|
 Diaspora
pe ringul electoral:
Ionela ia în obiectiv un scaun de
deputat.
"Who the fuck is Ionela?"
Dani
Rockhoff,
Germania
S-a
născut la Comăneşti (Bacău), a migrat la Vâlcea, apoi a luat calea
strainătăţii, în Italia şi Nürnberg. Are ambiţii politice şi planuri de
nuntă în Germania. Iese în faţă cu consiliere juridică pentru românii şi
afacerile din străinătate, cu o broşura pentru „Aşi” şi cu o platformă
de acţiune contra muncii la negru, pentru drepturile copilului şi
repatrierea lipsită de formalităţi a decedaţilor români din străinătate.
„Important este ca fiecare român să doarmă liniştit” declară ea. Pentru
românii din colegiul uninominal 1, -ţările Uniunii Europene- important
este însă să ştie pentru cine votează, la alegerile parlamentare din 30
noiembrie.
Who is Ionela
"Cu cât ştii mai multe despre un om, cu atât îţi dai seama că îl cunoşti
mai puţin!" scrie ca motto Ionela, pe situl agoniaV2. Aşa zicem şi noi,
prin urmare să vedem cine se ascunde în dosul bunelor intenţii de
reprezentare a diasporei romaneşti din UE.
Ionela Van Rees Staicu, fosta Zotta, îşi completează prezenţă virtuală
cu poezii de dragoste, cu impresii jurnalistice şi o poză „în roşu
sexy“, la un club foto pe internet. La „ Aşii vâlceni“, şi „Rumänische
Asse“, broşuri distribuite ocazional pe autobuze şi la festivaluri,
editorialul îi aparţine.
Acest gen de broşură, în format lucios A5, pare a fi modă la Nürnberg,
unde mai există precedenţe, fără număr şi făra preţ, toate părând a
servi intenţiei de a demonstra că „Iată, existăm, vrem să coagulăm,
servim cultura pe pâine!“. Dincolo de derizoriul acestui gen sporadic de
informare, intenţiile unei publicaţii în limba română rămân lăudabile,
căci Germania taie în carne vie, în acest sens.
Ionela e o persoană prietenoasă şi ambiţioasă. Şi-a isprăvit studiile
juridice şi jurnalistice, după cum declară pentru EVZ. Vrea să candideze
ca „independent“, însă afirmă, pentru cotidianul sus-numit, că: „Trebuie
să recunosc că mi-ar face placere ca o formaţiune politică din ţară să
mă susţină şi să creadă în puterile mele. Aşa ne vom lansa reciproc“.
Njet Politik!
Aici însă, ar putea interveni o problemă. Asociaţia nürnbergheză „Un
alter Ego“, care i-a declarat susţinere, are stipulată -prin statutul
său de asociaţie non-profit înregistrată la primăria şi fiscul german-
neangrenarea politică şi religioasă. Susţinerea unui candidat cu
eventuală optiune politică intră în conflict cu neutralitatea la care se
obligă asociaţia, prin statutul său de funcţionare, faţă de autorităţile
germane.
Pentru a se înregistra şi funcţiona, toate asociaţiile de români sau
mixte -romano-germane- precum şi parohiile ortodoxe în regim de
asociaţii non-profit, au trebuit să adopte acest punct în statutul lor.
Statul german încurajează asocierea, însă nu şi politicile sau
prolifererea necontrolată a diverselor confesiuni.
Revenind însa la catindata: Ionela e tânăra, are 31 de ani, entuziasmul
vârstei şi ceva susţinători deja declaraţi. E locvace, chiar dacă nu
totdeauna bine informată (referinta:
http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1168894-nou-buletin-identitate-lege-pentru-capsunarii-frustratii-dincolo.htm).
E probabil „curată“, căci avea 12 ani la Revoluţie si CNSAS-ul nu-i
poate trânti un dosar. Prin căsătoria din octombrie, va avea domiciliu
permanent în străinătate, condiţie de eligibilitate pe post. După
prevederile legii 35/2008, ea trebuie să întrunească doar 4% din
adeziuni la colegiul 1 pentru diaspora (spatiul UE), minimum 2.000 de
semnaturi. Deci are sşnse, chit că „greii“ diasporei din Germania şi
alte ţări europene ar putea strâmba din nas.
Ne trebuie parlamentari damboviţeni?
Problema e însă, alta. In tările cu emigraţie mai veche, cum e şi
Germania, nu se vede rostul unei reprezentări a diasporei -foarte
eterogene şi în parte asimilate- în Parlamentul României. „Este nevoie
într-adevar de deputaţi din partea românilor ce trăiesc în străinătate?
Marturisesc că nu vad de loc rostul“, spune Alexander Timoschenko din
Köln.
„Cei care trăiesc şi îşi câştigă existenţa în străinatate sunt în
general integraţi în societăţile respective, respectă legile ţărilor
respective şi au interesele reprezentate de parlamentari din ţările
respective. Cu ce pot ajuta concret deputaţii din Bucureşti pe cei din
străinătate? Există oficiile diplomatice şi consulare ale României, care
au datoria să acorde sprijin în cadrul legal cetăţenilor români locuind
în străinătate; nu văd ce ar putea face mai mult niste deputaţi care
ne-ar "reprezenta".
„Se uită faptul esential ca românii din străinătate nu sunt o masă
omogenă, au vârste, poziţii sociale şi culturale diferite, ca să nu mai
vorbim de confesiuni religioase sau convingeri politice diferite.
Singurul lucru mai uşor de înţeles este că un scaun de deputat în
Parlament - cu toate avantajele de care se bucură - nu este deloc de
lepădat; aceasta nu înseamna însă ca în acest scop să căutam un segment
de populaţie care să fie neapărat reprezentat de aceştia. Vor rezolva
acest ipotetici "deputaţi ai diasporei" problemele românilor trăitori
peste hotare? Greu de crezut!“ mai spune mentorul cercului de discuţii
„Dialog“ din Köln.
Un vis al Esplanadei
Un scaun în Parlamentul României a fost clamat, de mulţi ani. Unul din
vajnicii promotori ai ideii, scriitorul Doru Novacovici din Franţa,
luptător anti-comunist pe L`Esplanade din Paris, a avansat şi susţinut
ideea, la toate reuniunile diasporei cu administraţia României, de la
Mangalia. Dl. Novacovici reprezintă punctul de vedere al exilului
românesc, care, în ciuda schimbărilor din ţară, n-a încetat să se
considere în exil faţă de realităţile politice ale României.
Pentru o serie de alţi diasporeni cu ambiţii politice, legea
uninominalului „cu extensie globală“ –dealtfel, unică în Europa- creează
oportunităţi. Scopul benefic ar fi ca, dincolo de scaunul călduţ şi bine
plătit, dincolo de purul declarativ de campanie, aleşii să facă ceva. Nu
ca „românii să poata dormi liniştiţi“, ci ca să poată trai şi munci
normal, neumiliţi de oglinda cea proastă din ţările de reşedinţă.
10.09.08
Dani
Rockhoff
Germania
|
Comentarii de la cititori |
|
