|
Ultimul mesaj al Papei pe patul de moarte:
„Sunt fericit, fiti si voi“
Impresii si pareri personale in FORUM
Dani Rockhoff
In momentul in care scriu aceste randuri, sufletul
Sfantului Parinte catolic se inalta usor spre ceruri. Ultima sa lupta cu
Raul din univers si din corpul sau macinat de boala e pe sfarsite. Un
miliard de catolici din lumea intreaga aprind lumanari si se roaga pentru
sufletul lui, al lor si al semenilor din lumea intreaga. E un moment al al
tariei pe care o da credinta in Dumnezeu, in adevar si in frumusetea din
traditia crestina.
Din culisele Vaticanului
In luna mai 2001, 155 de cardinali au participat la un consiliu ecumenic
la Roma, convocat de Papa Ioan Paul al II-lea. Scopul declarat al acestei
reuniuni a fost lansarea initiativelor bisericesti formulate de
Sanctitatea Sa in scrisoarea pontificala de la 6 ianuarie, " Novo
Millenium Inuente".
Inaintea evenimentului, s-au auzit zvonuri precum ca aceasta ar fi ocazia
data cardinalilor - mai ales celor 44 noi-alesi- de a se cunoaste mai bine
si de a se pregati pentru eventualitatea propunerii unui succesor papal.
Zvonurile s-au dovedit neadevarate. Papa nu si-a anuntat retragerea
deoarece "retragerea sa sta in miinile lui Dumnezeu", nu ale sale proprii.
Nici purtatorul sau de cuvint, Dr. Joaquin Navarro-Valls nu a putut
explica octogenarului Suveran Pontif conceptul unui weekend, in care sa
lase munca la o parte, "doar sa citeasca si sa se odihneasca putin".
Reconcilierea credintelor sub Semnul Crucii
Ioan Paul al II-lea se intorsese de curind dintr-un pelerinaj extenuant in
Grecia, Siria si Malta, "pe urmele apostolului Pavel", urmind sa viziteze
Ucraina in iunie si Armenia in septembrie, Aceste doua tari au facut parte
dintr-un itinerar simbolic anuntat de purtatorul de cuvint al Vaticanului
inca
din timpul vizitei din Romania, "de a deschide mai mult decit o poarta, de
a deschide poarta spre Moscova".
Intentia Papei de a reconcilia pe crestinii ortodocsi cu cei catolici a
fost binecunoscuta. Sub deviza reconcilierii - cuvint-cheie in vocabularul
crestin,
a carui corespondent sacru este insasi Crucea - simbol al impacarii pe
doua dimensiuni, cel vertical, Dumnezeu si oamenii si cel orizontal,
oamenii intre ei - este evidenta incercarea sa de a crea un teritoriu
spiritual comun al tuturor credinciosilor, fie ei catolici, crestini
ortodocsi sau protestanti, musulmani sau evrei.
Vaticanul simte nevoia de reforma
Opinia generala este insa tentata sa considere aceasta laudabila si
gigantica initiativa ca un aplaudat cu o singura palma. Papalitatea, ca
ultima dintre curtile de tip renascentist ale Europei, nu reprezinta o
institutie in care exprimarea directa a parerii personale sa fie un
eveniment prea des intilnit. De aceea, cu atit mai curajoase au fost la
consiliul de la Roma, luarile de cuvint ale unor cardinali, ca Gotfried
Daneels de Brussels, Walter Kasper sau Murphy O`Connor, care au sugerat
introducerea unor reforme "colegiale" in guvernarea bisericii.
Desi celor peste doua sute de reporteri prezenti la sesiune nu li s-a
permis sa dea publicitatii discursurile cardinalilor, exprimarea nevoii de
reforma, precum si concluzia ca doar o mai mare democratizare a bisericii
poate aduce adevarat progres ecumenic, au fost considerate de presa
internationala ca gesturile cele mai dramatice ale acestei intilniri.
In homilia sa finala de atunci, Ioan Paul al II-lea si-a exprimat speranta
ca sinodul se va ocupa de aceste" pretioase contributii". De-atunci au
trecut aproape patru ani si nu este primul precedent in care Curia Romana
- birocratia Vaticanului- a minimalizat importanta unor opinii ale
cardinalilor, formulate in sensul destinderii conservatorismului in
problema moravurilor, a folosirii prezervativelor intr-o lume bantuita de
SIDA, a avorturilor si celibatului preotilor.
Apelul unor cardinali, de acum 4 ani, a fost facut si la nivelul bazelor
filosofice ale catolicismului, referitor la "relaxarea" adevarului si a
dogmei in favoarea frumusetii din traditia crestina“. O frumusete care
sa-i inspire pe credinciosi, ca muzica divina, si sa le arda in suflet ca
o vapaie. Acest apel a avut insa slabe ecouri, Papa ducandu-si Cruciada
impotriva Raului mai departe.
Un Papă de fier
Nascut la 18 mai 1920, la Wadowice, un mic orasel polonez de langa
Cracovia, Karol Josef Wojtyla a cunoscut durerea de mic. Familia sa a fost
de conditie modesta, tatal Karol fiind militar de cariera. Mama sa, Emilia
a fost o fiinta foarte cucernica, dar macinata de boala. Ea a murit pe
cind fiul ei avea opt ani, ramanand in amintirea lui ca o imagine draga ,
ulterior spiritualizata in Fecioara Maria, ocrotitoarea crestinatatii,
careia viitorul Papa i-a adresat rugaciunile sale cele mai fierbinti.
Dupa studii religioase in clandestinitate incepute in 1946, in Polonia
comunista, si o rapida ascensiune in ierarhia bisericeasca, el a fost
ridicat la rangul de cardinal in 1967 de catre Papa Paul al VI-lea si ales
la doar 58 de ani Papa, sub numele de Ioan Paul al II-lea, la 16 octombrie
1978. A fost primul Papa slav care a urcat pe tronul Sfintului Petru,
ocupat de 450 de ani numai de italieni, de care s-a distins prin vasta
implicare in politica internationala si deschiderea catre lumea
credinciosilor de pe intregul mapamond.
Mesajul de reintoarcere la credinta l-a sustinut neobosit in cei peste 26
de ani de pontificat in cadrul Bisericii Catolice, strabatand 1,25
milioane de kilometri in cursul celor 104 calatorii in 129 de tari ale
lumii.
Poliglot si personalitate carismatica, o mare aplecare spre politic, Ioan
Paul al II-lea a fost un lider spiritual plin de forta, cu o contributie
incontestabila la spargerea Cortinei de Fier comuniste. In 26 de ani de
pontificat a proclamat 482 de sfinti, a beatificat 1.338 persoane si a
facut gestul istoric de a cere iertare in numele Bisericii Catolice,
pentru greselile comise fata de negri si evrei, in timpul razboaielor.
Rugaciune
Se apreciaza ca numarul credinciosilor catolici a sporit cu o treime,
atingand un miliard, in timpul pontificatului sau. Efectul misiunii sale
de evanghelizare s-a resimtit mai ales in tarile lumii a treia, saracii
aplecandu-se cu redobandita evlavie si speranta sub binecuvantarea si mana
lui de tamaduitor.
Ziaristi, biografi si martori oculari releva experiente extraordinare de
beatificare in timpul rugaciunii tacute a Papei. „M-a coplesit o stare
extraordinara de liniste sufleteasca si am simtit ca Sfantul Parinte
transcende lumea aceasta si e in comuniune cu Dumnezeu“, relateaza un
ziarist de la Washington Post despre magnetismul rugaciunii papale tacute.
Acum, cand omul Wojtyla agonizeaza si Papa de la Roma duce incet cu el un
sfert de secol de credinta a lumii catolice, zecile de mii de credinciosi
adunati de ieri in Piata Sf. Petru plâng si se roaga. Ne rugam si noi cu
ei, adresand Sfantului Parinte pe drum la Dumnezeu, cea mai frumoasa
rugaciune in limba romana, scrisa Sfintei Maria de Mihai Eminescu.
RUGACIUNE
Craiasa alegandu-te
Ingenunchem rugandu-te
Inalta-te, ne mantuie
Din valul ce ne bantuie.
Fii scut de intarire
Si zid de mantuire.
Privirea-ti adorata
Asupra-ne coboara
O, maica prea curata
Si pururea fecioara
Marie!
Noi, ce din mila Sfantului
Umbra face pamantului
Rugamu-ne-ndurarilor
Luceafarului marilor.
Asculta-a noastre plangeri
Regina peste ingeri
Din neguri te arata
Lumina dulce, clara,
O, maica preacurata
Si pururea fecioara
Marie!
02.04..2005 Dani Rockhoff
Copyright Dani Rockhoiff, all rights reserved
|
