|
 „Instrumentalizarea justitiei este
periculoasa“
Interviu cu avocatul Constantin
Sperneac-Wolfer
21.03.06 Dani Rockhoff
„Care
este diferenta dintre un avocat bun si un avocat de VIP-uri? Avocatul
bun cunoaste legea, avocatul VIP-urilor il cunoaste pe judecator“.
Constantin Sperneac-Wolfer din Baden-Baden apartine primei categorii,
deci l-am luat la cateva intrebari: despre spaga, despre Monica, despre
statul de drept Romania si cum stau prezumtiv pe tusa romanii in cautare
de lucru in strainatate, timp de 7 ani, dupa aderarea la UE. Sau, despre
ce incurcaturi poti sa ai in Germania sau aiurea, cu mosteniri de la
matusici, nedeclarate la fisc.
Dani Rockhoff: Sunteti de parere ca actiunile de asanare a
justitiei romanesti ale ministrului Justitiei Monica Macovei,
nesprijinite de Parlamentul Romaniei, sunt pur si simplu
„donquichotism“?
Constantin Sperneac-Wolfer (foto): Daca interventiile ei se
desfasoara in cadrul competentei date de lege -lege la rindul ei votata
odata de parlamentari - Monica Macovei isi face datoria la care este
obligata prin postul care-l ocupa si nu trebuie sa se lase intimidata de
aceeasi parlamentari, care si-au dat odata votul in cauza. Sint sigur ca
nu sint putini aceia carora le convin astfel de actiuni, dar daca va
amintiti de inceputul actiunii "mani pulite" in Italia de acum citiva
ani, trebuie sa fie cineva care sa "dea tonul" la inceput. Atunci a fost
un magistrat, care a indraznit sa se ia de conducatorul unei firme de
asigurari patronate de catre stat, astazi poate sa fie chiar ministrul
justitiei in Romania. Felicitari !!! Poate chiar aceasta actiune s-ar
putea in final sa fie determinanta pentru acceptarea Romaniei in cadrul
CE, aratind ca in Romania exista forte capabile sa puna capat unor
decenii de coruptie politica si economica.
D.R.: Cum vi se pare avalansa brusca de demascari a unor mari cazuri de
coruptie in tara, ce sunt remise de DNA, Parchetului General dupa ce,
unele dintre ele, au stat ani de zile „in sertar“? Ma refer la cazurile
Dracula Park, Rompetrol, Loteria Nationala, Zambaccian, etc. Vi se pare
un gest firesc, o
lupta politica sau o demonstratie de forta in vederea aderarii la UE in
2007?
C.S-W.: Cred ca prezenta unor astfel de dosare "secrete" in sertarul
ministerelor de resort arata in mod pozitiv ca atunci cind exista o
vointa politica, masurile anticoruptie pot fi finalizate cu succes.
Negativ este insa faptul, ca adevarul si dreptatea in aceste cauze nu
sint determinate de necesitatea impusa de Constitutie si anume aceea a
satisfacerii legii, ci de ratiuni de oportunitate, la rindul ei
politica. O astfel de instrumentalizare a justitiei este periculoasa si
arata ca dreptul si dreptatea in Romania sint, la urma urmelor,
"selectiv" aplicate. Solutia poate ar fi, pe plan adminstrativ, ocuparea
posturilor-cheie in ministere cu functionari fara apartenenta politica,
adica tehnicieni, care independent de conjunctura politica din tara, sa
se simta obligati sa serveasca legea pe care au depus juramintul si nu
partidul care i-a propus pentru postul resepctiv. Ma mir ca partidele
politice in Romania nu au invatat lectia dura a unui astfel de
clientelism politic, clientelism care functioneaza perfect, atita timp
cit partidul este la putere. In momentul in care puterea se clatina,
partidului respectiv nu-i ramine decit optiunea sa se cantoneze cu orice
pret pe putere, alegind dictatura, sau cedind in mod democratic puterea,
asumindu-si insa, in acest caz, riscul de a fi "decimat" de noua clasa
politica venita la putere. Cazul cel mai actual se cheama Nastase. Cine
stie cum se va numi viitorul caz, dupa terminarea perioadei Basescu,
care sint dosarele si in ce sertar asteapta acestea, chiar la ora de
fata ? Cert este, ca acest carusel autodevorator al puterii slabeste nu
numai sistemul politic in tara, dar lezeaza in mod grav constiinta
publica si atitudinea cetatenilor fata de legi. La urma urmelor, baza
statului de drept nu sint legile si nici juristii, ci atitudinea civica
si constiinta legalista a cetatenilor chemati sa traiasca si sa exercite
aceste legi in viata lor de zi cu zi.
D.R.: Credeti ca mica si marea spaga le este in sange romanilor, sau
este o practica conditionata de nivelul de trai relativ scazut al
majoritatii populatiei si de rotatia rapida si imprevizibila la
parghiile Puterii? Ar putea fi deci vazut si ca un comportament cauzat
de nesiguranta politica din tara?
C.S-W.: Nu sint de parere ca aceasta practica trebuie psihologizata sau
chiar conturata ca o caracteristica a unui anume popor. Sint convins ca
o astfel de practica -ce-i drept, "traditionala" in Romania - nu este
decit un semn, nu atit al al slabiciunii personale, cit mai ales al
institutiilor statului si a structurilor economice existente la ora de
fata, in tara. Faptul de a da sau nu "spaga" nu cred ca poate fi
eradicat in persoana care practica acest "sport de societate", ci prin a
dezvolta structuri economice si politice, care fac spaga inutila sau
imposibila, in persoana celui care urmeaza sa o primeasca. Aceste
structuri nu sint altceva decit structurile statului de drept, de care
vorbeam mai inainte, si anume liberalizarea economiei -in special a
serviciilor-, situarea sectorului public pe principii de economie de
piata respectiv de parteneriat cu sectorul privat, crearea mecanismelor
independente de control, aplicarea riguroasa a legilor fara nici o
deosebire fata de persoana implicata, pregatirea profesionala excelenta
a organelor de decizie la orice nivel; stimularea factorilor educativi
si de civism in medii, in scoli si la locul de munca.
D.R.: Intr-un interviu acordat recent ziarului Merkur, ministrul
afacerilor externe Razvan Ungureanu afirma: „In tratatele de aderare la
UE este precizat clar că Romania nu va avea drept de libera circulatie
decat dupa sapte ani.“. Vi se pare acesta un troc al Romaniei cu Vestul:
acord de aderare vs. „tineti-va muncitorii acasa, caci avem si noi
destui someri“?
C.S-W.: Nu cunosc interviul respectiv, dar cred ca ministrul roman a
confundat ceva, sau poate mai degraba traducerea interviului este
deficitara. Comunitatea Europeana nu poate ingradi dreptul de libera
circulatie pentru statele membre ale Uniunii. "Ingradirea" amintita de
d-voastra, probabil ca se refera la libera circulatie a fortei de munca.
Conform tratatelor europene, exista posibilitatea ca tarile Comunitatii
sa blocheze pentru o perioada de 2 ani la inceput, accesul fortei de
munca straine la piata muncii nationala, perioada care poate fi
prelungita pina la maximum 7 ani. Trebuie insa remarcat ca este vorba de
o optiune libera a fiecarui stat european in parte, existand state cum
ar Suedia, Irlanda, Spania, care nu au facut uz de aceasta optiune, si
au deschis pietele muncii, fortelor de munca din estul Europei. Germania
si Austria au decis sa faca uz de aceasta optiune. Nu cred insa ca
afirmatia facuta de ministrul de externe poate fi sustinuta pina la
ultima consecinta. La urma urmelor, avintul economic va decide, daca si
care anume din tarile europene isi va deschide piata muncii,
muncitorilor romani. Acest avint economic este la ora actuala dupa cum
stim, destul de schimbator, favorizind doar anumite tari, ocolind altele
cum ar fi Franta, Germania sau Italia.
Dar cred ca problema accesului fortei de munca romanesti pe piata muncii
europene este doar o fata a medaliei. Cred ca responsabilii politici in
Romania ar trebui sa-si puna problema si invers, si anume accesul fortei
de munca straine pe piata muncii in Romania. Nu trebuie sa uitam ca
forta de munca romana in strainatate este activa in principal in
sectorul de mijloc sau chiar de jos al economiilor respective -
agricultura, servicii, intretinere, constructii, transport etc. Forta de
munca straina este in schim exterm de competitiva in domenii de virf ale
economiei romanesti - finante, banci, consultanta internationala,
investitii, productie etc. - putind face o concurenta reala fortei de
munca calificate in Romania. Pe moment, este inca o problema de
diferenta de salarizare, care inca tine forta de munca straina in afara
granitelor Romaniei. Datele problemei se pot insa schimba foarte repede,
poate prea repede pentru gustul unora din tara...
D.R.: In februarie anul acesta, ati fost prezent in cadrul unei reuniuni
a Comunitatii Romanilor din Rin-Main, cu o tema juridica de mare interes
pentru romanii din Germania. Care a fost aceasta?
C.S-W.: De fapt, este vorba de un complex intreg de teme, complex din
care, din motive de timp, nu am reusit sa discutam la modul aprofundat,
decit o singura tema. Dar poate mai bine una, dar buna, decit multe si
slabe. Este vorba despre aspectele juridice conexe in dreptul succesoral
roman si german, adica probleme legate de testamente, mosteniri,
impozite, procedura succesorala de urmat in Romania si Germania etc.
Complexul de teme propus de mine initial se refera si la alte aspecte
legate de dobindirea de imobile in Romania, restituirea imobilelor
nationalizate, discutarea ultimului studiu al Comunitatii Europene cu
privire la sansele aderarii Romaniei la CE in 2007, aspecte legate de
noul drept al adoptiei in Romania, de divort si incredintarea copiilor
in relatia Romania-Germania si in final perspectivele legale a romanilor
de a lucra in Germania atit in faza dinaintea aderarii cit si dupa
(eventuala) aderare.
D.R.: Cu ce alte probleme si intrebari juridice au venit participantii
la colocviul de initiere juridica?
C.S-W.: "Initierea juridica" de care vorbiti, poate ca suna la prima
vedere putin cam "initiatic" in sensul unei usoare exagerari, dar, avind
in vedere complexitatea socio-culturala a societatii moderne germane in
care traim, tind sa accept termenul propus de d-voastra. Cred ca tocmai
generatia noastra, adica cei veniti dupa Revolutie in Germania si avind
in jur de 25 - 30 de ani - ca sa nu mai vorbesc de generatia mai in
etate a diasporei romanesti - a crescut si s-a format in Romania, intr-o
tara cu un sistem social si politic extrem de primitiv la momentul
respectiv, avind in vedere dictatura ceausista vis-a-vis de sistemele
sociale si politice dezvoltate a celorlalte tari europene.
De aceea, cred ca tocmai aceasta categorie a romanilor din diaspora
germana are nevoie de solutii urgente, in legatura cu probleme foarte
complexe - impozite, taxe, tranzactii financiare, mosteniri, proceduri
juridice de urmat etc. - legate de raporturile internationale de drept
in relatia Romania-Germania. Din aceasta perspectiva au venit si foarte
numeroase intrebari din partea publicului si-anume: efectele produse si
modul in care se da o imputernicire, recunoasterea unui testament
incheiat in Germania care sa produca efecte in Romania si invers,
declaratiile de impozit legate de mostenire, problemele legate de
iesirea din indiviziune cu rudele din tara, anularea unor anumite acte
juridice etc.
D.R.: Este aceasta consiliere de specialitate in mediul asociativ
romanesc singura de pana acum? Aveti intentia extinderii ei si in cadrul
altor asociatii romanesti sau mixte, romano-germane?
C.S-W.: Poate ar fi trebuit sa precizez de la bun inceput, ca datorita
interesului neasteptat de mare al membrilor CROM in Offenbach, am fost
invitat ulterior si am si sustinut o conferinta in cursul lunii martie
la Köln, in fata membrilor "Dialog"-ului de acolo. In cursul acestei
prime jumatati de an am mai programat conferinte cu teme similare la
comunitatile romanesti in München "Apozitia" si - inca in curs de
organizare - cu "Agero" in Stuttgart. Conferintele respective sint
gratuite, sint insotite de un material pus de mine al dispozitie si sint
deschise atit publicului roman, cit si german. Conferinta se tine in
romana, dar raspund la intrebari si in germana sau si in engleza, daca
este nevoie. Publicul trebuie sa simta ca este inteles si ca exista
solutii reale, problemelor cu care este confruntat. Aceasta actiune a
mea este, daca vreti, contributia mea la consolidarea diasporei
romanesti.
Pacat ca asociatiile romanesti din Nürnberg si Karlsruhe inca nu si-au
manifestat un atare interes, cu toate ca problema mostenirilor si a
retrocedarilor de imobile in Romania ar putea fi de mare actualitate si
pentru membrii asociatiilor lor. Ma tem, ca multi romani din diaspora -
fie ca inca nu au inteles importanta acestor aspecte, fie duc o politica
la modul "m -oi descurca eu cumva" - nu sint in clar asupra
consecintelor ce decurg din nerespectarea unor norme legale. Dau un
exemplu din domeniul impozitelor, si anume ma intreb citi romanii din
Germania stiu, ca nedeclararea unei mosteniri survenite chiar in
strainatate (Romania) este infractiune (evaziune fiscala) ) si citi din
repatriatii germani (Aussiedleri) - care au primit banii in cadrul
asa-zisei compensatii (Lastenausgleich), la inceputul anilor 1990 , cind
au venit in Germania, pentru averea confiscata sau abandonata in Romania
- stiu ca acei bani nu mai au nici un temei legal in Germania, atita
timp cit averea din Romania le-a fost retrocedata. Lucrurile s-au
schimbat si in Romania, legiuitorul roman trebuind sa preia in cadrul
aquis-ului comunitar peste 10.000 de norme legislative noi. Cine crede
ca se poate descurca in aceasta jungla juridica fara consultanta
specializata, se inseala, dupa parerea mea, riscindu-si pielea si
averea.
D.R.: In Germania, unii romani afirma ca „Romania nu este un stat de
drept“? Ca specialist, cum vi se par astfel de afirmatii transante?
C.S-W.: Cred ca, dupa 16 ani de la Revolutie, pentru Romania nu se mai
pune problema intre a fi sau a nu fi un stat de drept, lucru confirmat
in mod formal de incheierea tratatelor de aderare cu CE. Intrebarea ce
mai acuta este, dupa parerea mea, daca, si in ce masura resimte
cetateanul de rind, in mod concret si in existenta sa cotidiana, acest
stat de drept si cum se pozitioneaza el fata de aceasta situatie. Daca
oamenii politici nu-si pun aceasta problema, ei risca sa se cantoneze in
modelul gindirii sec. al 19-lea si anume, in ceea ce intelectualitatea
critica de atunci - de ex. Titu Maiorescu sau Eminescu -desemna ca fiind
"formele fara fond". Nu tratatele de aderare in sine, ci implementarea
lor nemijlocita e de natura sa dea viata "statul de drept", sau
dimpotriva exista si posibilitatea ca, printr-o aderare " de forma",
statul sa ramina prizonierul diverselor grupuri de interese politice si
economice, asa cum a fost pina acum. Aspecte fundamentale ale statului
de drept, cum ar fi de ex.: accesul cetateanului de rind la justitie,
pregatirea profesionala a functionarilor publici si integritatea lor,
posibilitatile financiare ale cetateanului de rind de a purta un proces
cu sprjinul statului, egalitatea in fata legii etc.- au fost sesizate in
repetate rinduri de CE. Cu toate acestea, guvernele Romaniei de pina
acum, de la Iliescu pina la Basascu nu au gasit solutii la aceste
probleme, nici macar la 16 ani dupa Revolutie.
Sa va dau citeva exemple, din practica mea: de ex. am o decizie pozitiva
obtinuta in fata instantelor judecatoresti din Romania, dar care nu este
motivata de catre judecatoare, fapt pentru care nu o pot executa si asta
de 1 an de zile; sau un judecator in Romania are in ziua de judecata a
completului sau peste 40 de cauze de solutionat, indiferent daca este
vorba de cauze in civil sau penal. In Germania - unde apar compatrioti
intr-un proces penal important - instanta si-a rezervat pentru acest caz
o zi intreaga, de la ora 9 pina la ora 18, pe perioada de 9 luni de
zile, o data sau de doua ori pe saptamina. Sau, luati alt exemplu, si
anume legislatia civila si, mai ales, cea privitoare la succesiuni in
Romania, care provine din timpul lui Cuza, cu unele modificari survenite
in 1944 si dupa aceasta data, cind practic averile au fost spoliate de
catre comunisti de ex. celebra legea 14, care interzicea detinerea unui
al doilea imobil. Ma intreb, cum se poate lucra cu o astfel de
legislatie de succesiuni invechita, avind in vedere situatia actuala a
Romaniei moderne, pe de-o parte, si fenomenul globalizarii, pe de alta
parte. Cred ca un stat de drept trebuie sa aiba, inainte de toate, un
drept modern si un exercitiu consecvent, respectiv riguros, al acestuia.
D.R.: Cat de rapid si global e un avocat care consiliaza si online? Ce
experiente aveti dv. in acest sens?
C.S-W.: Dupa cum ati vazut din pagina mea de internet -
www.Sperneac-Wolfer.de - sint membru activ a mai multor asociatii de
juristi din Germania, Spania, Franta si Italia, respectiv membru al
Clubului de Afaceri german-american si al Societatii de Studii
Sudesteuropene. Comunic in limbile respective, chiar daca nu inca la
nivelul dorit de mine, si beneficiez informatii de prima mina pe teme
juridice de actualitate din aceste tari tari. Pe cei mai multi dintre
clientii mei, nu i-am vazut niciodata, dar corespondez cu ei intensiv,
pe marginea diferitelor cazuri in care le-am reprezentat interesele.
Motto-ul biroului meu este acela de a oferi o consultanta individuala si
de a o implementa international, respectiv european. Poate, intr-o buna
zi, voi incheia perioada acestui "vagabondaj" electronic si voi dechide
birouri si in alte tari, dar am invatat de la firmele internationale in
care am lucrat inainte, ca doar o viziune globala si diferentiata asupra
problemelor, poate sustine o consultanta cu adevarat fructuoasa.
Desigur ca, printre clienti, sint intreprinzatori si firme din Romania,
care devin, din punctul meu de vedere, tot mai eficace si mai moderne in
comunicare si prezentare. Cred insa, ca marea problema a acestor firme
in Romania - problema inca nedescoperita - va fi concurenta libera a
produselor si a firmelor din Vest, in Romania. Apreciez ca va fi la
inceput, imediat dupa aderare, un prim val de falimente, in care multi
milionari - astazi eroi in presa de bulevard romaneasca, vor iesi
"mofluji" din afacere. Aspectele legate de restructurarea
interprinderilor si imbunatatirea sistemul contabil si de control
economic sint inca putin dezvoltate in firmele romanesti, cu toate ca
acestea sint singurele instrumente, care pot imbunatati sansele acestor
firme pe piata locala. O piata care, in cazul aderarii, dupa 2007 va
deveni exterm de concurentiala.
Preocuparea in sensul aceastei probleme si elaborarea de proiecte de
consultanta pe aceasta tema sunt exemple a ceea ce eu numesc capacitatea
de anticipa o anume dezvoltare economica si politica, insotita de
capacitatea de elabora un nou produs de consultanta, adecvat, dar si
accesibil financiar pentru potentialii clienti. Cred ca acest aspect al
restructurarii firmelor in romanesti in preajma aderarii, respectiv
dezvoltarea activitatilor internationale pe pietele spaniole si italiene
va fi tema urmatoarelor conferinte, pe care sper sa le pot organiza
direct in Romania. Desigur, daca exista cineva, care are un atare
interes.
21.03.06
Dani Rockhoff
|
