|
“De ieri sunt mai căruntă
c-un mâine şi semnez…”
Simona Anomis
Maria Mocanu
Impresii si pareri personale in FORUM
Deşi este doar versul unei poezii, această “semnătură”
în numele zilei de mâine ascunde o tragedie a unei familii din Bistriţa,
ca atâtea altele în ţara noastră, în lumea largă, şi totuşi unică în felul
ei. Cazul familiei Secrieru a fost făcut deja public, în publicaţia “ Atac
de Bistriţa” a fost preluat si de agentia de presa Romanian Global News şi
am primit şi noi un apel din partea Mariei Mocanu, o
prietenă a familiei, să facem cunoscuta situaţia şi cititorilor nostri, în
speranţa că va ajunge zvonul şi la urechile acelora care au posibilitatea
sa ajute sau au chiar obligaţia să intervină şi totuşi n-au făcut-o.
„Eu nu va cer taverne mohorate,
Nu, nici biserici binecuvintate
Eu nu cer chei pentru usi zavorate,
Nici zambet pentru gene-nlacrimate...
Lasati-mi doar ce am:
O cămăruţă strâmtă,
O uşă totdeauna încuiată!”
…spune Ramona Secrieru în versuri care reflectă crunta realitate în care
trăieşte familia ei: o cămăruţă strâmtă, o garsonieră este deocamdată
adăpostul a doi oameni tineri cu doi copii, obţinută şi ea prin
intervenţia reprezentanţilor de presă, loc pe care vor fi nevoiţi să-l
părăsească la 1 iulie când se va încheia anul şcolar. Dacă familia trebuie
să iasa în stradă, nu ştim dacă înteresează pe cineva. Problema
locuinţelor nu este una nouă în România şi nici situaţia tinerei familii
nu este unică. Doi tineri se plac, se căsătoresc, încropesc o familie cu
unul sau doi copii, stau pe unde apucă, femeia rămâne acasă să aibă grijă
de copii si bărbatul încearcă să-şi găsească o slujbă bine plătită pentru
a întreţine familia. Părinţii nu au posibilităţi să ajute şi nici funcţie
de director nu are nici unul din ei, ca să obţină un post cu adevărat bine
plătit. Munca o fi ea cinstită, dar nu se îmbogăţeşte nimeni din muncă
grea şi nici o două perechi de braţe nu are Ion Secrieru să aducă leafa
dublă, ca să ajungă şi de chirie şi de mâncare. Un necaz nu vine niciodată
singur, aşa că, pe lângă aceste greutăţi, tinerii părinţi nu au nici acte.
Ei i-a expirat buletinul şi el nici acum după 9 ani de căsnicie nu este pe
deplin român.
De ce? Pentru ca dragostea nu are graniţe, nici săgeata lui Cupidon nu se
uită unde sunt frontierele şi uite-aşa, Ramona l-a luat de bărbat pe Ion
al nostru din Basarabia. O fi numele de Ion românesc, dar pe acte încă nu
este român. Unde este problema? Să-şi faca acte, nu ? Dar, pentru a obţine
un act de identitate ai nevoie, pe lângă o groază de bani, de un domiciliu
stabil, pe care soţii Secrieru nu îl au. Ca să ai un domiciliu stabil, ai
nevoie de o sursă de venit sigură, dar fără acte nu te angajează nimeni,
si uite aşa am ajuns de unde am plecat în cercul vicios :
« Astfel, in ianuarie 2001 sotii Secrieru depun o cerere pentru obtinerea
unei locuinte sociale la Primaria Bistrita, numai ca Ion, neavand nici un
act care sa dovedeasca ca este repatriat, familia pierde puncte importante
la dosar. Adeverinta de redobandire a cetateniei romane este obtinuta abia
in martie 2001, cand pentru cei doi era deja tarziu, pentru ca
repartizarea locuintelor sociale pe acel an avusese loc in februarie.
Si-au mai incercat norocul si in anul 2002. Din necunostinta de cauza, sau
poate ignoranta, familia Secrieru nu a mai depus pana anul acesta nici un
dosar pentru obtinerea unei locuinte sociale. Reprezentantii Primariei
declara ca deocamdata nu pot sa faca nimic in acest sens, deoarece nu
dispun de spatii suficiente in acest scop. Totusi, se spera ca in 2006 sa
se reuseasca construirea si darea in folosinta a 160 de locuinte sociale,
existand deja un studiu de fezabilitate.”
Aceasta ar fi pe scurt relatarea situaţiei acestei familii, redată de
ziarul “Atac de Bistriţa”, familie care pare a fi şi urmărită de ghinion,
când s-a deschis o portiţă se şi închide.
Dincolo de cele relatate în săptămânalul bistriţean, Maria Mocanu ne
relatează in continuare situaţia.
Ion fără act de indentitate si nonsensuri birocratice.
“In martie 2001, Ion Secrieru obtine, intr-adevar Adeverinta de
redobandire a cetateniei romane, fiind, deja, la acea data, casatorit
legitim la Bistrita, avand doi copii (din aceasta casatorie) inregistrati
la Primaria Bistrita, cu alte cuvinte este membrul unei familii legal
constituite la Bistrita. Acele puncte decisive (23 la numar)in vederea
obtinerii unei locuinte mizere reieşeau in urma evaluarii dosarului pentru
criteriul Repatriere. Ce are totuşi de-a face REPATRIEREA, cu ADEVERINTA
DE REDOBANDIRE A CETATENIEI ROMANE? De ce spun redobandire? În cursul
vietii lui, Ion Secrieru nu a mai avut cetatenia romana pentru ca s-a
nascut ca cetatean al R.S.S. Moldovenesti in 24.12.1974, deci ce anume sa
redobandeasca? O cetatenie a stramosilor lui? Cu toate acestea, el a
redobandit ceva ce nu era pierdut in martie 2001.
Cand i s-a dat aceasta adeverinta de redobandire a cetateniei romane, s-a
tinut cont numai si numai de conjunctura istorica! Pe de alta parte:
conform cetateniei romane la articolul 8, aflam ca o conditie esentiala in
vederea acordarii cetateniei romane, este aceea a unei sederi in Romania
cativa ani (perioada variabila de la caz la caz). Cu toate acestea, in
ianuarie 2001 , cand Comisia de Repartizare a Locuintelor Sociale de la
Primaria Bistrita analizeaza dosarele, nu tine cont de faptul ca Ion
Secrieru este repatriat si-i ,,vitregeste ,, de 23 de puncte aferente
repatrierii si implicit decisive pentru obtinerea locuintei.
Sigur că greseala de punctaj s-a reparat ulterior, dar din pacate
locuintele au fost deja date si familia a obtinut dreptate doar pe hartie
si tot cu buzele umflate si buzunarele goale au plecat acasa. Care casă?
In 2001 si în 2002 n-au primit locuinţă, in 2003 s-au gandit ca sunt deja
puşi pe lista si nu mai este nevoie de alte interventii. Legea spune ca
pentru a fi inclus pe listele de prioritari, depui un dosar. Ti se
stabileste dreptul de a primi o locuinta, dar nu o primesti, fiindca nu
sunt locuinte de Stat. De acord. Se mai întâmplă şi astfel de probleme,
dar esti PASTRAT pe aceste liste in anii care trec pana la obtinerea
locuinţei. Cel puţin aşa crezi. Lecturezi ziarul şi îţi dai seama din
declaraţiile primăriei că tu eşti ignorantul! De acord şi cu asta, că doar
presa trebuie sa critice şi sa ne înveţe. Numai că dacă ar învăţa câte
ceva şi cei care ne conduc ar fi şi mai bine.
Căsuţa noastră – nu cuibuşor de nebunii ci deocamdată utopie curată!
Ion munceste la negru fiindca, neavand un buletin de identitate, nu poate
fi parte intr-un contract de munca incheiat in conditiile legii, si
premeste un salariu nu foarte mare, dar atat cat le este necesar pentru
a-si cumpara mancare si imbracaminte
Ei au nevoie de o locuinta in care sa-si reia viata normala (de parcă au
avut-o vreodata la capitolul casa noastră) si sa-si poata creste cei doi
copii.
In toti acesti ani, din lipsa de locuinta, familia a fost supusa unei
vieti de-a dreptul infioratoare: din 1999 pana in noiembrie 2003 copiii au
stat in Republica Moldova la rudele lui Ion, in timp ce parintii lor erau
in Romania incercand sa gaseasca o solutie pentru a avea unde sa-i aduca,
sa le ofere stabilitatea unui camin.
Puneti-va in pielea oricarui membru al familiei Secrieru din acea
perioada... Dar nu aveau incotro! Copiii au ajuns la varsta scolara,
astfel in 2003 au fost adusi in tara,impactul cu ,,noile conditii de
trai,, a fost atat de puternic, incat au fost obligati sa amane momentul
inscrierii in clasa I (clasa pe care, slava lui Dumnezeu, care stie prin
cate s-a trecut pentru a ajunge sa o finalizeze obtinand un premiu si
diploma- ultimul eveniment fericit din viata familiei)
Vineri, 17.06 2005, familia a primit vizita unei echipe din partea
postului National TV. Dupa interviurile luate Ramonei si lui Ion, echipa
s-a indreptat spre Bistrita, unde au avut surpriza de a nu putea sa ia
contact cu primarul orasului, cu toate ca il anuntzasera in prealabil
despre intentia lor de a-i asculta opinia, dat fiind faptul ca parerea mai
multor oameni ai legii a fost aceea ca familia are dreptate din punct de
vedere juridic, privitor la aspectul repatrierii.
1 Iulie de-a venit, ora plecării a sosit 1 Iulie se apropie, familia
trebuie sa paraseasca, actuala locuinta o garsoniera inchiriata si sa se
indrepte spre...??? Cu toata aceasta disperare sunt constienti ca ceea ce
TREBUIE facut se face: Ion isi vede de munca (cati aflati intr-o situatie
similara nu si-ar ineca amarul in alcool?) Ramona se ocupa de cei doi
copii, incercand sa le faca viata cat mai normala in ceea ce-i priveste pe
ei... Scriu impreuna, citesc, a venit vacanta...ies impreuna in natura,
plimbari in aer curat...
Dacă are cineva posibilitatea să ajute cu un sfat, o idee, un ajutor
direct concret, o propunere de nouă locuinţă sau chiar un mic ajutor
material material:
Garsoniera din com. Lechinta (jud. Bistrita-Nasaud) in care locuiesc ei
este situata la adresa: Str. Fabricii de Zahar, nr. 22, sc.2, ap 45
Si au si un telefon: 0746627632. Raspunde Ramona, care este:
« Un porumbel cu aripioara franta
Si-o frunte care zace-ngandurata...”
... “mi se divide noaptea-n anotimpuri;
printr-o aortă-a Pietrei simt seva traficand;
pe marginile cestii, sub flori, o cruce-albastra,
redefineste cerul - o piele pentru gand...
De ieri sunt mai carunta c-un maine
si semnez
... halucinand magnolic pe-un fond de negru pur
neplanetar de casta imi sufla-n ceafa clipa:
Dă-mi apa!”
Simona Anomis
Maria Mocanu
|
