Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

Naista DALILA CERNĂTESCU:

 „ Am debutat la cinci ani, la Televiziunea Română,

în emisiunea regretatului Tudor Vornicu”

 

Dialoguri privilegiate - Maria Diana Popescu, Agero

Grafica de Roca (Agero)

 

 

Cea care a interpretat pentru prima dată la nai, în anul 1986,  „Anotimpurile” de Vivaldi, naista Dalila Cernătescu, este lector universitar doctor la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, Catedra de instrumente de suflat - Nai.  Este singura care cîntă partitura originală, scrisă pentru vioară, fără să  modifice nicio notă. Am ascultat-o în concert, interpretarea a fost de excepţie. La 10 ani înregistrează primul LP la casa de discuri “Electrecord” şi a efectuat  primul turneu în străinătate (Yugoslavia-Novi Sad ).

 

MDP: Aţi cunoscut popularitatea şi succesul scenei de la vîrsta de cinci ani. S-a vorbit la vremea respectivă  despre Dalila Cernătescu  ca despre un geniu.  Cititorii revistei noastre ar fi încîntaţi să afle mai multe detalii…

 

Dalila CERNĂTESCU: Imediat după absolvirea Conservatorului “Ciprian Porumbescu”, pe lângă activitatea de profesor de muzică, tatăl meu, Miron Cernătescu, a înfiinţat o orchestră de muzică populară, în cadrul căreia avea  nevoie  şi de un nai. După ce a cumpărat unul de la magazin şi a constatat ca nu este bun, a hotărât să construiască singur acest instrument, realizând primele naiuri din bambus şi trestie. Concomitent, tatăl meu  a învăţat mai mulţi elevi să cânte la nai, în ideea ca unul dintre ei va devini solistul orchestrei. După un timp, naistul desemnat a lipsit de la repetiţii, iar tatăl meu m-a ales pe mine. Aveam patru  ani şi  jumătate, iar la cinci ani am debutat la Televiziunea Română în emisiunea regretatului Tudor Vornicu.

 

MDP: Care sînt cele mai improtante realizări din perioada copilăriei?

 

Dalila CERNĂTESCU: emisiuni, inregistrări radio-tv, turnee , concerte cu diverse  orchestre conduse de cunoscuţi dirijori: Ionel Budişteanu, George Vancu, Paraschiv Oprea şi alţii, spectacole alături de mari interpreţi ai folclorului românesc, Dumitru Farcaş, Veta Biriş, Efta Botoca, Toni Iordache, Nicolae Sabău, Ion Drăgoi, Maria Ciobanu, Sofia Vicoveanca, Benone Sinulescu, Viorica Flintaşu, Mioara Velicu , Drăgan Muntean, Aneta  Stan , Ana Păcătiuş , etc),  diferite concursuri naţionale şi internaţionale(la 10 ani  - laureată a Festivalului Internaţional de la Novi Sad iar la 14 ani laureată a Festivalului “Radost Europe” de la Belgrad. Primul meu disc a apărut la vârsta de 10 ani, la Electrecord, şi a fost înregistrat cu orchestra condusă de George Vancu.

 

MDP: De la cine aţi primit codul  care descifrează tainele naiului?

 

Dalila CERNĂTESCU: Aşa  cum am mai spus, tatăl meu a fost cel care m-a invăţat muzica. În peste treizeci de ani de muncă, el a construit naiuri cu timbre diferite prin diversitatea materialelor de construcţie şi modalităţi noi de acordaj. Pe parcursul anilor, tata mi-a format o colecţie unică şi impresionantă de naiuri din salcâm, stejar, prun, paltin, larice, plop alb, tuia, fag, brad, mahon, amzac, zingana, etc. Datorită ambitusului foarte mare, tatal meu a alcătuit o orchestra unică, numai din naiuri. Există în arhiva TVR filme şi documentare  realizate de Tudor Vornicu,  Andrei Brădeanu, Liviu Tudor Samuilă şi alţii. De-a lungul carierei, am întâlnit oameni excepţionali, am lucrat cu realizatorii de radio şi televiziune Monica Lenos, Marioara Murărescu, Elise Stan, Florentina Satmari, Dumitru Moroşanu, Eugen Dumitru, Luminiţa Constatinescu, Adriana Rogovski...

 

MDP: Dumnezeu?, ursitoarele?,  sau  naiul v-a deschis drumul lumios al carierei ? Pe cine daţi vina?

 

Dalila CERNĂTESCU:  Îndrăznesc să spun că Cel de Sus mi-a dat har, a poruncit ursitoarelor să îmi pună naiul în mână, iar acestea, la un semn, mi-au deschis calea spre desăvârşire. Lor şi părinţilor mei le aparţine „marea vină”, iar eu m-am străduit să nu-i dezamăgesc.

 

MDP: Este suficient ca un artist să aibă numai bagajul de cunoştinţe necesare şi un interes dominant pentru muzică?

 

Dalila CERNĂTESCU: Nu, mulţi factori contribuie, sunt chiar obligatorii: talent, muncă susţinută, perseverentă, voinţă, anumite sacrificii şi desigur, un dram de noroc.  

 

MDP: Aţi deprins de mică tainele instrumentului sacru, încît, ajunsă lector universitar doctor la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, Catedra de instrumente de suflat, Nai , la rîndul dumneavoastrar, îi învăţaţi pe studenţi  cu aceeaşi pasiune…

 

Dalila CERNĂTESCU: Din 1997 predau naiul la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, iar anul 2006 am susţinut teza de doctorat (Summa cum laudae), avându-l coordonator ştiinţific  pe domnul prof. univ. dr. Dan Buciu. Mă simt datoare să ofer bagajul meu de cunoştinţe şi experienţa acumulată pentru ca acest minunat instrument să capete noi mânuitori de talent. Lor le revine sarcina, deloc uşoară, de a fi compatibili cu factorii enumeraţi mai devreme.

 

MDP: Concertele în străinătate nu mai sînt demult pentru dumneavoastră  pietre de încercare. Ce mari scene ale lumii s-au bucurat de prezenţa Dalilei Cernătescu?

 

Dalila CERNĂTESCU: Am concertat în multe ţări ale lumii: Iugoslavia, Austria, Elveţia, Germania, Franţa, Belgia, Malaezia şi în cadrul multor emisiuni televizate: “Musikantenstadl“ - ORF1 Austria, ”Fruhlingfest der Volksmusik”, “Winterfest der Volksmusik”, “Hitparade der Volksmusik” - ZDF Germania, “Seitenblicke”-ORF2 Austria, ”Brisant”-ARD Germania, “Wie die Alten sungen”-Telefunf Elvetia , “Eurovision” - ARD Germania, “Dalila et la flute de Pan”-FR2 France, documentar despre nai “NHK”-Nippon Hoso Kyokai Japonia. Am participat la concursuri internaţionalede consacrate: “Grand Prix der Volksmusik” pentru Austria, Elvetia, Germania - 1991,”Eurovision” - Germania, 1996 şi am susţinut concerte în mari catedrale din Europa dintre care, remarc faimoasa catedrala Votivkirche din Viena, unde am interpretat în premiera la nai, “Anotimpurile” de Vivaldi.

 

MDP: Concursuri, turnee, festivaluri, premii,  o discografie bogata, colaborări cu  mari case de discuri. Le puteţi aminti pe  toate acestea,  vă rog?

 

Dalila CERNĂTESCU: La concursurile şi festivalurile muzicale la care am participet, am abordat diverse genuri muzicale: muzica tradiţională românească, clasică, pop, jazz şi nu numai. Bellaphon, Electrecord,      7 Productions, Warner-Chappell, Carrerre, Jupiter-Records, BMG Ariola, Octant Musique & Select Canada, sunt nume ale firmelor împreună cu care am imprimat CD-urile.

 

MDP: Dar care este momentul de vîrf al carierei dumneavoastră

 

Dalila CERNĂTESCU: Au existat numeroase momente speciale în cariera mea artistică: ocazia de a lucra cu membrii ai Orchestrei Filarmonice din Viena - cu care am inregistrat un album intitulat “Magic Panflute-A Sound In My Heart” ce cuprinde lucrări de rezonanţă: Mozart, Ceaikovski, Elton John, Vangelis, Vitorio Monti, momentul când am devenit membră a Societăţii Autorilor, Compozitorilor şi Editorilor de Muzică (SACEM) de la Paris, în anul1992, conferirea titlului de Cetăţean de Onoare al Municipiului Râmnicu Vâlcea, în anul1993, pentru merite  deosebite în activitatea artistică, colaborarea în 1995 cu producatorul şi compozitorul  Ralph Siegel compozitorul piesei muzicale “Echos” pentru Eurovision, ocazie cu care am realizat un  duo nai-voce cu  interpreta Angela Wiedl, şansa de a lucra şi înregistra cu unul dintre cei mai mari muzicieni ai lumii, maestrul  chitarei clasice Pedro Ibanez. Un moment aparte îl constituie evenimentul inedit din 2002 când m-am întâlnit cu un grup de naişti – membrii ai unui trib din Insulele Solomon din Oceanul Pacific. Pentru aceştia, a dansa şi a cânta la nai reprezintă un ritual destinat exclusiv barbaţilor. Femeile nu au  voie să atingă naiurile şi cu atât mai puţin să cânte la ele! După îndelungi tratative cu şeful lor, am reuşit să-l înduplec să îmi permită să le cercetez naiurile, dar surpriza cea mare pentru toată lumea a fost ca am şi cântat cu acest grup.        

 

MDP: Numele dumneavoastră este o carte de vizita pentru România. Cît de multe sacrificii, cite bucurii sînt înscrise pe ea?

 

Dalila CERNĂTESCU: Am muncit mult, dar satisfacţiile au fost pe măsură, atât pentru mine personal, cât şi pentru România, care a avut de câştigat ca imagine.

 

MDP: Dar, părinţii?, părinţii Dalilei Cernătescu, cum au purtat frumoasa povara de celebritate a “copilului minune”

 

Dalila CERNĂTESCU: Părinţii mei sunt nişte oameni minunati,amândoi artişti. Tata este  profesor de muzică iar mama este  pictoriţă  şi profesor de desen tehnic si artistic, absolventă a Institutului de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”, secţia pictură, la clasa lui  Corneliu Baba; ei mi-au dăruit multă iubire , m-au sprijinit şi s-au bucurat de fiecare realizare din cariera mea .

 

MDP: Cîteva imagini de viitor cu Dalila Cernătescu şi naiul  fermecat?

 

Dalila CERNĂTESCU: Concerte, înregistrări , colaborări cu muzicieni  de  seamă… totdeauna este loc pentru mai bine.

 

 

Diana Popescu , Agero, www.agero-stuttgart.de

 

 

 

 

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com