Infecţiile respiratorii fac parte din categoria bolilor foarte des întânite la copii, în mod special în sezonul rece. O imunitate scăzută dar şi contactul zilnic cu alţi copii bolnavi din colectivităţile pe care le frecventează – grădiniţa, locurile de joacă,etc. - îi fac pe cei mici să fie ţinte directe ale unor astfel de infecţii. Când aceste infecţii se grefează pe un teren alergic lucrurile pot deveni mult mai complicate, dar despre acest lucru în continuare, cu dl. conf.dr.Ioan Cernătescu-medic primar pediatru-IOMC, un nume în pneumologia românescă.

Dle. conferenţiar Cernătescu, care este tabloul simptomatologic al infecţiilor respiratorii apărute pe un teren astmatic?

Cred ca mai întâi ar trebui definit acest “teren astmatic”de care faceţi vorbire. Sunt mulţi factori responsabili, dar cel puţin doi sunt consideraţi esenţiali: predispoziţia genetică şi terenul alergic. Adeseori părinţii se tem că “racelile” frecvente ale copilului lor ar putea fi astm, în condiţiile în care o rudă apropiată are astm sau manifestări  alergice  diverse. Aceste temeri sunt în parte justificate şi vor fi luate în considerare atunci cand evaluăm diagnosticul(în faza anamnestică).De fapt, predispoziţia genetică este evidenţiată numai anamnestic, investigaţiile genetice fiind apanajul cercetărilor ştiinţifice. În schimb, investigaţia alergologică este obligatorie şi se referă la identificarea atopiei şi a factorilor alergici potenţiali, chiar şi la vârstele foarte mici(< 2ani).Cu speranţa că am elucidat acest termen să răspund la întrebarea d-voastră.Infecţiile respiratorii(şi aici mă refer la cele de tract respirator superior), la copil pot avea simptomele cele mai diverse, de la “banalele raceli”, guturai sau rinite, până la afecţiuni mai” serioase”:traheobronşită, adenoidite, amigdalite sau laringite. Aproape în exclusivitate ele sunt predominant virale. Aceste afecţiuni respiratorii sunt considerate “normale” dacă se repetă de 4-5 ori într-un an. Deseori, părinţii sunt îngrijoraţi de faptul că, aceste raceli sunt foarte frecvente. Adesabilitatea la medicul de familie creşte exponenţial, iar aceşti părinţi îşi pun problema dacă copilul lor nu are cumva”imunitatea scăzută”.Medicul curant are responsabilitatea de elucidare a cauzelor acestor recurenţe.El trebuie să ştie că există unele simptome respiratorii, care la prima vedere pot fi etichetate drept “răceli nevinovate”, dar care de fapt maschează un teren astmatic.Să dau un exemplu(foarte frecvent întâlnit în practica pediatrică): un copil de 3-4 ani, care tuşeşte de mai mult timp(3-4 săptămâni). Cel mai adesea el are o viroză pulmonară, dar dacă tusea este mai ales nocturnă sau apare după efor, sau se exacerbează într-un mediu poluat, atunci se poate suspiciona un teren astmatic şi justifica investigaţii de specialitate. Dar atentie! Marea majoritate a acestor copii cu tuse”izolată” nu au astm, probabilitate care, din păcate a fost preluată foarte usor din patologia adultului E foarte adevărat însă că unii dintre aceşti copii au o tuse persistentă, prelungită, exasperantă, iar medicul uneori cedează presiunilor şi “încearcă” tot felul de terapii.Recomandarea mea: tratamentele încercate să fie cât mai puţin agresive, mai ales la copilul < 2ani.

Ce implicaţii pot avea aceste infecţii respiratorii la copilul cu astm bronşic?

Răspunsul este foarte scurt: infecţiile respiratorii sunt considerate principalul factor declanşator al exacerbarilor astmatice. La copilul preşcolar, 3 sunt fenotipurile astmatice posibile: astmul indus viral, astmul indus de alergene şi astmul indus de efort. De departe astmul indus viral este cel mai frecvent. În situaţiile în care există „terenul astmatic”, orice infecţie respiratorie contactată poate fi potenţial declanşatoare de exacerbări astmatice. Părinţii reclamă această situaţie cu ocazia frecventării colectivităţii  de către copiii lor.Adeseori, ei” se plâng de faptul că micuţul lor nu stă mai mult de 1-2 săptămâni la grădiniţă, fără să răcească” şi sunt foarte preocupaţi de această situaţie.

Ce protocol terapeutic se recomandă în astfel de situaţii?

Desigur, aceste afecşiuni respiratorii trebuie tratate.Dar atenţie! Infecţiile respiratorii superioare sunt de obicei virale, iar tratarea lor cu antibiotic nu se justifică.Din păcate practica medicală infirmă această teorie. Chiar de la primele simptome respiratorii, unii medici de famile, îngrijoraţi de vârsta mică, deşi ştiu că afecţiunea contactată este virală, recomandă antibiotic. Abia după ce simptomele trenează(2-3 săptămâni) ei se adresează pneumologului pentru un examen de specialitate.

Cred că în loc de un protocol terapeutic s-ar impune câteva recomandări.La copilul mai mic de 1an nu se recomandă expectorantele, antihistaminicele, iar terapia cu aerosoli trebuie strict supravegheată de către medic, cu precădere la medicaţia folosită.Spre exemplu, bronhodilatatoarele de tip beta2adrenergice- salbutamol-ul pot fi nocive la sugarul <6 luni.Am mai observat că sunt „la modă” aerosolii cu dexametazonă, singură sau în diverse combinaţii, mai ales dacă copilul tuşeşte. Atrag atenţia că, dexametazona(un excelent medicament pentru stările de urgenţă) poate avea efecte secundare importante, de la leucocitoza reactivă, stări de hiperglicemie şi insuficienţa cortico-suprarenală.

Să încerc totuşi, să dau un fel de protocol terapeutic. Iată un exemplu concret: un preşcolar care tuşeşte de cca două săptămâni.Dacă tusea este unicul simptom este foarte puţin probabil să fie astm. Totuşi, în această situaţie poate fi iniţiată o terapie cu aerosoli cu corticoid inhalator pentru 2-3 săptămâni. Dacă nu se obţine o amendare a tusei, această terapie va fi stopată.

În concluzie cred ca medicaţia în aceste afecţiuni respiratorii trebuie să fie cât mai puţin agresivă, mai ales la copilul mai mic de 1an.

În ce ar consta profilaxia în cazul acestui tip de afecţiuni?

În primul rând să vorbim despre o alimentaţie corectă, bogată în vitamine naturale, să vorbim despre mişcarea in aer liber, practicarea sportului de la o vârstă adecvată. Regimul de viaţă este esenţial; am avut pacienţi trimişi cu suspiciunea de astm, care aveau de fapt tulburări nevrotice prin suprasolicitare: pian,limbi străine,dans + ore la calculator.Abia apoi sa folosim medicamente.

În ideea că micuţul ar avea o „scădere a imunităţii” sunt folosite foarte multe imunostimulante nespecifice. Nu sunt contraindicate.Excesul de vitamina C poate însă avea efecte nedorite(iritaţii gastrice). Atenţie şi la preparatele din miere, mai ales la copilul alergic.

Profilaxia poate începe cu aceste imunostimulante nespecifice, folosite însă raţional şi continua cu vaccinarile. Este importantă respectarea calendarului de vaccinări.Vaccinarea antigripală este recomandată, dar nu are impact asupra exacerbărilor astmatice.

Medicaţia homeopată poate avea uneori efecte bune. Nu cred însă în tratamentul bioenergetic (despre care se vorbeşte prea mult după părerea unor specialişti).

Din practica şi experienţa dvs. există anumite legende  după care unii părinţi îşi tratează copiii dar care fac mai mult rău decât bine?

Nu ştiu dacă se poate vorbi despre legende, dar ce ştiu este că o mamă care fumează în timpul sarcinii contribuie din plin la riscul terenului astmatic al copilului.