|
Amintiri de neuitat...
Venera E. DUMITRESCU-STAIA
Canada
Impresii si pareri personale in FORUM
Anul 1945, a fost anul īncetarii celui de-al Doilea
razboi mondial, revenirea din refugiu si a celor de pe front la casele
lor, a fost anul nostru si respectiv luna IUNIE, a absolventelor Liceului
de fete "Domnita Ileana" din Bucuresti, Calea Rahovei 40, cānd ne
pregateam pentru ultimele teze īnainte de Bacalaureat. Am fost ultima
serie cu Diploma ce contine Efigia Regelui Mihai al Romāniei.
Caietul meu de amintiri, pe care-l pastrez cu sfintenie din acel an,
cuprinzānd gāndurile scrise de cāteva profesoare si colege, pe care le
redau AD LITTERAM, cu scopul de a demonstra generatiilor actuale, ca
prietenia si colegialitatea nu sunt vorba goale, nu se pot uita,
dimpotriva, prietenul adevarat este pentru zile grele...
 -
"A te īnvinge pe tine īnsuti poate forma uneori cuprinsul unei vieti
īntregi" (Kant) - semneaza Lucia-Katharine Georgian, profesoara de
istorie.
- "O urare de succes īn viata īntr-o dupa amiaza īnsorita" - Zoe Claudian
- Directoare si prof. de franceza.
- "Īncepe, īti urez, orice - cu drag si sinceritate" - Cornelia Gārcineanu
- prof. de latina si greaca.
- "E ultima noastra teza ...Ce ti-as putea scrie acum draga Venera, cānd
eu tremur la gāndul ca... habar n-am la Sociologie ... Scapam de ele acum
si peste doua zile viata noastra scolareasca se termina ... Doresc ca
drumul pe care se vor īndrepta pasii tai, sa fie īnsorit si numai cu
flori"- Nuty - 12 Iulie 1945.
- "Draga Venera, eu ca amintire īti las o "fetita mica si fericita"
(urmeaza un desen)... Victorina Rath.
- "Īti scriu aceste rānduri/Auf einem Blatt papier,/Si gāndurile
mele,/Sind immer nur bei dir" Marilena Dragotescu.
- "Mai sunt cāteva minute pāna la teza de filozofie ...
care cred ca nu va fi prea stralucita! Asemenea amintiri īti vor īntuneca
poate si tie din cānd īn cānd seninatatea! Cauta Venera sa le alungi si sa
pastrezi īn suflet numai clipele frumoase care ne-au apropiat si ne-au
īncalzit copilaria si adolescenta. Acum cānd caile noastre se despart, īti
doresc din suflet Venera draga, numai fericire si zile senine" - Rodica
Ionescu, 12 Iunie 1945.
- "Īn drumul scurt al vietii/La margini de popas/Privesti o mica urma/Din
tot ce-a mai ramas" - Viorica (Geta) Butnaru.
- "Cānd parul īti va fi albit de negre batrāneti/Si vei sta cu gāndul
ratacit la anii tineretii/Si cānd īn taina serii vei petrece clipe
sfinte/Īntr-un cuvānt de soapta adu-ti si de mine aminte/Urmeaza calea
binelui, ca-ncolo toate sunt desertaciuni/" - Rodica Ionescu.
- Iar cānd voi fi de toti uitata/Sa vii la groapa pe'nserat/Si sa sadesti
cu māna ta "Nu ma uita"/Atunci eu voi dormi mereu/Stiind ca pe mormāntul
meu/A rasarit din māna ta/"Nu ma uita"/Cinci cuvinte īti pot da, te
iubesc, nu ma uita/" - Rica Nestor.
- "Īn Romānia bāntuie nebunia/Nu e fata sau baiat/Sa nu fie amorezat/" -
Viky Murgaseanu.
- "Cānd clopotele vor suna/Vestindu-ti c-am murit/Adu-ti aminte de-o
colega care te-a iubit/" - Nina Bellu.
- "Cānd īn zile de odihna/Te gāndesti la cineva/Gāndeste-te si la mine/ Si
te rog "nu ma uita"/ - Mioara Oprea.
- "Pamāntul este o scena/Pe care omul apare/Īsi joaca rolul si apoi
dispare"/. - Gaby Cartianu.
Am fost o generatie de sacrificiu, īnsa datorita unei copilarii traite
intens dar corect, a educatiei parintesti īn strānsa colaborare cu
educatorii de la gradinita, apoi profesorii eminenti din clasele primare
si liceu, am reusit sa trecem cu demnitate prin toate "furcile caudine" si
iata, ca vom reusi si īn acest an 2005, īn luna Octombrie sa ne revedem
pentru cea de-a "60 ANIVERSARE A ABSOLVIRII LICEULUI" - data memorabila pe
care am onorat-o din 1945 de nenumarate ori. Ma voi deplasa īn tara īn mod
special īn acest scop, cu atāt mai mult cu cāt cele 15 colege, care mi-au
scris cu multa sinceritate dorinta si bucuria revederii, penultima fiind
īn 2003, distanta neconstituind un obstacol. Cu toate ca se spune "ochii
care nu se vad se uita" - avem proba ca noi nu ne-am uitat nici dupa 60 de
ani...
Un scurt istoric al acestui liceu public de prestigiu din Bucuresti, ma
obliga sa amintesc ca cea care a acceptat cu dragoste si devotament sa-i
poarte numele, a fost Arhiducesa de Habsburg - alias Domnita Ileana - una
dintre fiicele Regelui Ferdinand si a Reginei Maria a Romāniei. Liceul
fiind o scoala tānara inaugurata pe 25 Octombrie 1926, coincidenta cu anul
nasterii majoritatii colegelor mele, a fost prezidata de personalitatile
de cultura ale timpului, dintre care citez pe ministrul īnvatamāntului
Prof. Petrovici, prof. Musceleanu, profesoare de prestigiu, autoare de
manuale scolare, parinti, eleve. Liceul si-a īnceput activitatea īn
conditii destul de modeste, dar cu timpul s-a dezvoltat datorita
Comitetului scolar, Corpului Didactic select si al bunavointei parintilor
si, nu īn cele din urma, a Primariei Sectorului IV unde se afla liceul.
Principesa Ileana a fost īntotdeauna legata de aceasta scoala, acordāndu-i
Īnalta Sa recunostinta, pāna īn clipa cānd a fost obligata si Ea sa
paraseasca Romānia...dar nu am uitat-o, avānd posibilitatea sa comunic cu
Ea, cānd s-a retras la ELWOOD CITY (US), īmbracānd odajdiile calugariei,
sub numele de Maica Alexandra, care a trecut īn Eternitate īn Ianuarie
1991. Īn Cartea de Aur a liceului, Domnita Ileana scria īn 21 Februarie
1931, urmatoarele: "Pentru a doua oara simt o mare fericire pasind īn
aceasta scoala, pe care o vad marita, īn sānul ei crescānd Cercetasia pe
care ma bizui mult pentru binele neamului nostru" - ss.Ileana.
Am absolvit liceul cu bacalaureat, un numar de 45 eleve, majoritatea
urmānd diferite facultati, īn special Medicina, Drept, Litere, Academia
comerciala, transmitānd generatiilor ce ne-au urmat, cu dragoste,
devotament si competenta cele īnsusite. Unele s-au casatorit de timpuriu,
altele, din nefericire au decedat cu mult īnainte de vreme, iar dintre
cele care am supravietuit, o parte ne-am atasat copiilor plecati din tara,
dar distanta nu ne-a īmpiedicat sa mentinem legatura scrisa sau verbala
īntre noi "fetele"..., bucurāndu-ne ca īnca suntem demne, māndre de ceea
ce am acumulat īn anii de īnvatamānt, autonome, bucurāndu-ne īntotdeauna
de primirea vestilor, peste mari si tari, despre noi, despre copiii
nostri, care au devenit quincagenari, considerāndu-se fericite ca ne aflam
īn preajma lor si a nepotilor.
Facem parte din generatia care cu toate vicisitudinile vietii, am reusit
sa iesim la liman, sa fim īnca utile familiei si societatii, indiferent
unde ne-am afla si pentru toate acestea, sunt convinsa ca am si
consimtamāntul colegelor si prietenelor mele , scriind urmatoarele:
"RECUNOSTINTA: Multumesc pentru māinile care sunt capabile īnca sa scrie,
pentru ochii care pot sa vada, sa citeasca si sa se bucure de soare si
natura, pentru urechile care pot sa auda si fosnetul frunzelor, cāntecul
pasarilor, vocile copiilor, plānsetul copiilor orfani, īnfometati si
īnsetati, pe care n-ar trebui sa le auzim, dar viata nemiloasa ne obliga
si atunci nu trebuie sa fim indiferenti, dimpotriva,
"SA STRIGAM LA RĀNDUL NOSTRU, PENTRU CA CEI CARE SI-AU ASTUPAT URECHILE SI
OCHII, PREFACĀNDU-SE SURZI SI ORBI, SA STIE CA OMENIREA NU LE APARTINE,
IAR NOI SA-I OBLIGAM SA RENUNTE LA DICTATURA, EGOISM , TORTURA FIZICA SI
MORALA".
OMAGIU pentru cele care ne-au parasit!
Venera E. Dumitrescu-Staia
Canada
|
