|
O perlă a Timişoarei - Fundaţia Adam Müller Guttenbrunn
Impresii si pareri personale in FORUM
Josef J. Pilz
Soarta bătrânilor din România nu este de invidiat. După o viaţă plină de
privaţiuni şi mizerie, pentru mulţi şi cu sechelele anilor grei de
închisoare politică sau de deportare în Siberia sau Bărăgan, acum sunt
lăsaţi în voia soartei, statul român având alte probleme de reglat.
De aceea ceea ce s-a realizat la Timişoara, pentru ajutorarea celor în
vârstă este probabil unic în ţară. Dar nu numai în România, poate şi în
Europa civilizată, şi nu e de mirare că foarte multe organizaţii europene
vin la Timişoara să se inspire din acest model. Este vorba de azilul
pentru bătrâni Adam Müller Guttenbrunn.
Un grup de oameni tineri, animaţi de respect pentru bătrâneţe, pătrunşi de
morala creştină, nu a fost de acord să stea cu mâinile în sân şi să
accepte, cu acest fatalism propriu românilor, soarta ingrată rezervată
celor în vârstă. Conduşi de actualul director al fundaţiei, Helmuth
Weinschrott, evitând birocraţia sau apelarea la înalţi funcţionari ai
statului, au reparat un imobil, au strâns mobilă, lenjerie, alimente şi
bani. S-au adresat în acest sens Bisericii Romano-Catolice, la organizaţii
caritative, la instituţii şi la oameni de bună credinţă. Din această
nobilă sămânţă a crescut o instituţie, care a ajuns o binecuvântare pentru
multe sute de oameni.
Printre instituţiile care au sprijinit generos acest proiect putem
menţiona Forumul Democrat German din România, în frunte cu preşedintele
său, prof. dr. Singer, statul federal german, organizaţiile de ajutorare
ale şvabilor bănăţeni din Germania şi nu în în ultimul rând, autorităţile
locale din Timişoara. Primăria Timişoarei a dat toate înlesnirile şi
aprobările necesare, fără a mai trece printr-o birocraţie excesivă, mai
mult chiar, a contribuit şi material.
Rezultatul? În prezent în Timişoara şi în satele limitrofe funcţionează
cinci aziluri pentru bătrâni, în care sute de persoane duc o viaţă
onorabilă, conform generoasei idei, "Bătrâneţe în demnitate". Nici un
hotel din România nu poate oferi o alimentaţie mai bună, mai gustoasă şi
mai sănătoasă, asistenţă medicală de calitate, asistenţă religioasă şi
activităţi culturale diverse. Săli elegante servesc la servirea mesei
cotidiene, alte săli mai mici, pe fiecare etaj, sunt rezervate
întâlnirilor şi unor activităţi cultural-recreative, biblioteci, capele
pentru rugăciune şi liturghie întregesc ansamblul, iar plimbările se fac
în frumoase parcuri. La azilul principal din Timişoara al fundaţiei Adam
Müller Guttenbrunn se asigură şi masa pentru acasă la 500 de bătrâni
nevoiaşi.
În clădirea azilului principal îşi are sediul şi Forumul Democrat German,
care se îngrijeşte de populaţia germană din Banat, în domeniul
organizatoric, social, cultural etc. În sălile din acest imobil modern,
construit după ultime norme arhitectonice şi inginereşti, se organizează,
în urma închirierii sălilor, diverse simpozioane şi congrese, multe
internaţionale. Fundaţia Adam Müller Guttenbrunn a reuşit să facă
cunoscută astfel România pe plan internaţional, iar dacă este să fim
corecţi până la capăt, mult mai bine şi mai eficace chiar decât guvernul
României.
O altă mare realizare a fundaţiei este un muzeu şi o expoziţie permanentă
consacrată populaţiei germane din Banat. Trei secole de istorie sunt
expuse după toate normele muzeale. Muzeul redă foarte bine istoricul
şvabilor din Banat după ce au fost colonizaţi de Imperiul Habsburgic, în
regiuni mlăştinoase, în care nu mai locuise nimeni până atunci. Este
redată toată această operă grandioasă de desecare, indiguiri, construcţii
de canale etc., care au făcut ca Banatul să devină un grânar al imperiului
şi ulterior al României. Sunt restaurate cu
minuţiozitate interioare ale caselor ţărăneşti şvabeşti, cu mobilierul şi
cu ustensilele casnice originale, incl. cu manechine îmbrăcate în costume
populare de epocă.
Cu totul altceva este expoziţia care prezintă o perioadă foarte tristă din
istoria nemţilor din România, o perioadă tristă pentru toţi locuitorii
României: perioada comunistă. Calvarul şvabilor din Banat a început în
ianuarie ş945 când, din ordinul bolşevicilor comunişti de la Moscova, au
fost deportaţi în fundul Rusiei toţi cei în vârstă de ş7-45 de ani, în
total peste o sută de mii de persoane. Zeci de mii au pierit în gerul
arctic de la Vorkuta sau în adâncul minelor, au pierit de boli, de
subnutriţie, în urma torturilor. Cei care s-au întors, majoritatea au
revenit cu sănătatea iremediabil distrusă. Germania este recunoascătoare
României, pentru că, în ciuda faptului că a avut 43 de ani un regim
comunist, este singura ţară din Estul şi Centrul Europei unde se mai
păstrează o minoritate germană şi unde, deschis şi fără cenzură, se pot
prezenta acum, chiar în expoziţii publice (cum este cea la care m-am
referit) tragedia acestei minorităţi sub comunişti. În alte ţări, care din
2004 fac parte din Uniunea Europeană, subiectul este încă "tabu"...
Expoziţia este atât de impresionantă încât oricine care o vizitează o
părăseşte şocat, profund zguduit în adâncul sufletului său, pentru că tot
ce vede ilustrează suferinţa şi
nenorocirea. Sunt expuse fotografii, desene, scrisori, documente. Chiar şi
directorul azilului, Helmuth Weinschrott s-a născut într-un lagăr de
concentrare sovietic, în care era internată mama lui. O parte a expoziţiei
este consacrată "acţiunii Bărăgan", când au fost deportaţi toţi
"chiaburii" din Banat, români, germani, sârbi, unguri, îndurând alte
privaţiuni de neimaginat. 0i această acţiune s-a făcut la porunca lui
Stalin, în "ideea" de a "securiza" frontiera României cu Iugoslavia lui
Tito, aflat atunci în conflict deschis cu Moscova.
Sincera şi durabila prietenie dintre poporul român şi cel german, dintre
România şi Republica Federală Germania, a fost cimentată şi datorită
acestor tragedii, pentru că nemţii au ştiut întotdeauna că nu au fost
victima poporului român, care i-a ajutat şi în cele mai negre perioade ale
istoriei, au fost victima unor lichele comuniste impuse de Stalin
României. Datorită acestei recunoştinţe, statul federal german este cel
mai mare binefăcător al
României, mă refer la valoarea donaţiilor de tot felul care sosesc an de
an, lună de lună.
Este foarte important să te comporţi demn, onorabil, când alţii cred că au
sosit timpurile când te poţi comporta ca un criminal. Poporul român a ales
calea cea dreaptă când alţii au fost în suferinţă, iar când te comporţi
creştineşte, cu frică de Dumnezeu, trebuie să ştii că vei fi şi tu odată
răsplătit. Este exact la ceea ce m-am referit mai adineaori.
Prin tot ce face fundaţia Adam Müller Guttenbrunn demonstrează că, prin
bună credinţă, hărnicie, colaborare şi toleranţă şi societatea românească
este aptă să se integreze în Uniunea Europeană. Dacă exemplul ar fi urmat
de mai mulţi, ar fi foarte bine...
Dar cine a fost Adam Müller Guttenbrunn? Este un scriitor şvab din Banatul
secolelor XIX şi XX. A scris mai multe romane despre populaţia şvăbească
şi a ajuns cunoscut şi peste hotarele României.
München, 18 septembrie 2004
Josef J. Pilz
|
