Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

OPRIMARE,  MANIPULARE,  DEGRADARE

Venera Dumitrescu-Staia, Canada (foto)

   În ziua de 28 Mai 1934, un eveniment unic în lume s-a petrecut în America de Nord (Canada), provincia Ontario, când au venit pe lume la o fermă, în orăşelul Corbeil, aproape de North Bay, cele cinci gemene identice (quintuplées), din părinţii Elzire şi Oliva DIONNE. Acest unic eveniment a stârnit rapid interesul lumii întregi, fiind vorba de primele 5 gemene identice din istoria cunoscută, care au supravieţuit mai mult de cinci zile. Numele acestor "miraculoase" au fost Yvonne, Annette, Cécile, Marie şi Emilie, spun au fost pentru că, de-a lungul anilor, trei dintre ele au decedat.

   Evenimentul "miracol" al anului 1934 a bulversat America, care era în căutarea unui semn al Cerului care să anunţe redresarea economică din acea epocă, recesiunea. Vestea a fost rapid anunţată în toată lumea, chiar şi ziarele din România scriau în anul 1934 despre această minune (n.a. - am păstrat ziarul Universul). La locuinţa modestă unde se născuseră gemenele s-a organizat de către guvernul ontarian un adevărat pelerinaj care urma să aducă bani mulţi.

  Tatăl, Oliva, un simplu fermier, la fel şi mama şi-au văzut viaţa complet distrusă, cu atât mai mult cu cât mai aveau şi alţi 5 copii. Teama de a nu-şi pierde soţia prin naştere, lipsa de bani şi alte îngrijiri absolut necesare gemenelor, au acceptat ca în locuinţa lor foarte modestă să se instaleze incubatoare şi prezenţa constantă a unor infirmiere şi bineînţeles vizita cotidiană a unui medic specialist obstetrician-ginecolog şi pediatru. Toate acestea costând bani grei, iar părinţii având nevoie imperioasă de ei, au acceptat oferta unui promotor american care voia să se servească de fetiţe în profitul Expoziţiei internaţionale de la Chicago din acel an. Dar, iată că şi alţi "oameni întreprinzători" şi cu vederi în perspectivă, au gândit de asemenea să tragă avantaje din această unică situaţie. Ca atare, au început diverse tratative pornite de la Guvernul ontarian din acea epocă, care a reproşat tatălui acceptarea acelui contract cu americanii, motiv pentru care au propus şi într-un fel au impus părinţilor, ca să încredinţeze garda fetelor doctorului ontarian DAFOE. Acesta a început acţiunea pentru adunare de fonduri în vederea construirii unui spital în faţa rezidenţei modeste a părinţilor Dionne, unde gemenele au fost internate timp de 5 ani, sub îngrijirea medicului şi a "ochiului" supraveghetor al guvernului. Condiţiile de viaţă au fost excepţionale pentru gemene, dar d.p.d.v. psihic, fetele au fost complet detaşate de părinţi şi restul familiei, care şi ei veneau să le viziteze ca la o expoziţie, neavând nici un fel de contact fizic sau psihic, ele aflându-se ca într-o vitrină, cu geamuri de sticlă.

    Evenimentele au progresat de aşa manieră, încât părinţii nu aveau acces la fiicele lor, decât sub supraveghere. Zilnic soseau în pelerinaj mii de vizitatori din lumea întreagă, jurnalişti, reporteri, pâna şi Regina Angliei a venit să viziteze gemenele -  MARELE EVENIMENT AL SECOLULUI. Cert este că în perioada respectivă, guvernul ontarian a realizat mai mult de 500 milioane dolari, graţie "expunerii" publicului a acestor fetiţe. Este drept că erau îmbrăcate ca nişte păpuşi, jucării şi mobile adecvate, fiecare avea câte o infirmieră, dar ele erau ca într-o cuşcă, închisă cu geamuri, unde lumea le putea vedea, admira, mulţi însă plângând, pentru că realizau că era ceva care ieşea din comun, din viaţa de libertate a unui copil la acea vârstă. Practic, părinţilor li s-a retras "autoritatea parentală", vizitându-le şi ei ca nişte străini, încât sentimentele copii-părinţi nu au existat până când părinţii au închis ochii.

  Care le-a fost soarta gemenelor în urmatorii ani? Doctorul DAFOE, care de fapt fusese conceptorul denumitului QUINTLAND, care i-au adus si lui sume importante de dolari, numai la vârsta de 16 ani au avut voie sa paraseasca Quintland, stabilindu-se într-un banlieu al Montréalului - Saint-Bruno, unde dupa declaratiile lor, spuneau ca "traiesc un moment istoric", necunoscând lumea exterioara pâna atunci. Dintre cele cinci, în anul 1995 erau înca în viata Cécile, Annette si Yvonne, Marie si Emilie decedând de-a lungul timpului, dar în orice caz dupa vârstele de 20 ani. Din declaratiile lor publicate în diverse ziare ale vremii, afirmau ca "au amintiri din copilarie, de bunele momente, ca erau tratate si îmbracate ca niste printese, dar acum când au realizat tot ce s-a petrecut în copilaria si adolescenta lor, pâna la vârsta de 16 ani, nu face decât sa aiba repulsie si durere în sufletul lor".

   În anul 1997 cele trei surori gemene supravietuitoare în vârsta de 63 ani, au facut demersuri împotriva guvernului ontarian, pentru "despagubiri materiale si morale", în suma de 10 milioane, motivat de faptul ca  le-a fost exploatata copilaria. Tergiversarile procurorului general al provinciei Ontario le-a agasat profund, dat fiind ca ele de ani de zile traiau dintr-un venit minim ce provenea dintr-un mic comert de flori, de lânga Montréal. Purtatorul de cuvânt al celor 3 gemene, anume Carlo Tarini, declara ca: "Ne gasim în fata unui zid de piatra, aceasta afacere prelungindu-se de foarte mult timp si suntem foarte deceptionati, întrucât am facut mai mult de 20 de apeluri si scrisori numeroase ministrului Justitiei, idem si primului ministru Mike Harris în numele surorilor Dionne, dar fara rezultat".  S-a repetat faptul ca datorita publicitatii, reclamelor, miilor de vizitatoripe zi, diverselor gadget-uri, sapunuri etc., care purtau imaginile gemenelor, guvernul timpului care le-a plasat sub tutela, a raportat suma fabuloasa de peste 500 milioane$, dat fiind atractia turistica a timpului. Afluenta acelor curiosi a dat loc la dezvoltarea unei adevarate industrii turistice, construindu-se hoteluri, restaurante în regiunile Callender si North Bay, în plus, favorizându-se si construirea unui autoroute de catre guvern.

   Fiul lui Cécile Dionne, Bertrand Dionne Langlois, a început discutiile cu guernul în Mai 1995.  iar Primul ministru de atunci, Bob Rae, a promis ca guvernul va actiona echitabil cu privire la surorile Dionne în viata, fara însa a se angaja sa verse o compensatie financiara. Conservatorul Mike Harris, doua saptamâni înaintea alegerii sale ca prim ministru, a scris o scrisoare fiului, Bertrand Dionne, prin care se angaja sa acorde toata atentia dosarului surorilor Dionne, suma de 10 milioane fiindu-le acordata în final.

   Într-o biografie autorizata de cele 3 supravietuitoare, aparuta în toamna anului 1995, publicata de Jean-Yves Soucy, se dezvaluie a doua parte a vietii gemenelor, cu ocazia întâlnirii lor cu parintii la vârsta de 9 ani...familia si tutorii abuzau financiar de gemene, le torturau din invidie, le persecutau, dar guvernul îsi declinase orice competenta  si nu l-a mai interesat de soarta lor...

  Cu ocazia celebrarii în anul 1998 a 75 de ani de la aparitia revistei Time, s-a acordat un omagiu surorilor supravietuitoare Cécile, Yvonne si Annette Dionne, care a fost subliniat prin articole elogioase, dar triste, petrecute în lumea junglei capitaliste. La North Bay s-a înfiintat în urma cu câtiva ani un Muzeu dedicat  SURORILOR DIONNE, în casa unde au petrecut o parte din trista lor adolescenta, iar în anul 1936 s-a alocat suma de 2,5 milioane, provenita din publicitate, turism si vânzari de gadget-uri care purtau imaginea lor, salvându-se în acest fel North Bay de la dezastrul financiar, recesiunea din acel an.

O TRAGEDIE UMANA, CARE NU ESTE NICI PRIMA , DAR NICI NU VA FI ULTIMA.

  Venera Dumitrescu-Staia, Canada

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)