|
 De
vorbă cu dr. HORIA MUREŞIAN
O premieră medicală romānească
PRIMA OPERAŢIE PE ARTERELE CAROTIDE CU ANESTEZIE LOCO-REGIONALA S-A
EFECTUAT LA SPITALUL UNIVERSITAR BUCUREŞTI
Maria Diana Popescu
Maria Diana Popescu: Domnule
doctor Horia Mureşian, aţi absolvit Facultatea de Medicină Generală
Bucureşti īn anul 1985 ca şef de promoţie cu media 10. Ce a urmat apoi?
Faceţi, vă rog, vorbire despre specializările ulterioare, despre
recunoaşterea internaţională de care ştiu că vă bucuraţi, despre
titlurile primite şi despre alte capacităţi.
HORIA MUREŞIAN:
Pentru mine, medicina a reprezentat o atractie, apoi a devenit o pasiune
si ulterior, un mod de viata. Dupa absolvirea Facultatii de Medicina din
Bucuresti, din 1985 si pina in 1993, am incercat sa-mi dezvolt
capacitatile intr-o specialitate pretentioasa dar foarte frumoasa si de
perspectiva. Am obtinut ceea ce puteam obtine in Romania in acea
perioada iar dezvoltarea mea profesionala si umana, au depins in mare
masura de ceea ce am acumulat si trait in aceast interval de timp. In
ciuda tuturor greutatilor si oprelistilor, scoala romaneasca de medicina
(atit facultatea cit si invatamintul postuniversitar) s-a mentinut la un
nivel bun iar lipsurile de atunci nu au facut decit sa creasca ambitia
si puterea de munca a generatiei noastre.
Din 1993 si pina in 2006, am
trait in afara Romaniei, invatind si lucrind in sistemul american si in
cel italian. Trecind dincolo de nivelul unui simplu bursist, am sustinut
toate examenele si am parcurs toate formele necesare recunoasterii
diplomei de medic, a licentei de libera practica si a specialitatii,
avind astfel dreptul si posibilitatea de a lucra efectiv in sistemele
sus-amintite si "culegind" nemijlocit esenta acestor lumi mult
diferite de cea romaneasca.
Am invatat numeroase tehnici
chirurgicale noi si inedite. Schimbul de informatie si de experienta,
caracteristic lumii avansate, mi-a permis nu numai acumularea unor
atribute pe linie profesionala dar mi-a imprimat un stil de lucru si un
mod de viata ce reprezinta de fapt punctul-cheie, de la care incepe
diferenta semnificativa dintre sistemul romanesc si respectiv, cel "occidental".
Activitatea ca medic chirurg
a fost dublata de cercetarea in domeniul anatomiei clinice, adica a
anatomiei cu aplicatii in medicina clinica, diagnostic si tratament.
Anul 2002 a reprezentat momentul "saltului" sau al "desprinderii"
fata de maestrii mei din acest domeniu cind prioritatile personale din
aceasta ramura au capatat recunoastere internationala. Volumul de munca
a crescut insa si nu as fi reusit sa fac fata tuturor cerintelor fara
ajutorul familiei mele. Tot in 2002 am infiintat la Milano Centrul de
Disectie Cardiovascular, pentru studiul anatomiei clinice a inimii si
vaselor, fara vreun ajutor financiar si cu mari dificultati in ceea ce
priveste sediul si procurarea materialului anatomic. Din activitatatea
centrului au rezultat numeroase lucrari stiintifice si articole
prezentate la congresele de anatomie, de cardiologie si de chirurgie sau
publicate in revistele internationale cele mai consacrate.
Am devenit membrul unor
prestigioase asociatii internationale din Statele Unite si Europa si
referent stiintific a doua dintre cele mai importante reviste din
domeniu. Am devenit cunoscut si pentru capacitatile in domeniul
fotografiei medicale.
Recompensele au sosit insa
dupa mai mult de 7 ani dificili, marcati pe alocuri de perioade foarte
grele iar faptul ca am continuat si staruit in munca mea se datoreaza
unei increderi mari si a unei incapatinari pe masura, atit din partea
mea, cit si din cea a familiei mele.
MDP: Unul dintre posturile
naţionale de televiziune a informat cu privire la o recentă performanţă
pe care aţi realizat-o īn premieră naţională, īn domeniul chirurgiei
cardiovasculare.
HORIA MUREŞIAN:
Este vorba de o tehnică simplă īn esenţa ei şi anume, dezobstruarea
arterei carotide la pacientul sub anestezie loco-regională. Dacă
pacientul se află sub anestezie generală, nu există o metodă sigură 100%
pentru a putea aprecia care sunt consecinţele īntreruperii temporare a
circulaţiei sanghine către creier iar operaţia pe arterele carotide
implică o astfel de īntrerupere a fluxului sanghin cerebral. Dacă se
practică anestezia numită "loco-regională" adică anestezierea
doar a unei jumătăţi a regiunii gītului prin blocarea nervilor
cervicali, pacientul poate ramīne treaz iar orice efect nedorit al
īntreruperii circulatiei cerebrale poate fi apreciat imediat şi pot fi
luate măsurile corespunzătoare, īnainte de producerea unui accident
vascular cerebral. Este o tehnică folosită īn străinatate de circa 20 de
ani. Tehnica are indicaţii particulare mai ales in cazul pacienţilor cu
boli asociate grave de tip cardiac, respirator, diabet, obezitate
extremă, pentru care anestezia generală reprezintă un risc in sine.
MDP: Faceţi, vă rog, vorbire
despre astfel de tehnici (intervenţii) care īn Romānia nu sīnt
practicate īncă.
HORIA MUREŞIAN:
Exista numeroase tehnici (si nu numai in chirurgie) care in Romania nu
sunt practicate inca. As dori sa explic mai in amanunt, contextul si
implicatiile.
In sistemele sanitare mai
evoluate decit el romanesc, exista un echilibru dinamic intre eficienta
actului medical, siguranta pacientului, cistigul medicului, al
spitalului si al societatii in general, acompaniate de dreptul
pacientului de a-si alege tehnica preferata - totul desfaurindu-se in
cadrul unui sistem legislativ mai clar. Tehnicile noi reprezinta astfel
rezultatul unor studii si gindiri elaborate, al unor incercari dar si a
unor demonstratii evidente privind rolul si locul acestora in medicina
care se practica in acele tari. Exista si latura comerciala dar care
trebuie privita putin altfel decit la noi, si anume: tehnicile noi sunt
publicizate si aplicate, cresc renumele medicului si al centrului dar
implica si o raspundere corespunzatoare, ceea ce face ca nu toate
institutiile sa le aplice in mod automat si facil.
Pentru a va oferi citeva
exemple din domeniul chirurgiei cardiovasculare, exista posibilitatea de
a opera pe cord deschis cu pacientul treaz, fara ventilatie mecanica,
sau practicind incizii mici, limitate (asa-numita "chirurgie
mini-invaziva"); exista tehnici de reparare a valvelor cardiace,
renuntindu-se la clasicele protezari valvulare. Exista numeroase tehnici
endovasculare, practicate prin cateterizarea unor vase periferice,
adresate atit inimii cit si vaselor. Acestea pot fi asociate chirurgiei
"clasice" permitind abordarea unor leziuni foarte complexe si pot
fi aplicate in cazul unor pacienti in stare foarte grava sau avind
numeroase boli asociate (virste extreme, obezitate, boli respiratorii
grave, diabet, s.a.m.d.). Lista este desigur lunga si in continua
dezvoltare dar idea este aceea ca in lume au fost inventate, practicate,
probate si certificate, o serie de interventii si procedee care pot fi
aplicate in Romania, care ar permite abordarea unor patologii complexe,
care ar putea salva si trata numerosi pacienti si care - nu in ultimul
rind - ar aduce economii notabile.
MDP: Există cumva rezerve īn
ceea ce priveşte acceptarea ca metodă de lucru a unor astfel de tehnici
inedite pe piaţa medicală romānească?
ĪN ROMĀNIA NICI MEDICUL,
NICI PACIENTUL, NICI SOCIETATEA NU ŞI-AU DEFINIT CLAR POZIŢIA
HORIA MUREŞIAN:
Nu le-aş defini chiar "rezerve". Există la noi un context, poate
puţin pregătit īn vederea aplicării unor tehnici noi. Īn primul rĪnd,
centrele şi echipele din străinătate care aplică astfel de tehnici,
şi-au dezvoltat asemenea capacităti in decursul a numeroşi ani de studiu
şi de activitate. Altfel spus: tehnicile noi sunt aplicate sau predate
de către cei care stăpīnesc bine tehnicile "clasice". Īn al
doilea rīnd, societatea este maturizată şi sensibilizată cu privire la
necesitatea şi avantajele aplicării unor tehnici noi. Īn al treilea
rīnd, există o logistică adecvată, un sistem opertiv bine rodat. Īn al
patrulea rīnd, pacientul este mai conştientizat cu privire la drepturile
sale, cu privire la avantajele dar şi la limitele sau dezavantajele unor
astfel de tehnici. Īn cele din urmă, pacientul trebuie să decidă şi după
cum spunea Andreas Gruenzig, inventatorul angioplastiei: "nu doresc
să fiu primul pacient căruia i se aplică o tehnică nouă, dar nici
ultimul pacient căruia i se aplică o tehnică veche". Īn Romānia de
azi, s-a trecut de etapa īn care lipseau specialiştii sau īn care
medicii nu puteau avea schimburi de experientă, pe līngă accesul limitat
la publicaţiile cele mai renumite īn domeniu. Romānia deţine un număr
important de specialişti pregătiţi īn diferite sisteme sanitare evoluate
şi acest fapt ar trebui privit şi exploatat ca o sursă de informaţie
unică ţării noastre, o convergentă fericită şi de mari
perspective.Romānia nu deţine īnsă sistemul opertiv necesar. Care este
greu de pornit dar nu imposibil. Este dificil şi datorită unor diferenţe
de concepţie dar şi ca urmare a perpetuării unor cercuri vicioase īn
care există mari oscilaţii īntre răspunderea medicului, ciştigul
acestuia, plata serviciilor din partea societăţii, drepturile şi
informarea pacientului. Īn modul cel mai sintetic spus, īn Romānia, nici
medicul, nici pacientul şi nici societatea nu işi cunosc şi nu şi-au
definit clar poziţia, drepturile şi indatoririle.
Deşi cadrul apare īncă foarte
complicat, "exploatarea" resurselor umane din medicina de azi a
Romāniei şi aplicarea tehnicilor noi despre care vorbim, reprezintă un
pas necesar şi o cale către rezolvarea acestor probleme complexe.
MDP: Să megem mai departe, să
investigăm īmpreună anatomia unei zile de lucru a dumneavoastră
HORIA MUREŞIAN:
Nici un medic adevarat nu poate pretinde sa fi incheiat procesul de
invatare, de acumulare, de specializare, de perfectionare. Medicina se
tot insuseste, pina la sfirsitul vietii si de aceea spuneam mai inainte,
ca pentru mine, medicina a devenit un mod de viata. Si urmind exemplul
maestrilor mei adevarati, traiesc in clinica si invat in fiecare zi de
la pacienti, de la colegii mei.
Ziua incepe la ora 0530 cu
gimnastica si cu o cafea amara. Ajung la spital la 0630. La 0700 incep
vizita la pacientii de pe sectie si din reanimare. Urmeaza consultatii
si controale, apoi programul operator - uneori cu, de cele mai multe ori
insa fara pauza de prinz. Masa la spital ramine un prilej de cunoastere
si de stringere a unor amicitii cu colegii. De obicei insa micile pauze
sunt folosite pentru a raspunde celor mei diferite chemari si
solicitari, prin alte sectii, la camera de garda s.a.m.d. La sfirsitul
programului operator (de obicei dupa amiaza sau seara), are loc
contravizita si pregatirea pacientilor pentru operatile din ziua
urmatoare. De multe ori, singura mea masa este cea de seara.
Scurtele intreruperi sau
orele de seara le folosesc pentru rezolvarea unor probleme
administrative, corespondenta, activitate stiintifica. Acesteia din urma
insa ii dedic ultimele ore ale serii, fie acasa, fie la spital unde de
multe ori ramin peste noapte, mai ales daca programul s-a prelungit
peste orele 2000. Telefonul meu mobil este deschis in permanenta pentru
orice solicitare de urgenta. Serile lucrez mult pe internet, avind o
bogata corespondenta si contacte cu diferiti autori si reviste; scriu si
citesc, incercind sa ma mentin la zi in acest domeniu complex si aflat
in continua evolutie. Impactul dezvoltarii mijloacelor de comunicare
este extraordinar: colaborez si scriu articole impreuna cu specialisti
pe care nu i-am intilnit sau vazut vreodata. Dar acest mic amanunt nu
face decit sa scoata si mai mult in evidenta unele paradoxuri din
sistemul medical romanesc, printre care lipsa unei comunicari
constructive intre specialisti sau perpetuarea autosuficientei. Acest
program se repeta inclusiv simbata si duminica, cu mentiunea ca in
aceste zile mai "libere" ma pot dedica unor ore de disectie,
fotografiei medicale, cititului si unui tur de alergare de 20 km.
Operatiile in domeniul
cardiovascular sunt solicitante nu numai din punct de vedere intelectual
dar si fizic. Rareori o operatie cardiovasculara dureaza sub 3 ore.
Incerc sa-mi mentin forma si capacitatile practicind sportul ca mod de
viata si nu ca hobby sau cu scop pur competitiv. In cele din urma,
sportul contribuie intr-o masura majora la dezvoltarea intelectuala, la
mentinerea unui echilibru psihic, la evitarea viciilor si mai ales la
prevenirea unor boli ale lumii moderne.
MDP: O viaţă nu valorează
nimic, dar nimic nu valorează cīt o viaţă spunea André Marlaux. Pentru
dr. Horia Mureşian, cīt cīntăreşte o viaţă?
HORIA MUREŞIAN:
Cel ce alege medicina nu poate decit sa lupte pentru viata dar as adauga
si aceea ca medicul adevarat trebuie sa lupte si pentru a oferi o viata
demna pacientului. Semnificatia si importanta vietii este coplesitoare
pentru medic iar medicul - si eu insumi simt aceasta - sufera si se
consuma efectiv in fata pacientului. Responsabilitatea este enorma iar
medicina este un domeniu care pe de-o parte ofera satisfactii si chiar
veleitati divine dar pe de alta parte, scoate in evidenta limitele si
imposibilitatile medicului. In fata unei asemnea antiteze profunde, este
greu ca medicul sa isi gaseasca echilibrul profesional si pe cel
interior.
Medicul adevarat nu se poate
blaza si nu poate deveni indiferent odata cu trecerea timpului. Am
remarcat acest lucru la maestrii mei si simt cum acest foc interior care
se aprinde in fiecare dintre noi, se mentine viu dar in acelasi timp
consuma iar in anumite circumstante, poate mistui intr-un timp scurt.
Pe de alta parte, medicina nu
poate fi aplicata si condusa intr-un mod strict pasional, sentimental,
emotional iar abordarea stiintifica nu poate fi trecuta pe un plan
secundar. Astfel, gindirea mea medicala, activitatea mea profesionala si
filosofia mea ca medic, au in centru nu embleme sau devize precum "Iubirea"
sau "credinta" ci incerc sa tratez pe orisicine cu RESPECT.
Iar acest numitor comun numit
RESPECT implica abnegatie, stiinta, dedicare, munca,
disponibilitate, autocontrol, cercetare, evitarea viciilor, pregatire
continua, evolutie. In fond, este vorba despre un respect reciproc, atit
fata de persoana tratata cit si fata de mine insumi.. către rezolvarea
acestor probleme complexe.
MDP: Reuşeşte un chirurg de
talia dumneavoastră să stabilească un echilibru perfect īntre experienţă
şi lipsurile pe care le reclamă sistemul de sănătate romānesc?
ACESTUI SISTEM ĪI LIPSEŞTE
LOGICA DE FUNCŢIONARE
HORIA MUREŞIAN:
Nici un sistem medical nu este perfect sau altfel spus orice sistem
medical poate fi imbunătăţit. Sistemul romānesc trebuie privit īn cadrul
unui context social, istoric, economic si politic - despre care nu
există aici spaţiul necesar unei analize detaliate. Totuşi, īntr-un mod
sintetic se poate explica aceea ca desfăşurarea activităţii de medic īn
Romānia este dificilă, cu atīt mai mult cu cīt pot percepe mai intens
diferenţele dintre sistemul nostru şi cele in care am operat pīna acum.
Lipsurile sau diferenţele nu sunt insurmontabile, acesta fiind unul
dintre motivele pentru care am revenit īn ţară. Aş menţiona īnsă ca o
mare parte a timpului şi eforturilor mele, sunt consumate de activităţi
ne-medicale de tip administrativ, se disipează printre angrenajele unui
sistem căruia īi lipseşte nu atīt eficienţa, cīt logica de funcţionare;
se disipează printre factori cu mentalităţi şi pregătire dubioase.Şi
deoarece am atins acest subiect, percepţia mea ca persoană ce a trăit
destui ani īn afara ţării, este că Romānia este īncă marcata de o lipsă
de profesionalism īn toate domeniile, deficienţă care are explicaţii de
tip istoric, cultural şi de profit imediat, şi care se va atenua şi va
dispărea doar prin eforturi conjugate. Oricum, īn cei aproape 20 de ani
de la revoluţie, Romānia a īnregistrat schimbări importante īn bine iar
poporul nostru posedă unele capacităţi particulare care ne-au făcut să
recuperăm şi chiar să depăşim diferenţe şi limite ce păreau abisale, īn
trecut. Īncerc deci să privesc aceste "limite" ale sistemului
medical din Romānia, drept stimulante. ecut. Īncerc deci să privesc
aceste "limite" ale sistemului medical din Romānia, drept
stimulante.
MDP: Īn atmosfera de oboseală
decadentă a prezentului, cine credeţi că se face vinovat de funcţionarea
defectuoasă a unor domenii vitale (sănătate, īnvăţămīnt, cultură)? Cine
deformează exagerīnd liniile existenţei noastre?
HORIA MUREŞIAN:
Omul, ca animal dotat cu conştiinţă trăieşte sub imperiul anxietăţii şi
īncearcă să estompeze aspectele dezamăgitoare ale realităţii şi
existenţei. Viaţa oricărui individ se īncheie prin moarte, ades
precedată de boli si suferinţe. Crearea unei lumi paralele, aparent mai
sigură, oferă semnificaţie eroică sau cel puţin o explicaţie mai
coerentă existenţei individuale. Omul īmare proporţie), a ajuns să nu
mai gīndească decīt prin intermediul unor stereotipuri dinamice, dintre
care, cele mai multe, preluate, īmprumutate sau aplicate īn modul cel
mai superficial. Omul cultural-automatizat este sclavul mediului
cultural, al tendinţelor de moment iar identitatea şi personalitatea sa,
sunt iluzoriu explicate şi căutate īn moda momentului său, īn exemplele
(aparent) gratificante ale consumismului.Este paradoxal şi ridicol ca
individul astăzi să aleagă superstiţia sau minciuna (de altfel nici
măcar bine ticluite), drept explicaţie, mod de viaţă sau chiar definiţie
a realităţii! Medicina - de exemplu - a făcut paşi uriasi (uriasş)
şi progrese, care īn urmă cu puţini ani erau chiar de neīnchipuit -
rezultat al gīndirii şi activităţii umane. Nu doresc să pledez pentru
unificarea religiei cu arta şi cu ştiinţa: toate acestea reprezintă
forme emergente ale activităţii şi ale gīndirii omului şi nu pot fuziona
īntr-o retortă - deşi se influenţează reciproc. Lumea de astăzi, asa cum
o definiţi, este cu atīt mai periculoasă cu cīt rezultă o redusă
preocupare atīt īn domeniul artistic, religios, cīt şi ştiinţific, de
parcă fiecare dintre acetea şi-ar fi epuizat capacităţile şi resursele.
Mai mult īnsă, o mare parte a indivizilor preferă comoditatea
decandenţei şi a atributului de "politically correct" īn schimbul
angajării nemijlocite, al spiritului revoluţionar, al abnegaţiei, dar...
mergīnd pīnă la niveluri mai puţin ample, astăzi, din păcate, se renunţă
īn mare parte chiar şi la simpla seriozitate, ordine, educaţie,
politeţe, respect pentru munca sau pentru semenii noştri.Nu este deci de
mirare ca nivelul global să fie scăzut, alterat şi că această tendinţă
să penetreze domeniile cele mai diverse. Nepăsarea sau atitudini de
tipul "nu mi-am facut decīt datoria" sunt responsabile de mari
drame ale omenirii, precum lagărele de exterminare - dar duc şi la
erodarea unor valori ale umanităţii acumulate prin sacrificii. Să luăm
numai exemplul la-ndemīnă al dreptului la vot - acum cīnd neprezentarea
la vot este privită ca un semn de protest, analog copilului răsfăţat
care īşi aruncă jucăriile pentru a-şi pedepsi părinţii. Citeam de mult o
carte intitulată "Istoria Culturală A Prostiei Omeneşti" şi cred că
epoca actuală va deţine un loc notabil īntr-o ediţie viitoare a cărţii.
Ceea ce este īnsă mai grav, din punctul meu de vedere, este că aceste
racile sunt mai mult decit evidente dar sunt privite cu nepăsare. L-aş
parafraza pe Ernesto "Che" Guevara, care spunea că a fi revoluţionar
īnseamnă să-ţi pese şi să iei atitudine faţă de orice nedreptate,
oriunde s-ar petrece aceasta. Īn domeniul cultural, īnvăţămīnt şi
medicină, cu atīt mai mult este nevoie de o asemenea atitudine. Dar iată
(şi iertaţi-mi discursul prea lung) exemplul medicinei, care devine din
ce īn ce mai impersonală, atīt printr-o tehnologizare excesivă (care
permite ascunderea unor limite sau incapacităţii profesionale şi chiar
ale personalităţii medicului) cīt şi prin intromisiunile de tip legal şi
financiar, care fac din medic un prestator de servicii, şi care azi, īşi
poate desfăşura activitatea de zi-cu-zi, fără implicaţii emoţionale,
fără o excesivă dedicare, fără a īncerca un contact uman cu pacientul,
ci avīnd īn vedere ca elemente principale acoperirea faţă de orice
posibilă acţiune legală, un cīştig optim atīt pentru structura īn cadrul
căreia activează, cīt şi pentru folos personal. Medicul ajunge să
funcţioneze ca un angajat la ghişeu, care trebuie sa consulte sau să
trateze un număr cīt mai mare de pacienţi, īn timpul cel mai scurt , cu
investiţiile cele mai reduse şi cu profitul maxim. Cīnd am ales această
profesie, imaginea medicului era cu totul diferită iar rolul social al
acestuia (indiferent de locul unde profesează şi indiferent de tipul de
specializare) era major. Analog īnvatatorului, analog preotului, analog
omului de artă s.a.m.d.. Nimeni nu ne obligă īnsă să facem lucrurile
mediocru iar gradul de inteligenţă, de superioritate, de educaţie, de
respect şi de iubire, se masoară prin angajamentul şi dorinţa de a
realiza ceva dincolo de minimul necesar (asta pentru a nu intra īn
discuţiile şi definiţiile filosofice ale "binelui" si ale "răului").
Indiferent de gradul de pregătire, indiferent de domeniu de activitate.
MDP: De cīţiva ani buni
societatea romānească se tot reclădeşte. Ce duh anarhic simte plăcerea
să cojească din temelii cărămizile existenţei?
HORIA MUREŞIAN:
Tocmai in aceasta perioada apar mai pregnante: lipsa unei educatii
solide, a pregatirii in general, a unor "obiceiuri" si a unor sisteme
de"feed back" din societate, care nu reprezinta altceva decit sisteme de
autocontrol si care fac diferenta intre un sistem mai evoluat si unul
mai putin dezvoltat in acest sens. Nu se pot crea peste noapte oameni
educati, cu spirit de familie sau religios, care sa abordeze cu
seriozitate orice sarcina, care sa isi cunoasca atit capacitatile cit si
limitele. Lista poate continua.Un alt element care mi se pare important,
este definitia sau imaginea societatii in care traim sau pe care dorim
s-o cream.Noi inca nu stim sau nu ne imaginam cum este societatea
noastra acum si catre ce vrem sa ne indreptam, care sunt telurile
noastre. Se traieste prea mult momentul sau se realizeaza planuri doar
pe termen scurt si mediu, in general motivate de profituri cit mai
substantiale, dublate de o raspundere limitata sau chiar omisa.
Asociereile si aliantele care se constituie nu au ca numitor comun
idealuri si principii de tip politic, religios sau pur profesional,
stiintific, cultural. Sunt de cele mai multe ori de tip "ad hoc", scopul
si elementul comun, fiind cel amintit anterior.
MDP: Ecleziastul constată că
cel ce īşi īnmulţeşte ştiinţa, īşi sporeşte suferinţa. Cīt trebuie să
ştim, cīt trebuie să fim, să ne putem păstra scara de valori?
HORIA MUREŞIAN:
Individul care nu traieste in ignoranta, caruia ii pasa de ceea ce
se intimpla in jurul sau si care acumuleaza cit mai multa cunoastere, nu
poate fi fericit": cred ca in acest sens trebuie interpretat acest
citat.
Fericirea este greu de
definit chiar de catre fiecare dintre noi, are de multe ori un caracter
retrospectiv si prin aceasta lasa si mai mult un gust amar.
Personal, nu caut fericirea,
ci sentimentul de a trai cit mai deplin viata si de a contribui la ceea
ce se intimpla in lume, in modul cel mai corect. Am luat de mult
exemplul din "Rugaciunea unui dac".
Nu cred ca vreo scara a
valorilor sa poate fi dezorientata sau distrusa de acumularea
cunostiintelor. Cred insa ca trebuie sa fim apti sa primim mesajele
realitatii, - care este de o complexitate greu de cuprins si care in
fond este cruda in esenta ei. Dar luind iarasi exemplul medicinei, prin
stiinta s-a imbunatatit calitatea vietii si s-a prelungit durata
acesteia, sunt tratate boli care decimau sau injumatateau populatii
intregi. S-a dat sansa unor persoane care altfel ar fi fost fie
abandonate, fie ar fi necesitat intretinere indelungata, sa contribuie
la cresterea societatii: iata de exemplu, citi indivizi cu handicapuri
au ajuns sa fie autosuficienti, sa lucreze, sa comunice.
MDP: Egalitatea şanselor
singura compatibilă cu echitatea şi eficacitatea naturală funcţionează
īn sitemul nostru de sănătate?
ĪN SĂNĂTATE PROMOVĂRILE SE
DESFĂŞOARĂ PE CU TOTUL ALTE CRITERII. NUMEROASE SECTOARE ALE SĂNĂTĂŢII
SUNT MONOPOLIZATE
HORIA MUREŞIAN:
Nu! Şi nu functionează din mai multe motive.Nu există un sistem de
identificare şi de promovare a valorilor.Nu există interesul pentru
investiţii īn domeniul medicinei, īn cercetare īn general.Nu există o
opinie generală şi o scară a valorilor īn care cercetatorul, medicul bun
sau studentul eminent să fie privit cu respect. Sunt invidiaţi sau
respectaţi oamenii "care se descurcă" sau fotbaliştii, modelele.Īn
sănătate, există numeroase sectoare monopolizate şi īn care promovările
se desfăşoară pe cu totul alte criterii decīt cel calitativ. S-a
schimbat īnsă şi perceptia valorii şi a muncii. Am avut şansa de a lucra
īn sisteme īn care concurenţa este mare, īn care un loc de muncă se
găseşte cu dificultate, īn care menţinerea pe o anumită poziţie este
solicitantă şi īn care, cel ce nu īşi poate menţine anumite standarde,
ajunge chiar să cunoască ce īnseamnă foamea. Pe de o parte īn societate
trebuie să fie operant un sistem care să permită stimularea, atragerea,
conservarea şi promovarea valorilor dar pe de alta parte, trebuie ca şi
potenţialele valori să īşi manifeste angajarea deplină īn vederea unei
asemenea recunoaşteri, fără a cauta scuze sau motive pentru un eventual
insucces. Doar o mică parte a investiţiilor personale sunt īncununate de
succes iar calitatea se selectează şi din aşa-numitele nereuşite.
Egalitatea şanselor nu īnseamnă deci doar oferte şi bineīnţeles este
nevoie de un context social şi economic.
MDP: Sīntem siguri, noi
descoperiri vor īmbogăţi, fără īndoială practica medicală romānească.
Rizomii acestor evoluţii se află desigur īn mīnile generaţiei dvs. de
medici, al cărei exponent sīnteţi. Care sīnt paşii de strictă necesitate
care să ajute la punerea īn practică a acestora?
HORIA MUREŞIAN:
La nivel individual: renunţarea la comoditate, asumarea unor riscuri,
volum crescut de muncă gīndire de perspectivă. La nivel global: crearea
unui sistem logistic eficient, o bună organizare, conştientizarea
societăţii īn general şi nu doar a factorilor teoretic direct implicaţi
īn asemenea procese. Trebuie să devină operante şi stemele de
autocontrol care catacterizează o societate evoluată, de la nivelul
familiei, organizaţii de voluntariat, organizaţii neguvernamentale,
organizatţi religioase, mergīnd pīna la comunitaţi profesionale şi
ştiinţifice, sindicate, partide ş.a.m.d. O serie de controale devin mai
eficiente şi nu trebuie să cadă doar īn sarcina ministerului sănătăţii,
al finanţelor, al cercetării sau al gărzii de finanţe.
MDP: Care va fi, īn viziunea
dvs. ca specialist, viitorul cardilogiei? Va fi cumva ştirbită relaţia
īntre metotdologia medicală clasică şi cea modernă?
HORIA MUREŞIAN:
Nu, din contra.Şi va voi oferi exemplul medicinei de calitate, aşa cum
trebuie practicată īn mileniul III. Progresele din ştiinţă,
posiblităţile oferite de dezvoltarea fără precedent a tehnologiei, duc
la ascuţirea simţului clinic şi amplifică toate calităţile medicului şi
nu īn ultimul rīnd, sentimentul de uman. Este dacă vreţi, ceva analog
astronomului, care deşi dotat cu cele mai noi instrumente, nu uită
constelaţiile, foloseşte īn paralel sau ori de cīte ori este nevoie şi
dispozitivele clasice şi priveşte cerul īnstelat al nopţii cu acelaşi
sentiment poetic, deşi are īn minte īntregi tratate de astrofizică şi
analizează reacţiile din interiorul unei stele aflate la distanţe
enorme.
MDP: Dincolo de medicină,
cine este OMUL Horia Mureşian? Ce pasiuni īnrobitoare şi subjugante īl
asediază?
HORIA MUREŞIAN:
Doresc sa ma pot dedica mai mult familiei mele.Imi place sa calatoresc
si sa cunosc locuri noi si sa descopar alte culturi. Doresc sa citesc
mai mult, in afara medicinei. Imi place sa citesc nu numai literatura,
ci si filosofie (in special din domeniul epistemologiei), fizica,
biologie. Ma intereseaza viata insectelor si formele de inteligenta
colectiva. Asociez acestor placeri sau pasiuni, fotografia, care pentru
mine poseda valente deosebite in comunicare si nu in ultimul rind, in
domeniul artistic. Se potriveste cel mai bine sentimentului pe care
Goethe il definea ca fiind cel suprem fiintei umane: "infiorarea".
Si cred ca tot ceea ce ne inconjura, ne poate oferi in fiecare moment,
si in cele mai mici amanunte ale sale, acest simtamint emotional
deosebit. Pe care incerc sa-l imortalizez nu numai pe pelicula, ci si
prin activitatea pe care o desfasor in fiecare zi şi prin copiii pe care
ii cresc
Maria Diana Popescu
|
Comentarii de la cititori |
|
[
Impressum ]
