Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

Interviu cu regretatul Marius Tupan

fost redactor şef al revistei Luceafărul

„Nu trebuie să disociem opera de biografie”

Gabriel Argeşeanu

Foto din arhiva autorului

G.A: La Festivalul Naţional de Poezie „Zaharia Stancu”  (n.a. Salcia, 2002), aţi polemizat pe ideea biografie-operă cu  prozatorul Gheorghe Stroe.  După cum ştim, sunt mulţi scriitori care şi-au transpus biografia în operă, chiar Zaharia Stancu. Polemica se îndreaptă spre disocierea operei de biografie sau de asociere cu opera. Dumneavoastră pentru care variantă înclinaţi?

M.T: Nu trebuie să disociem biografia de operă. Trebuie să ştim foarte bine ce s-a întâmplat în epocă, în ce condiţii s-a scris un roman sau poeziile, pentru  că alimentăm ideea unor tineri şi a celor care vor veni că nu contează biografia, ci numai opera. Nu cred asta, pentru că atunci când se vorbeşte de Fernand Celine nu putem uita de colaboraţionismul său, despre Mihail Sadoveanu  şi  Adrian Păunescu asemenea. În contra replică vin cu un scriitor extraordinar, Vasile Voiculescu, care a avut o biografie şi o operă exemplare. De aceea,  eu sunt pentru cunoaşterea în amănunt a biografiei şi pentru sancţionarea celor care au greşit, pentru că cei mai mulţi sunt oameni deştepţi şi ştiu ce se întâmplă cu ei dacă greşesc.

“Este o epocă  în care citim jurnale”

G.A:Da, dar apariţia jurnalelor şi biografiilor a dus la un  număr impresionant de cititori ai genului, diminuându-se astfel cititorii   operelor centrate pe  faptele de viaţă. Chiar şi cărţile dumneavoastră au pierdut la acest capitol, după ce vi s-a dedicat o monografie.

M.T: Este foarte interesant ce se întâmplă. Este o epocă în care citim jurnale, citim tot felul de cuvântări şi, mai ales, ce se întâmplă cu autorul în timpul vieţii. De fiecare dată, când am dat cărţile mele,  monografia s-a citit  prima. Sigur, m-a încântat, dar nu cred că am o biografie atât de spectaculoasă. Eu am suferit în timpul comunismului, mama nu s-a trecut la colectiv, eu nu am putut să vin la liceu la timpul meu, trebuind să fac mai întâi o şcoală de meserii. Cam atât. Eu cred că această modă este un pojar, va trece într-o zi şi vom rămâne tot la ficţiune.

“Lucrurile acestea sexologice, vulgare, au mai fost cândva scrise”

G.A: Pare să fie un „pojar” destul de rezistent, dacă am lua ca titlu de exemplu faptul că Marin Preda detesta jurnalele, deşi a ţinut nişte caiete de însemnări, materializate de curând în  „Jurnalul intim şi  foarte intim” al  scriitorului  din Siliştea Gumeşti.

M.T: Marin Preda şi-a transformat  biografia în operă, chiar dacă el a exagerat şi ţăranii lui nu-l recunosc acolo. Adică,  noi trebuie să fantazăm, pentru că orice operă are o semnificaţie şi nu putem să facem factologie, cum ar zice Nicolae Breban. Toate operele noastre trebuie să aibă un mesaj, un sens şi, uneori, o misiune pentru educarea şi formarea unor tineri. Pentru că, vedeţi dumneavoastră, în istoria  literaturii române rămân operele cu o anumită moralitate. Să ne referim la avangardism, o modă care nu mai este interesantă. Din cărţile soţiei mele, care este profesor universitar şi critic literar, şi a studiat avangarda, constat că acesta nu mai rezistă tocmai pentru că este o modă. Tinerii de astăzi încearcă să refacă avangarda. Spunea foarte bine poetul Ioan Flora că lucrurile acestea sexologice, vulgare, au mai  fost cândva scrise, sau, mai bine spus, s-a scris despre ele. Dar nu rezistă, tot sentimentele profunde rămân. Marian Popa spune în „Istoria literaturii române de azi pe mâine”, o carte de referinţă, nu pentru că am editat-o eu, că marii scriitori nu se înscriu în curente şi modele. Literatura este o monografie a sufletului.

G.A: Postmodernismul îl consideraţi  tot o modă literară?

M.T: Eu cred că postmodernismul este o reciclare a curentelor, extrăgând din acestea  ce este mai bun, pentru a face un alt amestec. Evoc din nou pe soţia mea, care a scris o carte despre postmodernism, şi spun că modernismul este un curent pentru elite. Ca  în arhitectură şi  arte plastice. Totul ţine de inspiraţia sau neinspiraţia  autorilor.

“Eu sunt un tip pervers ...”

G.A: Ca moderator, şi preşedinte, al acestui festival de poezie, am observat că ştiţi să vă vindeţi „marfa”.

M.T: Eu sunt un tip pervers, am aruncat  oamenilor tot fel de nade, unii au muşcat nada contrazicându-se şi acest lucru m-a bucurat foarte mult. De câte ori se scrie despre mine, vreau să ştiţi, că sunt deranjat când mă laudă. Trebuie să existe controverse. Învăţaţi de la Eugen Barbu, Adrian Păunescu, chiar şi Mircea Dinescu, care au ştiut să-şi vândă marfa, creând controverse pe când mari scriitori nu au avut din ce trăi. Spre exemplu Bănulescu a fost înmormântat în prezenţa a cincisprezece confraţi, pe când alţii, contestaţi în epocă, au fost însoţiţi  pe ultimul drum mii de oameni.

Gabriel Argeşeanu

Foto cu Marius Tupan, din arhiva autorului

2002, Salcia, jud. Teleorman

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)