Īn Alsacia franceză, la 50 de kilometri de graniţa cu Germania, respiră un petec de pămīnt romānesc. Īn el odihnesc 680 dintre cei 2344 de militari romāni, luaţi prizonieri īn lagărele germane din Franţa, īn timpul primului război mondial. Sat francez cu 2000 de locuitori, Soultzmatt-ul s-a constituit īntr-un loc sfīnt, unde, iniţial, romānii din exil se īntīlneau o dată pe an, atīt din dorinţa de a-şi păstra patria īn suflet şi de a cinsti eroii trecutului, cīt şi pentru a se regăsi īntr-un spirit de coeziune şi simţire romānească. Preotul Vasile Iorgulescu, al Parohiei din Strasbourg, precizează că "cimitirul a fost oferit de Franţa Statului Romān, ca omagiu pentru sacrificiile soldaţilor romāni căzuţi īn război. Deşi rămăşiţele lor sīnt găzduite  şi īn alte cimitire comunale franceze - Mulhouse, Dieuze, Hagenau- sau germane -Mannheim, Niederbühl, Freiburg- cel din Soultzmatt a constituit īntotdeauna o atracţie aparte pentru vizitatori, poate datorit㠄misterului care īnconjoară locul". După cum spune legenda, „ prizonierii de război romāni au mīncat şi iarbă, ca vitele, iar unii chiar au murit de foame".

Foto: Sfanta Liturghie in memoria eroilor de la Soultzmatt 

Acesta e īnsă un mister bine păstrat īn arhivele militare, pe care cartea ofiţerului īn armata franceză, Jean Nouzille, "Calvarul prizonierilor de război romāni īn 1916-1917" īncearcă să-l dezlege. După cum ne precizează īnsă ĪPS Serafim Joantă, „atracţia locului stă mai degrabă īn situarea geografică avantajoasă", aproape de frontiera cu Germania şi uşor accesibilă din Elveţia, pe autostrada spre Basel“.

Soultzmatt -satul francez din Valea Apei Minerale, ce are ca efigie Cocoşul Trīmbiţīnd pe Trei Coline- atrage prin pastoralul peisajului şi atmosfera bucolică, ce īndeamnă la linişte şi reculegere. Poate de aceea, īn anul 1924, cimitirul romānesc a fost īnfiinţat aici de Regele Ferdinand I şi inaugurat īn prezenţa Reginei Maria, ale cărei cuvinte īn limba franceză sīnt īnscrise pe placa comemorativă de pe monument:

"SOLDAŢI ROMĀNI,
DEPARTE DE PATRIA VOASTRĂ PENTRU CARE V-AŢI SACRIFICAT, ODIHNITI-VĂ ĪN PACE, SUB O AUREOLĂ DE GLORIE, ĪN ACEST PĂMĪNT CARE NU VĂ ESTE STRĂIN"
Maria, Regina Romāniei
Foto: Placa memoriala cu mesajul Reginei Maria

Pīnă īn preajma celui de-al doilea război mondial, Ambasada romānă īmpreună cu Biserica Ortodoxă Romānă din Paris au organizat pelerinaje cu Te-Deum-uri de aducere-aminte şi de cinstire a memoriei eroilor īngropaţi acolo, departe de ţara lor.

A  urmat apoi o perioadă de uitare, pīnă cīnd, la iniţiativa unor romāni din Paris, acum 20 de ani, s-a reluat tradiţia acestor emoţionante comemorări. Īn anul 1986, īnsăşi Familia Regală a participat la comemorarea Zilei Eroilor la Soultzmatt.

La 18 mai 1991, citīndu-l pe Thomas Carlyle, Regele Mihai a transmis participanţilor -prin Principesa Sofia, care a citit mesajul regal- c㠓O ţară care nu păstrează cultul eroilor, nu are dreptul să supravieţuiască", apelīnd astfel la cei prezenţi să depună un jurămīnt că "jertfa acestor eroi nu a fost zadarnică".

 

Īn duminica din 23 mai , Cimitirul eroilor romāni de la Soultzmatt a fost loc de pelerinaj pentru peste 400 de participanţi din Germania, Franţa, Elveţia, Belgia, Luxemburg şi Romānia. Reuniunea fost organizată de Misiunea Romānească şi Consulatul romān din Strasbourg, cu participarea lui Gheorghe Magheru, reprezentant permanent al Romāniei pe līngă Consiliul Europei, a Consulului general al Romāniei la Strasbourg, Joiţa Tănase, a ministrului consilier Cornel Alecse de la Ambasada Romāniei de la Paris şi a primarului  din Soultzmatt, Jen-Paul Diringer.

 Comemorarea a īnceput cu Sfīnta Liturghie de la ora 10.30, oficiată de ĪPS Iosif Pop, mitropolitul Europei Occidentale şi Meridionale, ĪPS Serafim Joantă, mitropolit pentru Germania şi Europa de Nord, PS Sofian Braşoveanul, episcop-vicar al Mitropoliei Ortodoxe Romāne de la Nürnberg, preoţii Iorgulescu (Strasbourg), Bratu (Stuttgart), Neagu (Kirchheim-Teck) Totelecan (Paris) si Duţă (Nancy, Tübingen). I-a urmat depunerea de jerbe de flori şi un parastas pentru eroii romāni căzuţi īn război īn Alsacia şi pretutindeni.

Īn Sfīnta Liturghie s-a facut apelul la unirea romānilor, pomenirea morţilor īntru Dumnezeu si "unitatea oamenilor pe pamānt, contra dezbinării, īntru smerenie si iertare", apel reluat şi īn cuvīntul Prinţului Paul, urmas al Regelui Carol al II-lea al Romāniei. Deşi născut  in Franta şi educat īn strainatate, el a spus adunării īntr-o limbă romānă fluentă: „ Acum, īn Romānia, este un moment dificil. Am intrat īn NATO, dar mai important este să facem parte din Europa. Īn acest sens, avem nevoie de diaspora, avem nevoie de Dumneavoastră.“ Prinţul Paul a venit īnsoţit de soţia sa, Printesa Lia, care a īmpărţit flori pe mormintele eroilor căzuţi īn primul război mondial, reiterīnd gestul Reginei Maria, iniţiatoarea de-acum 80 de ani a comemorării. După cum ne-a spus Prinţul Paul „Acest gest este o tradiţie regală şi face parte din istorie“.

Foto: Printul Paul si Printesa Lia, invitati la comemorare

Vice-amiralul Marcel Diaconescu a luat cuvăntul in numele Asociaţiei Naţionale Romāne a Veteranilor de Război şi a mulţumit pentru prezenţă asociaţiilor din Stuttgart (AGERO), Karlsruhe, Offenburg, Tübingen, Saarbrücken, Luxemburg şi Lahr.

Dupa cum ne spune preotul Vasile Iorgulescu, „pelerinajul la Soultzmatt e un eveniment complex, care s-a depolitizat şi care īmbină latura spirituală, de reculegere, cu cea convivială“. Īn ce măsură īntrunirea comemorativă de la Soultzmatt e īn īntregime depolitizată şi ferită de nuanţe extremiste, e si acesta un mister, deoarece un medic pensionar īşi striga īn gura mare nemulţumirea faţă de vecinatatea cosmopolită din blocul īn care locuieşte şi „eterna veneraţie faţă de Căpitan“.

Iar īntīlnirea de sīmbata (22 mai) e catalogată de unii  drept „a altor romāni“, tutelaţi de parohia din Freiburg, a preotului Simion Felecan, „un prelat extrem de instruit, dar şi contestat īn mediul clerical romān din Germania“.

Foto: Parintele Tarziu binecuvantand enoriasii, iar acestia... cu porcul mistret la rotisor

Cel puţin aşa reiese dintr-o scrisoare deschisă adresată Mitropoliei din Nürnberg şi dată lumii pe pajişte, īntre doua ţuici şi o fleică de mistreţ. Vietatea pădurii, rotită la foc mic sub binecuvīntarea preotului Constantin Tārziu, de la biserica Jean-de-Beauvais din Paris, a incununat „convivialitatea“ īntrunirii, care s-a incheiat cu un praznic de tradiţie ortodoxă romānească.

Dani Rockhoff
Germania, Reutlingen