|
Imnul naţional al Austriei
Impresii si pareri personale in FORUM
Julia Maria Cristea - Viena
Iubitorii cinematecii, şi-au pus poate de multe ori întrebarea vizionând
filmele istorice austriece, cum se face că fostul imn al ţării compus de
Josef Haydn este identic cu actualul imn al Germaniei Federale? Sau, cum
se face că muzica actualului imn austriac compusă de Wolfgang Amadeus
Mozart este identică cu cea a imnului Francmasoneriei? Care este adevărul
istoric şi ce se ascunde în spatele acestui adevăr? Să răsfoim puţin
paginile istoriei.
În anul 1792 Austria se găsea din nou în război, de data aceasta cu
Franţa, dar şansele succesului erau îndoielnice, mereu schimbătoare.
În 1796 a început să se întrezărească posibilitatea victoriei Austriei,
dar pentru un succes decisiv trebuia făcut ceva ca să se stimuleze
devotamentul populaţiei faţă de împărat, să i se deştepte spiritul
patriotic şi sentimetul mândriei naţionale.
Exemplul elocvent era „Marseilleise” marşul de luptă al revoluţionarilor
francezi care, devenit imnul Franţei, era purtat ca stindard al victoriei
de către armatele lui Napoleon. Astfel în anul 1796 contele Franz Josef
Saurau, comandantul garnizoanei oraşului Viena, a comandat poetului Lorenz
Leopold Haschka(1749-1827), un text mobilizator, care să stârnească
entuziasmul maselor şi dorinţa de a lupta pentru împărat şi ţară.
Partea melodică a fost încredinţată lui Josef Haydn, care, vizitând curtea
Angliei a văzut pe viu efectul psihologic ce-l avea asupra maselor
intonarea imnului britanic „Got save the King”.
Între octombrie 1796 şi ianuarie 1797 Joseph Haydn compune aşa numitul
„Kaiserlied” (inspirat din melodia populară croată „ Vjutro rano se ja
vstanem malo pred zorom” pe care o cunoştea din Burgerland – locul său
natal). Versurile simple şi linia melodică erau uşor de reţinut, aceasta
fiind un argument în plus în favoarea asimilării sale de către populaţie.
Astfel s-a născut imnul naţional austriac „Gott erhalte Franz den
Kaiser”(Dumnezeu să-l ocrotească pe împăratul Franz) cântat pentru prima
oară pe 12 februarie 1797 cu ocazia zilei de naştere a împăratului
Sfântului Imperiu roman de naţiune germană - Franz II ( 1763-1827)
Pentru ca efectul să fie cel scontat contele Franz Josef Saurau a făcut o
adevărată punere în scenă. El a dat să se tipărească textul şi notele
Kaiserliedului, le-a trimis la toate teatrele din Graz, Praga, Leoben,
Innsbruck şi Triest, unde a fost difuzat în aceeeaşi zi. Momentul primei
audieri a fost ales în cadrul festiv al reprezentării operei „Doktor şi
farmacist” în Burgtheater, spectacol la care asista şi familia imperială.
Fiecărui spectator i s-a dat la intrare liedul tipărit, aşa că, atunci
când orchestra şi corul au început primele măsuri, spectatorii (printre
care erau plasaţi şi cântăreţi din cor) îndemnaţi de dirijor s-au ridicat
în picioare şi au cântat într-un entuziasm general, specific reacţiei
maselor manipulate.
Pentru ca efectul psihologic să fie garantat, concomitent, în aceeaşi zi,
la aceeaşi oră, imnul a fost cântat în toate teatrele din oraşele mai sus
amintite.
Cadrul festiv, elementul surpriză, condiţiile neobişnuite în care a fost
prezentat, melodia simplă uşor de reţinut, textul mobilizator care
accentua ideia că împăratul este părintele poporului, toate au conlucrat
aşa încât Kaiserliedul să obţină popularitatea scontată şi să devină imn
al ţării.
Înpăratul însăşi a fost atât de plăcut surprins încât i-a dăruit lui Haydn
o casetă din aur, pe care se afla chipul său. Imnul a fost şi mai mult
asimilat, considerat ca necesar mai ales din anul 1804 când Franz II - ca
replică la autoîncoronarea lui Napoleon ca rege al Franţei, s-a încoronat
ca „Franz I împărat al Austriei”, şi cu atât mai mult din 1806 când a
renunţat la coroana Sfântului Imperiu Roman de Naţiune germană, aceasta
însemnând naşterea Austriei ca naţiune independentă.
Datorită tradiţiei şi popularităţii el a fost acceptat de următorii
monarhi, a fost tradus în cele 14 limbi ce se vorbeau în imperiu şi
păstrat cu mici modificări de text până în 1918 când din marele imperiu a
luat naştere mica republică austriacă.
Cancelarul de stat Karl Renner(1870-1950) a decis că vechiul imn naţional
nu se potriveşte cu statutul de republică al Austriei, aşa că a scris
versurile unui nou imn pe muzica compozitorului Wilhelm Kienzl
(1857-1941). Atât versurile: „ Deutschösterreich, du herrliches Land” (
Austrie germană, tu ţară măreaţă) cât şi muzica nu au fost niciodată
iubite şi n-au fost populare ca imnul compus de Haydn.
Tema melodică a acestuia s-a făcut şi mai cunoscută prin faptul că a fost
prelucrată de Haydn, în cvartetul de coarde în C-dur op.76 nr.3
-„Kaiserquartet ”.
Ecourile stârnite de melodie au fost atât de mari încât a fost preluată şi
prelucrată cu textul schimbat de către germani. Astfel, încă din 1797 în
Hamburg s-a născut „Gesellschafts-Lied” ( Cântecul tovărăşiei) cu textul
mobilizator ” auch ihr Schwestern, auch ihr Brüder, die der Freundschaft
Band umschliest”( şi voi surori, şi voi fraţi, strângeţi legătura
prieteniei).
Mai târziu în 1800 este preluată în „Volkslied für Hamburgs glückliche
Bürger”( cântec popular pentru cetăţenii fericiţi ai Hamburgului), tot cu
versuri entuziaste cu substrat politic-mobilizator: „singt in jubelvollen
Chören, vivat! Hamburg lebe hoch”( cântă în coruri pline de bucurie,
vivat! Trăiască Hamburgul!)aşa încât, melodia lui Haydn a fost asimilată
ca un cântec naţional german.
Pe 2 septembrie 1922 preşedintele Germaniei Friedrichh Ebert, declară ca
imn naţional al Republicii germane „liedul german Deutschland, Deutschland
über alles”(Germania deasupra tuturor), de fapt muzică lui Josef Haydn
însuşită abuziv, dar cu versurile scrise în 1841 de Hoffmann von
Fallersleben( 1798-1874). Din 1952 ca imn al Republicii Federale Germane
se cântă doar strofa treia.
Câţiva ani mai târziu, pe 13 decembrie 1929 republica Austria hotăreşte
revenirea la melodia iniţial scrisă de Haydn, care, cu noul text a lui
Ottokar Kernstock (1848-1928): ”sei gesegnet ohne Ende, Heimaterde” ( Fii
veşnic binecuvântat pământ al ţării) a fost imnul naţional al Austriei
până în 1946. Aşadar, până la această dată muzica imnului a fost identică
pentru ambele ţări.
În 1946 deoarece renumitul imn a lui Haydn, amintea de „Deutschland,
Deutschland über alles”şi atrocităţile celui de al treilea Reich, astfel
că în lumea întreagă era identificat cu Hitler şi regimul nazist, guvernul
celei de a doua republici austriece a decis renunţarea la melodia
discreditată de Germania hitleristă.
În aprilie 1946, Guvernul austriac a organizat un concurs pentru
compunerea unui nou imn de stat, care să corespundă cu obiectivele celei
de a doua republici austriece şi noii societăţi postbelice, aflate sub
controlul celor patru mari puteri. Poate pentru aceasta decizia în
alegerea noii melodii, a căzut pe tema principală din cantata K 623 a,
scrisă în 1791 special pentru francmasonerie de W.A. Mozart (1756-1791),
el însuşi francmason, deşi cantata a rămas încă de la prima sa audiţie din
15 noiembrie 1791 (cu textul schimbat în 1806), imnul francmasonilor din
lumea întreagă.
Ca text pentru noul imn austriac au fost alese versurile scriitoarei Paula
von Preradovic(1887-1951), nepoata poetului naţional croat Petar von
Preradovic( 1818-1872).
La 25 februarie 1947, consiliul Ministerial a aprobat noul imn al Austriei
care a fost cântat la 7 martie 1947 pentru prima oară la radio.
Julia Maria Cristea
Viena 2005
Bibliografie:
Metzler Musik Chronik de Arnold Feil
Österreich II – Die Wiedergeburt unseres Satates de Hugo Portisch, Sepp
Riff
Stadtchronik Wien
Republik Österreich- Österreich Geschichte
Julia Maria Cristea – Viena
- redactor si producator muzical, jurnalist de
origine romana. A fost inclusa in "Rock, pop folk"...remise aparuta
in 2002 de Daniela Caraman Fotea si Cristian Nicolau pt. contributii la
promovarea muzicii pop.
Absolventa a Conservatorului din Bucuresti.
A lansat artisti renumiti: Arsinel, Baniciu, Vintila, etc.
Scriitoare stabilita de multi ani in Viena.
Carti publicate:
Ghidul Vienei,
Legende vieneze,
In tara surasului - Thailanda.
|
