|
|
|
|
            |
|
INTERVIU
CU ACTRIŢA
CRISTINA DELEANU
Ben Todică, Australia
Ben Todică:
Doamna Cristina Deleanu, actriţa care a încântat pe români prin prezenţa
scenică sau pe ecran, admirată şi preţuită de generaţii întregi.
Ca şi alţi mari actori aţi rămas în amintirea noastră prin personajele
interpretate. Doamna Cristina Deleanu, vă rog să faceţi un efort de
memorie şi să ne reamintiţi în ce filme aţi jucat în decursul carierei
dumneavoastră?
Cristina Deleanu:
Desigur, cu drag:
Destine romantice
(1981);
Orgolii
(1981);
Acţiunea Zuzuc
(1983);
Ca-n filme
(1983);
Scopul şi mijloacele
(1983);
Un petic de cer
(1983);
Eroii nu au vîrstă
(1984);
Zbor periculos
(1984);
Fata din Strada Florilor
(1984);
Anotimpul iubirii
(1985);
Liceenii
(1986);
Extemporal la dirigenţie
(1987);
Taina jocului de cuburi
(1989);
Moartea unui artist
(1989);
Besat (1999;
Tu ne marcheras jamais seul (2001);
Fata babei şi fata moşului, desene animate, voce (2004);
Harap Alb, desene animate, voce (2004);
Prâslea cel voinic şi merele de aur, desene animate, voce (2004);
Vrei să fii mama mea
(2006);
Om bogat, om sărac
(2006),
serial TV
B.T.:
Şi pentru că acum sunteţi aici, oaspete drag al românilor din Australia,
aş vrea să vă întreb, cum aţi primit vestea venirii în Australia.
C.D.:
A!! Vestea venirii în Australia mi-am
dat-o şi am primit-o singură pentru că eu, spre deosebire de toţi
ceilalţi care sunt aici cu program, cu treabă, eu sunt alături de ei, în
sensul că fiind soţul meu Eugen Cristea în trupă, mi-am zis că un
concediu ca ăsta nu se poate pierde, o ocazie ca asta de a ajunge
într-un tărâm la care am visat şi pe care nu l-am văzut niciodată
trebuie făcute nişte sacrificii pentru asta.
B.T.:
V-aţi gândit la românii pe care o să-i întâlniţi
aici? Cum i-aţi găsit?
C.D.:
M-am gândit, fireşte că mă aşteptam. Întâmplarea face să fi mai fost în
alte părţi, nu atât de mult cât au fost ei în turnee, dar am fost şi am
cunoscut români şi din alte ţări. E o mare deosebire. Am impresia că
această comunitate este chiar specială pentru că nu s-au străduit să ni
se arate cu totul şi cu totul ostentativ prietenoşi, ci cred că au
simţit lucrul ăsta şi asta pentru că noi suntem sufletul lor. Probabil
se simt mai liberi şi mai uniţi, sunt şi
mai frumoşi chiar, frumoşi şi fizic că am avut plăcerea să
cunosc un grup mai mare, chiar frumoşi, veniţi frumos îmbrăcaţi, cu un
respect aparte pentru noi cei care am venit de acasă.
B.T.:
Am rămas plăcut impresionat de surprinderea cu
care ne-aţi luat în sală. Aţi apărut dintr-o dată şi ne-aţi făcut cadoul
acela minunat - poezia. De unde a pornit impulsul, aşa dintr-o dată?
C.D.:
Mărturisesc că părintele Coman a fost cel cu ideea de a face un moment,
o clipă de poezie românească, sigur că ea se putea întinde şi pe o
durată de preţ de o oră sau mai mult. Stând noi la taclale acum într-o
seară, două seri, ne-am zis: nu se poate trece pe-aici fără să spunem un
pic de poezie românească. Am zis, facem cu plăcere, Eugen ştie multe,
ştiu şi eu, dar întâmplarea sau nu, face ca eu să am asupra mea
întotdeauna un volumaş, o cărticică cu versuri populare româneşti care
se regăsesc şi-ntr-o casetă
audio. Din păcate nu am asupra mea prea multe, de fapt am avut câteva pe
care le-am făcut cadou, mi-a făcut plăcere să ofer o casetă audio şi
atâta mi-am permis să fac. Am putut să găsesc un sponsor acum câţiva ani
iar această poezie, vorbesc de cea populară românească, de lirica de
dragoste este una din iubirile mele mari şi m-am încumetat în ţară să
fac spectacole de o oră, o oră şi jumătate, cu asemenea texte pot fi
făcute câte vrei, cu ilustraţii alăturate de instrumente populare.
B.T.:
Momentul poetic oferit românilor australieni a fost copleşitor. Ne-aţi
atins acea cămăruţă tainică a sufletul nostru, aţi deschis canalul
invizibil al lacrimilor, aţi amplificat la scară maximă dorurile şi
iubirile.
C.D.:
Da, a fost puţin dar sper cu un efect absolut nescontat pentru că am
ales exact câteva minute, nu puteam să-mi permit să scol sala în
picioare.
B.T.:
Darul liric a fost doar la Melbourne sau aţi mai
recitat şi la Sidney?
C.D.:
Numai aici la Melbourne.
B.T.:
Cu ce rămâneţi când plecaţi din Australia şi din
comunitate?
C.D.:
A, cu imens de multe lucruri. Eu,
amândoi de fapt că de aceea ne şi înţelegem atât de bine, şi Eugen
suntem nişte oameni care ne
bucurăm de floarea pe care o întâlnim în drum şi nu exagerez de loc
acum, am făcut fotografii cu flori, special făcute şi de oamenii pe
care-i întâlnim în pasul
următor. Ne place, suntem avizi de a cunoaşte, ne place să comunicăm, ne
place să înţelegem. Nu trebuie să ne împrietenim sau să iubim pe toţi
oamenii în mod egal, dar dorim să-i cunoaştem şi asta este o experienţă
fantastică. Aseară de pildă, în primele câteva minute, eram mulţi la
masa aceea de la Restaurantul
grecesc. M-am gândit, cum o să ne înţelegem? Suntem diferiţi, până ne
cunoaştem, trece timpul, hai, mai mâncăm, hai, mai bem şi vreau să vă
spun, după o oră s-a destins atmosfera atât de plăcut, lumea s-a simţit
şi ea liberă fiindcă avea impresia că celălalt este mai reţinut, mai
rece până când am dat drumul hăţurilor şi am râs şi am dansat şi ne-am
jucat şi au cântat băieţi până la urmă, Eugen şi Arşinel au cântat
pentru ziua domnului care şi-a sărbătorit ieri ziua. A fost excelent,
adică se pare că totuşi românii au o calitate pe care n-o pierd
nicăieri, aceea de a se destinde şi de a se simţi liber şi rapid în
comunicare şi bună dispoziţie. Asta poate e şi bine, e şi rău, dar în
orice caz e felul românilor de a fi.
B.T.:
Ce-o să le spuneţi românilor din România când
ajungeţi despre românii din Australia?
C.D.:
Noi spunem mai puţine, că m-aş întoarce oricând cu plăcere nu numai
pentru Australia care este într-adevăr un exemplu de existenţă, dar şi
pentru cei de aici care, cred că nu au glumit când au zis: domnule, dacă
vă întoarceţi sunteţi de-ai noştri.
B.T.:
Ce doriţi să le spuneţi telespectatorilor români
din Australia?
C.D.:
Să rămână prieteni, să rămână prieteni şi să se ajute, să se înţeleagă.
Cred eu că nu e nevoie numai ca fiecare s-o ducă bine ci să încerce aşa
să rămână la fel cu sufletul înainte de orice în relaţiile cu cei de
aici, în relaţie cu cei de acasă. Şi am impresia că sunt pentru că
foarte mulţi s-au dus, s-au întors
vorbesc de cei de acasă Am impresia că aici este o aură, cred că
da, mai aparte decât în alte ţări, care îi face să fie mereu
într-acelaşi con de lumină şi mă bucur că i-am cunoscut.
B.T.:
Ştim cu toţii că în decursul
carierei dumeavoastră artistice aţi interpretat numeroase roluri
de
teatru,
teatru
radiofonic,
teatru de
televiziune
şi
film.
De asemenea aţi bucurat publicul cu recitări de excepţie, lucru
demonstrat prin recitalul dumneavoastră
de aici, de aceea nu
vreau să terminăm interviul până nu recitaţi o strofă. Vă rog!
„La
steaua care-a răsărit
Asta ne spune Eminescu, asta ne vorbeşte cerul.
B.T.:
Vă mulţumim din suflet!
Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL |
|
|
|
Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |
