|
DIALOG la nivel de IDEI
Adrian Lesenciuc – Florentin
Smarandache
Impresii si pareri personale in FORUM
Adrian Lesenciuc:Domnule Smarandache, ce nu
este paradoxismul?
Florentin Smarandache: Paradoxismul nu este creaţia care nu se
bazează în mod predominant pe contradicţii, antiteze, antinomii,
oximoroni, paradoxuri în literatură, artă sau stiintă - asta pentru a
răspunde în sensul întrebării Dvs. prin definiţia negativă a curentului.
AL: In contextul dezintegrării postmoderne, care e raportul
paradoxismului cu marginalul şi frangmentarul?
FS: Nu ştiu în ce procent se vorbeste despre ‘dezintegrarea
postmodernismului’, dar experimentul, care-i componenţa postmodernistă,
va rezista întotdeauna. Ştiinta, de pildă, verifică rezultatele
teoretice numai prin experiment.
Si experimentele literare vor continua într-o masură mai mare sau mai
mică. Desigur nu toate vor fi reusite, dar fără ele nu se concepe
dezvoltarea domeniului respectiv. Experiment inseamnă cercetare
practică.
Paradoxismul se manifestă în destule sectoare ale sferelor sociale,
politice, economice, literare si stiintifice. Contradictia este în firea
omului.
Marginalul şi fragmentarul, în anumite situatii când concordă cu
definiţia paradoxismului, fac casa bună cu acesta.
AL:In interiorul Miscarii Paradoxiste se manifestă deja două ittenţii
(critice) diferite. Una dintre ele vizeaza exploatarea fecundă a
paradoxului, cealalta o neagă pe prima si se raportează la pastişa şi
oximoron. Incotro se va indrepta literatura paradoxistă?
FS: Eu nu am observat două intentii critice diferite in paradoxism, cum
spuneti. La ce si cine anume va referiti?
Pastişa nu este procedeu paradoxist, ci o imitare sterilă. Desigur, pot
fi unele cazuri cand nuanta pe care o prezinta sa fie antinomica [de
pilda pastişare pentru a contrazice ori ironiza], dar in general nu.
AL:Ma refeream la urmatoarele directii:
a) pentru exploatarea paradoxului - domnii Titu Popescu si Florin
Vasiliu (nu necesita explicatii suplimentare);
b) pentru negarea paradoxului: domnul Ion Soare (negarea este exprimata
deschis in "Paradoxism si postmodernism", in partea introductiva),
respectiv D-l Janet Nica (in "Fat Frumos din lacrima de paradox... ", în
care uzeaza de pastişa, de multe ori depasind acel prag al contrazicerii
interne, generatoare de paradox).
Cred că întreaga intentie critică paradoxistă se coagulează pe cele două
nuclee despre care am amintit. Cei din interiorul miscarii aleg, de
regula, "calea regala" a exploatarii fecunde a paradoxului; din exterior
miscarea se vede usor deformat. In mod normal, ar trebuit sa fie invers.
Dar, paradoxal, vedem o imagine rasturnată a paradoxismului.
Eu sunt crescut in spiritul paradoxului. Convietuiesc cu el. De aceea
lupt pentru o exploatarea lui fecundă si nu pentru abuzul prin oximoron
(intalnit si la d. Soare, si la d. Nica, de exemplu). Mai exista o
tendintă, aceea de a copia modelul dvs. de poezie paradoxistă (distihul
paradoxist, indeobste) şi de a crea pe marginea ei, tot felul de
impleticiri de limbă.
FS: Ca în orice miscare literară, există creaţii bune si creaţii mai
putin bune – totul depinde de creator.
De exemplu, câte creaţii suprarealiste slabe nu sunt?! Dar asta nu
înseamnă că intreg curentul suprarealist al lui Breton este neimportant
doar fiindca unii sau altii n-au creat adecvat.
Distihul paradoxist este o nouă specie de poezie formată, evident, din
două versuri care se se contrazic reciproc dar impreună au un sens
unitar.
Deci, a scrie distihuri paradoxiste nu înseamna a imita pe cineva, la
fel cum a scrie sonete sau balade. Au apărut, pe lângă volumul meu
“Distihuri paradoxiste” din 1998, si un volum al lui Doru Motoc bilingv
(romana-engleza), iar in prezent un poet din India, B. Venkateswara Rao,
are sub tipar un astfel de volum si mi-a cerut sa-i fac o scurtă
prefată.
La Antologia Paradoxistă, Vol. III, dedicate distihului paradoxist, au
participat 40 de poeti din 15 tări cu texte în mai multe limbi. Dovadă
că stilul a atras.
Criticile la adresa paradoxismului, care la-nceput mă enervaseră, au
sfarsit prin a face bine: promovandu-l. {In Occident multe idei se
lansează prin scandal provocat public.}
Uitasem de literatură, ocupat mai degraba cu cercetari stiintifice
datorită activitătii profesionale, si-a trebuit sa raspund
detractorilor, reinviindu-mi apetitul pentru paradoxism si publicând
până la urmă patru antologii internationale de care nu prea-mi faceam
vreme inainte. Antologiile se pot incărca din situl:
www.gallup.unm.edu/~smarandache/a/Paradoxism.htm.
Desigur, aceste atacuri se fac si din motive ideologice, politice, si
mai ales de găşti literare. Corupţia din Romania s-a extins si in
literatură mai rău ca niciodată!
Iar, conform neutrosofiei, care-i o generalizare a dialecticii, cand o
nouă idee (sau miscare literara, daca vreti) se iveste, există trei
categorii de persoane: unii care o accepta, altii care o resping şi a
treia categorie, care-i indiferentă (nici n-o acceptă, nici n-o
respinge, ci nu o interesează). Aceste categorii sunt însă dinamice, si
persoanele se mută de la o categorie la alta in timp conform noilor
convingeri si ale evolutiei ideii respective.
Cazuri când toată lumea accepta o idee se intâmpla numai in
totalitarism, unde “acceptarea” se face cu forta, de frică, ori din
oportunism.
Paradoxismul se manifestă şi in stiintă, vezi de pilda Teoria
Desert-Smarandache (DSmT) din fuziunea informaţiei, relevată la nivel
international (www.gallup.unm.edu/~smarandache/DSmT.htm).
Paradoxismul se intamplă în mod natural, nu este o
fortare, o falsificare. Nici o altă avangardă literară nu s-a intâmplat
să fie folosită în ştiinţă.
Sa dau un exemplu din cibernetică, robotică, privind fuziunea
informatiei de pildă. Roboţii dispun de sensori care transmit informatii
ce trebuiesc prelucrate, însa de multe ori aceste informatii sunt
contradictorii, conflictuale, paradoxiste deci intr-un grad mai mare sau
mai mic; fuzionarea acestor informatii contradictorii (care este de fapt
paradoxismul în ştiinţă) era o problema pentru vechile teorii
Dempsetr-Shafer, Dubois-Prade, Smets, Yager, Zadeh (multimile fuzzy),
etc. Robotul trebuie să fuzioneze/prelucreze/interpreteze aceste
informatii conflictuale si să ia singur o decizie. Aici se utilizează şi
paradoxismul.
Aplicatiile militare includ tragerea si directionarea unui proiectil la
tinta (care este dirijat datorita sensorilor sai), ori prelucrarea
imaginilor din satelit, etc. (Pentru necredinciosi ori denigratori ai
paradoxismului, pot pune la dispozitie şi articolele matematice de
folosire a paradoxismului (vezi situl DSmT de mai sus) pe care s-a
intamplat sa le prezint eu si altii la conferinte internaţionale in
Australia (2003), Suedia (2004), la NASA (2004), la NATO (2005), în SUA
(2005), Italia (2006) asupra Fuziunii Informaţiei,-
unde am organizat sesiuni speciale asupra fuziunii informatiilor
paradoxiste impreuna cu cercetatorul francez Dr. Jean Dezert de la
Office Nationale d'Etudes et Recherches Aeronautiques (ONERA) din
Paris.]
Fara sa mai vorbesc despre comentarea si definirea paradoxismului in
reviste internationale stiintifice, precum "Sciences et Avenir" din
Paris (No. 135, Juin-Juillet 2003, p. 54), unde exista si o nota de 1/2
pagina intitulata "La figure du paradoxisme" de Noemi Pizarosso.
De altfel intregul numar este dedicat paradoxurilor in stiinta
(matematica, fizica, economie, filozofie), care nu pot fi negate. Ele
EXISTA.
Analog in revista internationala americană “Multiple Valued Logic”, unde
s-a publicat un articol de C. Le privind originea si trasaturile
paradoxismului, June 2002, Vol. 8, No. 3, “Preambule to neutrosophy and
neutrosophic logic”.
Apelez la stiintă, pentru că literatura este privită derizoriu în multe
cercuri, iar in Occident ce să mai vorbim! Un scriitor nu poate trai din
scris aici (doar 2-3% dintre ei), iar universitatea mea nu m- ar
sponsoriza să merg la o conferintă de literatură, dar la cele
stiintifice m-a sponsorizat de nenumarate ori (chiar si-n China, de
pilda, in 2002).
AL: Daca ar fi sa-l credem pe Zenon, o mişcare (fie ea şi literară),
poate sta pe loc?
FS: O miscare literară poate sta şi pe loc, poate şi regresa. Curba
evoluţiei şi a involuţiei are multe flexiuni şi inflexiuni. Pentru a
cita din poetul latin Virgiliu aş exclama: viresque acquirit eundo [se
consolidează mergând]. E bine sa fie în atenţia contemporană, pozitiv
sau negativ. Conform lui Zenon, mişcarea sageţii în zbor este formată
dintr-o infinitate de şederi pe loc! Deci, starea pe loc, acumulata,
poate duce la salturi calitative.
AL:In literatura romana Ahile cel iute de picior poate întrece testosul?
FS: Depinde cum priviti acest paradox antic.Daca mergem pe diviziunea la
nesfarsit a unui interval, raspunsul e nu.
Daca însă, privim infinitul ca parte de finit (pare neverosimil, dar o
infinitate de puncte este cuprinsa intr-un subinterval limitat la ambele
capete), atunci raspunsul este da.
AL:Filosoful Aurel Ion Brumaru afirma, undeva, ca "diavolul se ascunde
in paradox". Il putem crede, tinand cont de incertitudinea
heisenbergiana, de gradul de acoperire al contururilor lui Mandelbrot,
de monstrii lui Peano etc. Putem vorbi despre o dimensiune faustica a
matematicianului?
FS:“Diavolul se ascunde în paradox” – frumos a spus D-l Brumaru,
metaforic. Diavolul se ascunde si-n alte idei ori noţiuni, iar cand
dispare, idea işi pierde farmecul.
Privind fractalii lui Mandelbrot sau axiomele lui Peano, acum prafuite,
as zice sa tragem cu coada ochiului la logicile actuale, incepand cu
logica fuzzy - unde nu mai avem de-a face cu adevaruri sută la sută, ci
fractiuni de adevar – pana la logica neutrosofica unde avem grade de
adevar, de fals, si de neutralitate (nici adevarat nici fals, ori
amandoua in acelasi timp).
Este pactul cu diavolul creaţiei, al cercetătorului în general, nu doar
al matematicianului.
AL:O ultima întrebare… paradoxală: Braşovul se vede de aici, de peste
ocean?
FS:Din pacate nu prea se vede. De fapt nici România nu-i în atenţia
internatională iar când este focalizată apare negativ – probabil că sunt
cercuri străine interesate să ne formeze o imagine necorespunzatoare…
prezentand de pildă copii orfani români, Bucurestiul plin de câini
vagabonzi, prostituţia tinerelor prin Turcia sau prin Occident, ori
infracţiunile unor emigranţi români în străinătate
|
