-ar denumi strainii: romani, moldoveni, vlahi, valahi,
olahi, blahi, aromani, tsintari etc.) in spatiul geografic european.
1. Romanii emigrati din granitele actualei Romanii, aflati actualmente
in strainatate.
Sa trecem deci sumar prin cei 14 ani de la desavarsirea "revolutiei
romane" si sa facem un scurt bilant. Ce a adus romanilor aflati in
granitele Romaniei, noua libertate? Cu siguranta, in primul rand o
imigratie masiva, caci din 1990 incoace peste 1,5 - 2 milioane de romani
si-au parasit patria, fie doar si temporar. Implicit aceasta a dus
economic la scaderea somajului in tara, un singur fapt pozitiv, dar a
condus si la pierderea in detrimentul altor natiuni a potentialului
constructiv a aproape 2 milioane de persoane care ar fi putut
contribui la progresul economic si social in tara, in conditiile in care
ar fi existat suficiente locuri de munca si perspetive reale de viitor.
Conform unor cifre mai mult sau mai putin discutate, ne regasim in Europa
Occidentala si pe continentul nord-american la aproape fiecare colt de
strada, fiind de fapt deja un popor in migratie.
In Germania de exemplu traiesc peste 500.000 de vorbitori nativi ai limbii
romane, partial insa deznationalizati, partial purtand deja numele
etnicului german cu care s-au casatorit. In plus in Germania nu exista
pentru romani un statut de minoritate etnica istoriceasca, ca si in cazul
sorbilor slavici, a populatiei sinti, a danezilor sau a etnicilor frizoni
din nord. Acest fapt face ca in Germania sa lipseasca scolile
romanesti, iar discutiile avand ca tema "scolile de duminica" de pe
linga cateva biserici ortodoxe romanesti (greu inchegate de altfel),
unde se preda copiilor de origine romana sporadic limba materna, precum si
generalitati despre veche patrie (Romania) sunt in cel mai bun caz
inceputuri timide si care fara o finantare solida din partea comunitatii
se vor pierde intocmai ca si alte activitati cu caracter romanesc in
urmatorii 10-15 ani. In aceste conditii, generatia tinara
romaneasca, descendenta a parintilor romani sau provenind din casatorii
mixte devin ireversibil germani autentici, in mai putin de o
generatie, in conditiile in care chiar acasa se vorbeste totusi inca
restrictiv limba romana. A deveni ca roman cetatean german presupune insa
si renuntarea de facto si de iure la cetatenia tarii
de origine, (in speta cea romana) , astfel noii cetateni fiind
considerati la recensaminte ca germani.
In Spania "capsunarii" si
ceilalti romani aflati la "treaba" si care isi doresc in mod justificat un
trai mai bun atat pentru ei, cat si pentru cei dependenti financiar de ei
si ramasi acasa, sunt de asemenea ( corespunzator cifrelor vehiculate la
Conferinta pe teme de migratie de la Universitatea din Oradea din martie
2004 ) peste o jumatate de milion. Aceeasi situatie o regasim si in Italia
unde oficial se afla intre 200 - 500.000 de romani, in timp ce
oficialitatile italiene vorbesc de o cifra la negru unde sunt mentionati
700.000 de romani. Nici aici si nici in Spania nu exista scoli romanesti
functionabile, iar incercarile de a stabiliza o minoritate romana nedorita
de autohtoni insa in permanenta crestere, sunt cu siguranta timide si
lipsite de o consistenta veritabila, cu atat mai mult cat multor romani
aflati in strainatate le lipseste legalitatea prezentei in spatiul de
imigratie.
Inceputurile romanesti in Europa de Vest sunt asadar mai mult decat
timide, insotite de particularitatile regionale si de mentalitatile
autohtone in noile tari de resedinta (fie ea, imigratia doar temporara).
In toata Europa de vest nu s-a consitutit insa pina acum un centru al
migratiei romanesti, nu exista un institut al migratiei, nu exista nici o
forta dinamizatoare pentru acesti romani care si-au parasit tara, nu din
ne-patriotism, ci pentru ca situatia economica o impunea.
Migratia vest-europeana este in
principal dirijata actual spre aceste trei mari state europene: Italia,
Germania, Spania. Intalnim insa migranti romani de ordinul zecilor de mii
insa in toata Europa, in Franta, Marea Britanie, Olanda, Belgia,
Danemarca, Portugalia , Suedia, chiar si in Finlanda. In sud se pare ca
prima destinatie a ramas Israelul, urmat de Grecia, dar si de Turcia in
conditiile in care oricare din aceste tari plateste forta de munca (fie ea
si ieftina ) mai bine decat in Romania.
Peste Ocean, in America si
Canada, in Australia si Noua Zeelanda, dar chiar si in Brazilia gasim
comunitati romanesti dispersate de ordinul zecilor de mii, toate
fiind create in decursul
ultimei sute de ani. Cu preponderenta valurile de imigrati romani se
orienteaza actualmente spre continentul european in partea sa occidentala,
dar si spre continentul nord-american, inspre Canada in
special, dar si catre USA. O parte mai mica dintre emigrantii romani se
orienteaza spre Australia si Noua Zeelanda.
2. Romanii aflati in
imediata apropiere a granitelor tarii, in statele vecine.
In plus mai avem minoritati romanesti mai mult sau mai putin uitate, in
Ungaria de pilda, unde de peste doua sute de ani minoritatile romanesti au
fost asimilate in forta, putand vorbi azi de cel mult 30 de mii de romani
in judetele limitrofe: Hajdu si Bichis. Avem de asemenea minoritatile
istorice romanesti in Serbia, unde romanii poarta nu numai numele de
"romani" cat si cel de "vlahi" , spre exemplu in zona Timocului, de altfel
o veche insula romaneasca de provenienta daco-romana de care nu s-a
vorbit in ultimii 50 de ani mai nimic, datorita "prieteniei" comuniste
intre statele "vecine si prietene". Si aici se pare ca traiesc peste 500
de mii de romani, cu alte cuvinte un judet intreg de dimensiunile
Carasului, unde romanii nici macar nu se denumesc oficial romani , ci
"vlahi" vezi "valahi"), un nume intr-adevar istoric cu care ne-am definit
chiar noi, daco-romanii sute de ani. Si timocenii sunt ca si noi,
daco-romani, rupti din vatra stramoseasca, uitati si despartiti de
ea doar prin Dunare.
In Nordul Bulgariei in zona Tribaliei sud-dunarene, romanii nu mai exista
aproape deloc in statisticele bulgaresti, in ciuda faptului ca pina si la
Varna inca se vorbeste pe strada romaneste, intocmai ca si la Constanta.
Si aici se mai afla cu siguranta zeci de mii de romani, despre care nu se
mai vorbeste nimic si orice incercare de a-i convinge pe bulgari de
prezenta "vlaha" este sortita esecului.
Si apoii sa nu-i uitam pe cei
3,5 - 4 milioane de moldoveni ramasi la "rusi", aceasta rana in istoria
romaneasca, care inca doare si singereaza. Si nu vorbim aici numai de cei
ramasi cu adevarat in Moldova post-sovietica, ci de toti cei ajunsi prin
Kasachstan si prin tarile asiatice, de bucovinenii romani ramasi in
jumatetea de nord a Bucovinei istorice, vorbim aici de romanii din
Cernauti, despre care in noile statistici ucrainiene se spune ca ar mai fi
doar 20 de mii. Sa nu-i uitam deci nici pe acei " moldoveni" ale caror
sate le gasim imprastiate in stepa ucrainiana pina catre Nipru. Sa nu
uitam nici de faptul ca la Odessa se vorbeste inca romaneste pe strada,
asa cum se vorbeste romaneste pe strazile din Stuttgart, München, Berlin,
Milano, Florenta, Toledo, Verona, Valencia, la Nis dar si la Cernauti, la
Roma ca si la Atena, in Tel Aviv, Toronto, Wellington, Alma Ata, la
Windsor sau la Hamburg. Coplesitoare acesta romanime "de peste tot", nu-i
asa? Este oare ea unita si constientizeaza legatura spre patrie?
Si in cele din urma ( lat but not least ) sa vorbim si despre aromanii din
Grecia, Macedonia, Bulgaria, Croatia si Albania. Nimeni nu stie exact
cati sunt cu adevarat. Inclin sa cred ca sunt peste 1,5 milion, poate chiar
mai multi, aflati cu adevarat in dispersie, fara o patrie fixa,
despartiti de granite, traind aceleasi conflicte etnice tipice balcanilor, deznationalizati si asimilati de sute de ani. Argumentele grecesti spre
exemplu marginalizeaza istoria aromana si a vlahilor balcanici, refuzand
etnicitatea latina si legaturile romanesti sau spre Romania. S-au emis
printre altele chiar si teorii, cum ca aromanii ar fi de fapt greci
romanizati, in concluzie aromanii ar fi de fapt la origine totusi "greci"
fiind trecuti in statistici intocmai. Statutul "vlahilor" in Grecia este
pe alocuri mai rau decat a populatiei rroma din Romania. Este greu de
acceptat ca roman (sau aroman) sa fii quasi asimilat unui paria si
situatia pare sa nu se imbunatateasca nici in viitor, fiindca asimilarea
greceasca este puternica, in ciuda multor proteste internationale.
3. Ce exista insa cu adevarat pentru romanii din afara - cu
alte cuvinte ce fac ei pentru ei. Ce poate face statul roman?
Noi romanii suntem din pacate inca obisnuiti de la ceausescu incoace sa
faca "cineva"- "ceva" pentru noi. Asadar , sa faca... "statul"? Ma
intreb de multe ori chiar in discutiile purtate cu conationalii mei, cum poate
(sau ar putea) un stat roman sa treaca peste atributiile sale politice si
sociale si sa finanteze interesele socio-culturala ale unor mase intregi de romani dizlocate din spatiul
romanesc, pe care multi autori post-revolutionari romani le apreciaza ca
fiind intre 9-12 milioane.
Logica este deosebit de simpla - statul roman nu poate asigura financiar
interesele culturale si sociale ale comunitatile celor 9 -12 milioane de
romani din afara granitelor tarii. Pentru realizarea dezideratelor
comunitatilor romanesti din afara, romanii din "afara" ar avea mai degraba
nevoie de un concept intern de auto-organizare raportat la realitatile
fiecarei tari de resedinta, raportat la legislatia si realitatile din
tarile (noi sau "vechi", in cazul tarilor limitrofe ) de resedinta, nu fara o anumita tangentialitate
fata de interesele socio-politice ale tarii de origine. Cred ca este
"vina" actualei generatii de imigranti, din care facem cu totii parte si
care pe de o parte solicita nu de putine ori sprijin financiar din partea statului roman
( care are oricum destule alte probleme ce trebuie rezolvate primordial),
pe de alta parte insa "nu deschide singura pe romaneste punga" , chiar si
pentru o bisericuta romaneasca modesta in jurul careia s-ar aduna probabil
cateva alte zeci si sute de romani, care vor imigra cu siguranta candva, aceasta
fiind cel putin la momentul actual, doar o chestie de timp. Desigur
ca exista si unele exceptii - in ansamblu insa, comunitatile romanesti nu
detin decat rareori un sediu fix, o pagina internet actuala sau publica o
foaie informationala. Viata comunitatii se desfasoara in jurul a catorva
entuziasti si idealisti romani, restul conationalilor fiind de regula
pasiv, nu neaparat dezinteresat. In interiorul comunitatilor se comenteaza
mult, se tes intrigi, se "sapa" pe la spate in binecunoscutul nostru stil
balcanic si nu de putine ori se incing conflicte intre membrii comunitatii
din motive mai mult decat banale, care insa au darul de a dezbina pe
durata.
Ne facem adeseori de ras vizavi de toate celelalte natiuni, cu o diaspora
mai bine inchegata si cu mult mai zeloasa decat modesta noastra diaspora.
Ungurii, grecii, turcii, polonezii, sarbii so croatii, pina si rusii emigrati in Europa
Occidentala stau mai bine la acest capitol decat noi. Concret, scurt si la
subiect: nu trebuie omis faptul ca si statul roman investeste in romanii
din afara granitelor tarii, avand la baza o logica simpla de natura
socio-economica. Fiecare dintre noi este tentat sa investeasca intr-o
"actiune" producatoare de venit. Ca baza a asteptarii rezultatelor,
romanul ca persoana nu poate fi vazut ca a o actiune la o eventuala bursa,
rezultatele acestor actiuni fiind insasi rezultatele acelor romani din
afara. Atunci ma intreb ce putem face noi, pentru a trezi interesul
statului roman privind o eventuala investitie roditoare.
Sa ne ferim de exemple, dar sa constientizam ca fara iniativa romaneasca
indarjita, fara eforturi proprii, fara elan si cu o delasare tipica noua,
ne vom deznationaliza cu siguranta in urmatorii 50 de ani, copiii nostri
devenind deci ( sa recapitulam scurt ) : nemti, spanioli, greci,
israeliti, americani,italieni, rusi, ucrainieni, sarbi, unguri, bulgari,
canadieni. Nimic rau in aceasta - o imigratie presupune intotdeauna
asimilarea migrantilor - insa o diaspora autentica ar mentine calitatea
nationala a migrantilor prin cultura si traditii si in final si prin
ortodoxismul romanesc. ( vezi prin comparatie exemplul evreiesc). Nu
trebuie scoase din afara noilor realitatilor europene conceptiile privin
traditiile si cultura romaneasca. Ca bun exemplu poate fi dat
exemplul landului german Bayern, ca parte a Germaniei, care la randul ei
se doreste o "locomotiva a Europei", traditiile si cultura fiind ancorate
deplin in constientul populatiei autohtone.
Romanii nu au in strainatate inca calitatea unei diaspore veritabile ( cel
putin dupa rasturnarea blocului sovietic ) si anume aceea de a se mentine
si de a se opune legal si cu argumente democratice unei asimilari
firesti,fie ea fortata sau chiar de buna voie - acesta este
adevarul. Pe ici pe colo exista cate o initiativa, o actiune sau doua cu
caracter cultural romanesc, o slujba in limba romana intr-o bisericuta cu
chirie. Da, este cu adevarat laudabil! Este insa doar munca unor
entuziasti si cu o floare nu se face primavara. In fapt masele de romani
dizlocate istoric din spatiul etnic romanesc ( care este cu siguranta mai
mare decat spatiul romanesc in granitele actuale) se pierd, ingrosand
rindurile altor natiuni, nu numai europene.
Respectand programele sau politica de emigrare a eventualelor state de
resedinta, romanul ca emigrant este o "investitie" rentabila pentru
aceste state, concluzie trasa din grilele de selectie a acestor state.
Vezi SUA,Canada, Australia, Noua Zeelanda. Si nemtii isi regandesc
actualmente sistemul de imigratie, care va fi probabil asemanator celor
anglo-saxone. Pentru Romania insa este o pierdere de interior nu insa si
de imagine. Aceasta investind atat in formarea profesionala si implicit in
pregatirea emigrantilor. Pierderea de exterior poate fi in dezavantajul
Romaniei, daca acesti emigranti isi vor contesta originile. In ce
priveste diaspora romana in jurul granitei romanesti, dupa parerea mea
aici ar trebui contribuit la formarea unui nucleu centralizator, privind
diaspora veritabila romaneasca la fata locului, care sa isi urmareasca nu
numai propriile interese, ci si interesele acelor din mijlocul carora s-au
desprins.
Nu este cazul sa ne trezim in sfarsit, asa cum o spune si cantecul nostru,
devenit dupa 1990 imn national, "Desteapta-te romane! "? Are oare acest
"Lied" numai veleitati locale? Nu poate fi oare aplicat si regandit
simbolul si mesajul sau (si) la nivelul milioanelor de romani aflati "in
afara" tarii ? Avand in vedere calitatile noastre, atat privind natiunea
romana cat si cele intelectuale, sunt ferm convins ca lasand la o parte
ambitiile de ordin personal , se poate trece la cu adevarat o "diaspora"
efectiva , eminamente romaneasca, care nu presupune doar migranti in
cautarea unei vieti mai bune, ci si o intelectualitate solida, apta pentru
a reprezenta interesele romanesti in strainatate, pro Romania si cu
Romania, si nicidecum contra ei. Iau in calcul si faptul ca apartenenta la
tara de origine ar fi mult mai mult recunoscuta de catre cei "din afara",
daca Romania ar avea un nivel de trai asemanator tarilor vest-europene.
Aici putem schimba in timp lucrurile in bine. Suntem asa cum ne-au format
vremurile, dar orice schimbare in bine incepe cu sine insusi.
Putem fi cu adevarat romani oriunde am fi situati geografic si nu este
cazul sa ne ascundem originea si nici sa ne refugiem in comoditate
sau pasivitate in urma unei mentalitati (ale pasivului descurcaret)
care nu ne-a adus aplauze la scena internationala nicicand. Putem insa fi
romani cinstiti si
in Germania, in Israel, in Canada sau la Wellington, in Moldova, in Timoc si la Bichisciaba.
E dreptul nostru si merita luptat pentru el.
DESTEAPTA-TE ROMANE!
Valeriu- Lucian Hetco 17
mai 2004
|
