|
|
|
|
            |
|
Discuții despre autonomie într-o sală
aproape goală
Conferință, simpozion
sau reuniune?...Nu am reușit să aflu. Vorbitorii au folosit toți acești
termeni pentru manifestarea care a avut loc sâmbătă, 17 septembrie a.c.,
începând cu ora 9,00, în Sala Mare a Palatului Administrativ din
Târgu-Mureș. În fața a 26 de participanți, la care s-au mai adăugat încă
vreo 8 din media locală, s-a vorbit - pro domo - despre autonomie
teritorială și binefacerile ei. Cazul prezentat de vorbitori - unul de
succes după cum s-a spus - a fost cel al provinciei Tirolului de Sud,
parte componentă a statului italian. Deschiderea manifestării a făcut-o
președintele Consiliului Județean Mureș, Lokodi Edit Emóke. Cu excepția
prof. Cristoph Pann, directorul grupului CVI, ceilalți vorbitori -
respectiv prof. Davide Zaffi, dr. Lucio Giudiceandrea și Komlóssy
József - sunt niște iluștri necunoscuți. O simplă căutare pe Google
poate convinge pe oricine.
Foto 1:
Moment de la deschiderea manifestării de
la Palatul Administrativ din Târgu-Mureș
Ce s-a spus... Prezentările
vorbitorilor au fost centrate pe istoria provinciei, pe evoluția ei în
timp, dar și pe realitățile economice actuale din Tirolul de Sud. Spre
exemplu, prof. Cristoph Pann, a arătat faptul că ”A existat pericolul
asimilării și pierderii identității...acum însă avem pace socială, avem
protecție legislativă, avem trei tipuri de educație care răspund
nevoilor noastre...Economic vorbind, avem o rată de ocupație de 100%,
chiar în condițiile actuale pe care le traversează Europa. Tirolul de
Sud contribuie la bugetul central al Republicii Italiene cu un venit
suplimentar de jumătate de miliard de Euro.” În prezentarea sa, prof.
Davide Zaffi s-a referit în bună parte la istoria zbuciumată a
provinciei în discuție, parte anexată de statul italian la sfârșitul
Primului Război Mondial. Același vorbitor a mai arătat că măsurile cu
caracter administrativ luate de statul italian, mai ales în timpul lui
Benito Mussolini, dar și după înlăturarea sa, au dus la acumularea de
”grave tensiuni, iar la aceste tensiuni administrația centrală a răspuns
într-o manieră autoritară, chiar cu violență, negând spre exemplu
dreptul la școli cu predare în limba minorităților”. Despre Tirolul de
Sud, ca despre o regiune de succes, dr. Lucio Giudiceandrea a arătat în
esență, faptul că ”existența celor două popoare (germani și italieni -
n.a.) în provincie se intercondiționează, iar ideea autonomiei devine
din ce în ce mai acceptată”. Prezentările făcute de unii vorbitori au
avut și accente ușor sentimentale și chiar patetice. Spre exemplu, Komlóssy
József a spus că ”Nu sunt pentru prima dată aici. Vizitez în mod regulat
Transilvania...Nu voi vorbi în limba engleză, ci în limba mea preferată,
limba maghiară....Vreau să vă spun că Tirolul de Sud este un temei și o
experiență pentru un viitor mai bun, pentru românii și maghiarii din
Ținutul Secuiesc. Tirolul de Sud a fost o regiune săracă, acum este una
bogată.”
...Și ce nu s-a spus
Foto 2: Profesor Cristoph Pann vorbind despre autonomia Tirolului de Sud Documentul
citat anterior, are însă valoare de recomandare, el nefiind obligatoriu
pentru niciun stat membru al CE. De altfel, această recomandare apare și
în cuprinsul Tratatului bilateral româno-maghiar din 1996, dar cu
mențiunea clară că ”părțile nu recunosc drepturile colective.” Mai
trebuie adăugat și faptul că în anul 2008, Comitetul de Miniștri al CE,
a adoptat un punct de vedere cât se poate de clar în chestiunea
respectării drepturilor minorităților. ”Deși tradițiile constituționale
și contextele diferă - se spune în acel document din 2008 - toate
statele membre sunt atașate ideii de incluziune a tuturor cetățenilor
lor în procesele de luare a deciziilor și în dezvoltarea unei societăți
incluzive, cu respect deplin pentru principiul nediscriminării.” Ori
altfel spus, în momentul de față, în România, unde atât de jure, cât și
de facto, minoritățile se bucură de toate drepturile în materie, nu
există o problemă reală a autonomiei. Vechea problemă a autonomiei - cu
variantele ei mai mult sau mai puțin elaborate - este doar una inventată
și mereu reinventată, mai ales în preajma și în timpul campaniilor
electorale. Dacă facem recurs la istorie, nu trebuie uitat nici faptul
că Tirolul de Sud, provincie situată la granița de nord a Italiei și
locuită în majoritate de germani (austrieci), a fost anexată de acest
stat - un fapt total nejustificat - pe când Transilvania, provincie
locuită în majoritate covârșitoare de români, a intrat în componența
statului român, în 1918, pe baza principiului autodeterminării, fapt
recunoscut internațional de două ori, în urma celor două Conferințe de
Pace de la Paris,
între
1919-1920, respectiv între 1946-1947.
Nicolae BALINT
www.nicolaebalint.wordpress.com
Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL |
|
|
|
Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |
În
ceea ce privește chestiunea autonomiei teritoriale sau culturale a
minorităților etnice, atât în UE, cât și în Europa, nu există în prezent
o politică comună și ca atare, nu există ”standarde europene” în materie
de autonomie. Un singur document european - Recomandarea 1201 a Adunării
Parlamentare a Consiliului Europei, adoptată în 1993 - face referire la
posibilitatea acordării unor autonomii teritoriale pentru minorități.
”În regiunile unde constituie majoritatea - spune în esență Recomandarea
1201 - persoanele aparținând unei minorități naționale vor avea dreptul
să dispună de administrație locală sau autonomă corespunzătoare sau de
un statut special, conform situației istorice și teritoriale specifice
și în acord cu legislația națională a statului.” 