|
 Interviu
cu Veronica Balaj
Daniel LĂCĂTUŞ
Daniel
Lăcătuş: Ce trebuie să ştim despre Veronica Balaj ?
Veronica Balaj: Mai întâi m-a atacat o altă întrebare .. e chiar
nevoie să se ştie multe despre cineva? Apoi, mi-am alungat îndoiala şi
zic, da, atâta vreme cât cineva a pornit pe acest drum al comunicări
publice prin scris, da , se poate ca unii ar vrea să ştie câte ceva
despre persoana în cauză. Bun, acceptăm ideea că e necesar într-o
intercomunicare să ştim ce şi cum suntem... Particularizând acum, despre
mine, parcă mi-e greu să găsesc exact ceea ce ar trebui să se ştie. De
obicei, reactionez firesc, nu am înclinaţia spre duplicitate, pur şi
simplu nu mă ajută fantezia în acest sens. Aş zice că, sunt un om loial,
ceea ce s-a dovedit adesea a fi un dezavantaj . Trecem peste asta şi,
adaug faptul că sunt o persoană care a avut şansa şi o are , să lucreze
ceea ce-i place. Au şi americanii o vorbă , deşi nu sunt fanul
"culturii" lor, dar asta merge, cică "dacă în viaţă reuşeşti să faci
ceea ce-ţi plăce, nu mai trebuie să munceşti" aşa că, e clar, totul este
mai uşor.. eu mă recunosc în chestiunea asta, ca redactor (la Radio
Timişoara ), mă simt ca într-un spectacol pe care trebuie să-l montez
din vorbele, ideile invitaţilor, să reuşim împreună să redăm o secvenţă
de viaţă , aşa că ESTE FASCINANT. Şi asta , să recunoaştem, nu e puţin
lucru când te duci cu plăcere la slujbă., cunosc oameni interesanţi,
schimb idei, apoi, mai am şi şansa SCRISULUI, asta chiar că e ceva
miraculos, mă înălţa peste nimicurile neplăcute care se mai ivesc în
viaţă , mă ajută să văd partea frumoasă a lumii. În esenţă, ce să se
ştie oare despre mine? Că sunt dinamică şi expansiva, că nu tradez
prieteniile, că sunt uneori plângăcioasă pentru că lumea , vezi, nu
merge chiar în direcţia pe care o vreau eu şi,
mă afectează direct una, altă, găsesc apoi motive să fiu din nou
încrezătoare şi merg laolată cu semenii prin vremi, Un om obişnuit. Cam
asta aş zice la un prim strat al mărturiei.
Daniel Lăcătuş: Cum vă descrieţi ?
Veronica Balaj: Cum să mă descriu? Chiar spusesem câte ceva în
acest sens, să mă laud ? Nu-mi prea găsesc cuvintele, dar am o părere
controversată despre mine şi pot adăuga la cele de mai sus că sunt bună
şi indiferentă, generoasă şi colţuroasă, dezinteresată şi totodată
implicată şi activă , comunic uşor şi cu plăcere, nu suport nedreptatea
căci, sunt ca o balanţă în căutarea echilibrului, ce naivitate, nu-i
aşa? În fine, pot face gesturi frumoase şi pot trece pe lângă şanse
favorabile cu o nonşalanţă care ţine tot de ameţeala de care suferă
creatorii, artiştii... Îmi plac hainele şi obiectele de artă de
calitate, vorbele alese şi frumuseţile lumii, dacă nu e prea mult,.. A,
era să uit , vă puteţi baza pe mine, sunt săritoare la greu şi susţin
binele chiar dacă, apoi, iese totul pe dos. Face parte şi asta din
spectacolul existenţei, dar cu asta chiar mă mandresc, se poate bază pe
mine cineva care are nevoie şi ar mai fi încă un mic amănunt, nu pot fi
datoare nimănui cu nimic, Dau înzecit şi mă bucură nespus dacă pot face
un dar , deci un sumum de trăiri anapoda şi de multe ori exersate pe
pământ. iar acum e rândul meu să le experimentez, Consecvent, până la
capăt..
Daniel Lăcătuş : Care este criteriul după care daţi valoare
omului ?
Veronica Balaj: Valoarea omului constă în trăirile sale şi în
ceea ce aplică în numele binelui, cu mintea sa. Raţiune şi trăire.
Onestitate şi curajul de a înfrunta viaţa fără să lezeze pe ceilalţi.
Daniel Lăcătuş : Cum se impaca radioul cu literatura ?
Veronica Balaj: Radioul şi literatura sunt foarte uşor de
alăturat. Se cuvine trăire pentru fiecare, nu se poate face meserie din
vorbitul la microfon dacă nu este şi trăire . Doar comunicarea cu mii de
oameni care te ascultă şi trebuie să-i convingi că ceea ce spui tu, e
chiar aşa, şi tot înseamnă emoţie, . Aici poate este primul palier al
farmecului acestei meserii. Să poţi , prin inflexiunea vocii să atingi
sufletul cuiva, să "conversezi" cu el, să-i declanşezi emoţii, memoria
are şi ea un rol.. poate nu te uită cineva, prin declanşarea în mintea
sa a unui şuvoi de gânduri, aduceri aminte, conexiuni, etc.
Comunicarea este cel mai complex fapt în această meserie şi, vine acum
literatura care înseamnă şi mai şi. Comunicare diversă cât se poate
imagina. Iată ce frumos se îmbină , se întâlnesc cele două formule de
existentă ale cuvântului.Cuvântul rostit îşi are forţa sa, cuvântul
scris, o alta. Dacă pot să mă exprim aşa, ar fi, ca noi, dezghiocăm
cuvântul de sensuri şi nuanţe şi îl redăm lumii {interesate de acest
aspect}. Vezi, de aceea spuneam că sunt un om norocos ...Frumuseţile
lumii încap şi în cuvinte deopotrivă că în fapte..
Daniel Lăcătuş : La ce carte lucrati in prezent ?
Veronica Balaj: Deocamdată, nu lucrez la nimic. Poate este o
perioadă de acumulare. Abia am lansat o carte de proză poematica, este
scrisă anul trecut, este un exerciţiu de stil , se intitulează " PUZZLE
VENTIAN" aşa , de fantazie, nu este o carte de călătorii, nu este titlul
unei proze din volum. Am în intenţie un alt roman, tot în acelaşi stil
alert, frânt, sugestiv ca şi în ''CARNAVALUL DAMELOR "" sau 'BALTAZARA",
dar nu e cazul să mă apuc de scris până ce nu ştiu încă ce vreau, aştept
să se contureze ceva în minte şi apoi, văd..
Daniel Lăcătuş : Dintre cărţile scrise de dumneavoastră, care
este preferata şi de ce?
Veronica Balaj : Nu cartea preferată, poate cărţile, dar,
preferinţele se schimbă, într-o vreme erau scriitori diverşi din marea
literatură, ruşi, francezi, apoi a venit literatura sud americană, aşa
încât, titlurile şi autorii s-au adăugat într-un şir greu de ordonat
.Poate aş putea să spun care ar fi genul de literatură nepreferată.....
Asta e mai simplu. Nu degust literatura nouă în care se vrea elementul
şocant prin introducerea scenelor vulgare, porno.. Nu agreez subiectele
de tipul, incest...etc..care, au şi făcut vâlavă uneori dar asta nu mă
impresionează, ştiu că s-a luat un premiu de debut acum câţiva ani de
către o scriitoare din Bucureşti.. C .Ştefănescu , Ofi fost aşa de bine
scrisă cartea? Nu am vrut să pierd timpul cu aşa ceva..Era clar că se
urmărea în primul rând, şocarea prin subiect dar eu caut stilul,
construcţia dacă e vorba de proză, simbolul, expresivitatea sugestivă,
concisă, abstractă dacă e vorba de poezie...Iată în felul acesta m-am
apropiat şi de răspunsul aşteptat fără să fie complet însă. Mă opresc
aici la acest punct căci, altfel, decad în vreo dizertaţie şi motivaţie
plictisitoare .
Daniel Lăcătuş: Când aţi scris prima dumneavoastră carte şi care
a fost această, care a fost reacţia cititorilor?
Veronica Balaj : Prima mea carte a fost... un volum colectiv, aşa
cum se obişnuia. Chiar în 1989, primavara a fost debutul pe care l-am
aşteptat 2 ani. Se tot trimitea textul la Bucureşti, iarăşi revenea, că
parcă noi, nişte incepatori am fi putut spune din cine ştie ce motiv,
lucruri ameninţătoare pentru stat, şi omenirea întreagă. În fine, am
refăcut textul de câteva ori dar acum, spun că a fost într-un fel un
exerciţiu necesar . Iau partea calmantă a situaţiei.
Poate că de aceea revin şi azi asupra textelor, mi-a intrat în reflex,
lucru care nu e chiar rău, e necesar. Reacţia publicului? Erau
scriitorii de marcă ai momentului implicaţi în disecarea "OPEREI" celor
5 debutanti adunaţi pe aceeaşi copertă. Eram tineri şi frumoşi toţi, ni
se dădeau pronosticuri, sufeream dacă cineva nu ne dădea şanse la fel ca
celorlaţi... Era un fapt literar trăit la.."cald". Important este că nu
ne-am pierdut pe drum între timp... fiecare a evoluat în felul sau,
poezie unii, poezie şi proză alţii....A, uitasem să spun, am primit şi
bănuţi, atât cât să-mi cumpăr o haină de blană naturală. A FOST O
SENZAŢIE DE NEUITAT SĂ CUMPERI CEVA DIN STRĂDANIA DE ASPIRANT LA VIAŢA
LITERARĂ.
Daniel Lăcătuş : V-aţi dorit dintotdeauna să fiţi scriitor? Ce
rol a jucat literatura în viaţa dumneavoastră?
Veronica Balaj : Da.... cred că este o chestiune structurală.. Am
vrut să comunic cu lumea, cu viaţa însăşi, aşa că, literatura îmi oferă
din plin această şansa, mai este apoi şi profesia mea care vine pe
acelaşi ton al comunicării dar în alt fel.
Rolul literaturi? Este, cum să spun, ca şi vorbirea, ca şi schimbul de
cuvinte, de gânduri în fiecare zi, ca şi emoţia că vezi un nou
anotimp... este ceva numit parte din viaţa. M-a absorbit, şi, fireşte
dacă face parte din ceva mereu purtat în gând şi subconştient, m-a
ajutat să trăiesc împlinit, tensionat, ardent şi nu sec. Ba chiar m-a
salvat pot spune
într-un moment greu, când am pierdut pe neaşteptate, omul drag de lângă
mine.
Atunci, am vorbit. M-a ajutat, ascultat, mult mai mult decât oricine.
Literatura a jucat şi joacă un rol special. Acesta e cuvântul Special.
Adică, este partea pe care mă pot sprijini să visez, să sper, să înţeleg
ca pot face şi altceva decât să merg, să stau la palavre, să mă uit
chiorâş, să fiu rea, { sper să nu} mă ajută să văd lumea din jur în
toate nuanţele care pot pătrunde în mintea şi sufletul meu, pentru că,
fiecare receptăm realitatea precum putem, precum suntem alcatuiti...
Daniel Lăcătuş: Ce gen literar preferaţi şi ce autor în mod
special?
Veronica Balaj: Prefer toată literatura care este scrisă bine. De
autori am mai vorbit... Diverse genuri literare, diverşi autori, diverse
epoci, totul are locul sau, preferinţele se modifică..
Daniel Lăcătuş: Care este mesajul dumneavoastră pentru cititorii
cărţilor al căror autor sunteţi?
Veronica Balaj : Mesaj pentru cititori? E greu de spus în câteva
cuvinte. Poate ar fi necesar un colocviu, o sesiune de mărturisiri de
amabele părţi, dar, pentru că asta nu se poate, hai să spun : Dragilor,
vă iubesc şi tocmai v-am trimis alte câteva trăiri ca să aveţi la nevoie
de seară şi la drum de ploaie sau arşiţă. Dacă se dovedeşte un balast
inutil. Lăsaţi-l pe marginea vieţii că vine cineva, fiţi siguri, să-l
ia. E făcut dintr-o materie care nu se perimeaza uşor, şi, culmea, cu
cât trece timpul, cartea oricui, devine mai interesantă.. măcar prin
vechime.
A
consemnat
Daniel
LĂCĂTUŞ
|
Comentarii de la cititori |
|
