|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
(1928-2000) Din noul volum de interviuri - Mărturii dintre milenii (coperta jos) Realizat de ANGELA BACIU - MOISE
Motto: “Să fie o întamplare că pentru MIRCEA ZACIU literatura înseamnă în primul rând memorie, cu alte cuvinte luptă împotriva timpului şi a “vicleniilor” lui, înseamnă necontenita strădanie a unui popor de a birui efemerul şi de a clădi în singura materie durabilă, accea a spiritului? El nu este un critic dublat de un istoric literar (sau un istoric literar dublat de un critic al actualităţii), în scrisul sau cele două direcţii atât de frecvent înţelese ca divergenţe fac mereu una, sunt permanent contopite într-un demers unitar" (Mircea IORGULESCU)
Mircea ZACIU - n. 27 august 1928 Oradea - d. 21 martie 2000 Cluj, critic şi istoric literar, eseist, prozator, poet, profesor universitar, doctor în litere, Coordonator al “Dicţionarului scriitorilor români” alaturi de Marian Papahagi şi Aurel Sasu. Membru de onoare al Academiei Române, Membru al Uniunii Scriitorilor din România. A format la Cluj o şcoală de critică şi istorie literară.
Lucrări publicate: "Masca geniului" (1967), "Ion Agârbiceanu" (1964, reeditat în 1972), "Glose" (1970), "Clolaje" (1972), "Ordinea şi aventura" (1973), "Bivuac" (1974), "Lecturi şi zile" (1975), "Alte lecturi şi alte zile" (1976), "Teritorii" (1976), "Lancea lui Ahile" (1980), "Scriitori români" (1980), "Cu cărţile pe masă" (1981), "Viaticum" (1983, reeditat în 1998), "Jurnal" (1993), "Clasici şi contemporani" (1994), "Ca o imensa scenă, Transilvania…" ( 1996), "Dicţionarul scriitorilor români" 4 vol.,coordonator (1995 - 2000), "Scrisori nimănui" (1998), "Departe/Aproape" (1998), "Dictionarul esenţial al scriitorilor români", coordonator (2000), - Editii: “Ceasuri de seară cu Ion Agârbiceanu”, “Liviu Rebreanu după un veac”.
"…am "rezistat" prin literatura / am abdicat jalnic si in literatura…" "…continui sa cred ca avem o miscare poetica interesanta, cu multe si variate personalitati deplin afirmate…"
ANGELA BACIU: Domnule Profesor Mircea ZACIU, aş dori să începem dialogul nostru cu o întrebare, care aş dori să nu vi se pară prea grea sau incomodă: cum a rezistat literatura română în perioada de dinainte de ’89 ? MIRCEA ZACIU: Doamna Angela BACIU, a rezistat prin operele autentice, prin câteva voci oneste şi neconcesive, deci - la drept vorbind - asemenea voci care nu ar avea azi să-şi reproşeze nici o cedare de ieri - sunt foarte puţine.
ANGELA BACIU: Se face uneori raportarea literaturii noastre la situaţia altor literaturi ? MIRCEA ZACIU: Sigur, se face uneori raportarea literaturii noastre la situaţia altor literaturi din est, la dizidenţii ruşi, în primul rand, dar şi la unguri, cehi, nemţi, s.a. In afara ruşilor, care au o lunga tradiţie, a ciocnirilor dintre oprimare - ţaristă, stalinistă…şi constiinţele unor creatori cu modele incă din secolul trecut, ceilalţi scriitori, din tările înconjuratoare, nu se deosebesc prea mult de noi. Evident, ungurii au avut o emigrare puternica în anul 1956 şi au beneficiat si la ei acasă, în anii ’80, de un climat incomparabil mai "liberal" decât cel creat de naţional-socialismul ceauşist, la noi. Acesta a făcut, cu adevărat, ravagii in cultura/literatura română. Incă nu suntem în posesia unui studiu socio-literar calificat, documentat pe bază de arhive (nu pe memoria subiectivă), care să ne ofere (şi mai cu seamă să ofere posterităţii…), relieful adevarat al scrisului românesc din cei patruzeci de ani de dictatură comunistă. Ne mulţumim, la şase ani de la decembrie ’89, să ne postăm pe aceleaşi poziţii antinomice "radicale" sau "laxe": am "rezistat prin literatură / am abdicat jalnic şi în literatură'". Cred că o analiză atentă, obiectivă, fără patimi de o parte ori cealaltă, ar da o imagine mai corectă asupra trecutului. Ne lipsesc însă, printre altele, şi istoricii, sociologii, criticii literari dipuşi să se înhame la un astfel de studiu de anvergură. Intr-un moment cand se dispreţuieşte (material, financiar, dar şi în alte privinţe), efortul intelectual, creator - ce să ne mai mirăm că nu avem (şi nu vom avea multă vreme de aici înainte) instrumentele adecvate de "măsurare" a valorilor trecutului / prezentului! Ne multumim aşadar, vai, să tot vorbim după ureche şi - mai ales - după interese partizane.
ANGELA BACIU: Domnule profesor M. ZACIU, continuând subiectul despre perioada celor şase ani de la decembrie ’89, vă întreb, v-a tentat vreodată politica? MIRCEA ZACIU: M-a tentat în ordine teoretică şi nu practică. Mă interesează, cum firesc este, mersul politicii, nu şi învălmăşeala, în care să mă implic, concret. Doresc să am libertatea de a mă pronunţa asupra treburilor politice ale ţării, nu mă interesează să particip la "praxisul" cotidian. Nu am şi nu am avut vocaţtie de "om politic", cum unii dintre confraţii mei cred. (sau se iluzionează, a-şi fi descoperit dupa ’89).
ANGELA BACIU: Ce credeţi că va rămâne din literatura scrisă, în ultimii… 40 de ani ? MIRCEA ZACIU: Ce va rămâne d-nă BACIU ? Va rămâne ceea ce timpul, necruţător şi imposibil de trişat, va reţine ca valoare perenă. Puţin, probabil. Dar, se înşeală şi cei care cred că nu va rămâne chiar nimic. Să ne gândim că literatura de la 1900, cu direcţiile ei oarecum coercitive (deşi în alt sens decât ce s-a petrecut după 1948 !), a fost "filtrată" sever de posteritate, chiar dacă alte criterii au funcţionat în cazul său. Oricum, sumedenie dintre actorii aflaţti la lumina rampei între 1900-1918 au dispărut fără urmă din conştiinţa publicului cititor. Se mai citeşte, azi, literatura lui GÂRLEANU, SPIRIDON POPESCU, I.MIRONESCU, MAICA SMARA, a atâtora încă odinioară "prizaţi" de un public relativ numeros ? Ş, repet, aici nici măcar nu funcţionează o "vină" socială, politică…, aşa cum intra ea în joc, de neocolit pentru mulţimea pedestraşilor literaturii anilor ’50-’60. Dar, valori sigure vom avea într-o viitoare istorie a literaturii acelei epoci: de n-ar fi decat să amintesc că au scris acum (încă), BLAGA şi ARGHEZI, V. VOICULESCU, VINEA şi MANIU, numeroşi alţi "interbelici". Iar dintre noii veniţi, câteva nume (fireşte, cu retuşurile şi rezervele necesare), vor rezista. Ei nu coincid totdeauna cu opţiunile criticii din epocă, e drept; dar asta nu e o noutate. Accentele se vor distribui altfel, ca şi laurii. E destul să amintesc de victoria (postumă) a lui Radu PETRESCU, sau de aceea, uluitoare, a lui I.D.SÂRBU (un scriitor oropsit şi puţin cunoscut şi editat odinioară, dar a carui "stea" e în vertiginoasă şi incandescentă creştere).
ANGELA BACIU: Imi permit să spun că sunteti un adevarat "personaj" al literaturii româneşti de astăzi… MIRCEA ZACIU: "Personajul" care sunt, asa cum spuneţi, se defineşte cred, în paginile “Jurnalului” meu, atâta cât am editat până acum (două volume apărute, al treilea sub tipar). Nu sunt decât un "personaj" de plan secund, un "martor". Nici nu sunt eu în măsura să mă scrutez public; să mă exhib - încă mai puţin. Dintre toate portretele acestui "personaj", cred că cel mai izbutit mi l-a creionat Dan C.MIHAILESCU, al cărui spirit "muntenesc", sagace şi vitriolant, îl gust cu deliciu în fiecare pagină a lui !...
ANGELA BACIU: Şi acum, vorbind despre poetică, domnule profesor ZACIU, ştim că există o poezie nouă, vie, care se scrie şi se afirma tot mai puternic, astăzi. Cum vi se pare situaţia poeziei româneşti actuale ? (Este, poate, o întrebare prea largă, dar se poate constata o relativă criză, dacă nu a poeziei, ca atare, cel puţin a comunicării ei către public). Ce părere aveţi ? MIRCEA ZACIU: Noi am avut o mişcare poetică extrem de dinamică în secolul XX, mai cu seamă între cele două războaie mondiale şi, dupa sincopa anilor ’50, în ultimele decenii ale acestui neam. Ne putem măsura fără nici o teamă ori reticenţa, cu multe şi mari literaturi europene. E limpede (pentru noi, cel puţin) că BLAGA, ARGHEZI, ION BARBU, G.BACOVIA, PHILIPPIDE, ION PILLAT, V. VOICULESCU şi alţii, mulţi, vor rămâne drept vocile cele mai tulburătoare în peisajul liric al secolului. Am dat, de altfel, câteva nume mari şi altor literaturi. Fenomenul liric al anilor ’80-’90 nu e mai puţin dinamic şi simptomatic. Dacă îl raportăm la ce se petrece în alte părţi, în primul rând în Franţa (cu care ne place mereu să ne comparăm), vom observa că în puţine cazuri poezia a rămas cu un tonus vital atât de ridicat - în pofida vicisitudinilor de tot felul - pe care poeţii şi literatura, în general, le-au înfruntat. E simptomatic faptul că în ultimii şase ani, în noul climat social literar la cristalizarea caruia asistăm, tot POEZIA e cea care se menţine la cote ridicate. Continui să cred că avem o mişcare poetică interesantă, cu multe şi variate personalităţi, deplin afirmate, şi altele, numeroase şi ele, nou intrate în arenă.
ANGELA BACIU: Ar fi interesant să vă opriţi un moment asupra ultimelor Dumneavoastră cărţi… MIRCEA ZACIU: Da. Am publicat recent două cărţi: una adună contribuţiile mele la o istorie a culturii/ literaturii Transilvaniei; cealaltă, texte scrise, pe teme diverse, între anii 1990 - 1993 ; prima carte se intitulează "Ca o imensă scenă, Transilvania"… şi e editată de "Fundaţia Culturala Română" ; a doua are ca titlu "Scrisori nimănui" şi a apărut prin grija şi coalizarea unor tineri editori de la Tg. Mureş şi Oradea. Am facut, de curând, corectura volumului III din "Jurnalul" meu, care, se vrea o recapitulare a ceea ce am trăit, în plan intim şi public (ca scriitor, universitar, cetăţean) între anii 1979 - 1989. Am ajuns cu nararea evenimentelor la 1986 şi mai am de predat volumul IV, ultimul, cu anii 1987 - 1989. In fine, lucrez împreună cu Marian PAPAHAGI şi Aurel SASU la volumul al doilea al "Dicţionarului Scriitorilor Români". Mă gândesc la o carte cu titlul "Scrisori către un tanar fictiv", citindu-i pe Pliniu, Seneca şi Cicero, cei care au scris tulburatoare pagini despre senectute şi pregătirea de moarte.
ANGELA BACIU: Domnule profesor Mircea ZACIU, o ultimă întrebare, este implinită vocaţia Dumneavoastră de scriitor şi de om? Vă cunoasteţi îndeajuns de bine ?
MIRCEA ZACIU: M-am născut
la data de 27 august, deci în
zodia Fecioarei - sunt, zice-se la zodiac, tenace, muncitor, ordonat, răbdător,
înzestrat cu spirit
critic, dar şi exagerat
susceptibil, mult prea sensibil şi
dornic de a trăi afecţiunea
mea şi a celorlalţi
către mine. Sunt, nu o dată,
melancolic şi năpădit
de tristeţi, dar
ştiu să
fiu şi exuberant
şi vesel. Imi place foarte mult să
călătoresc,
am şi avut parte, din
fericire, de împlinirea
acestei pasiuni, să cunosc
tărîmuri
şi mereu alţi
oameni, sunt sociabil şi
acomodant, mă adaptez
repede fără
Interviu realizat de ANGELA BACIU-MOISE Mai 1996
(din vol.I “MĂRTURII LA INCEPUT DE VEAC”, Ed."Arionda",2000, în tipar: din vol."MĂRTURII LA INCEPUT DE VEAC" vol.I reeditat şi readăugit şi vol.II, Ed.Limes, Cluj Napoca, 2007)
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia
paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero:
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
INTERVIU CU MIRCEA ZACIU 
