Progrese în ortopedia românească

Interviu cu conf.dr. Radu Rădulescu

Beatrice Cioba

Ortopedia- traumatologia este una dintre cele mai dificile specialităţi din medicină dar şi dintre cele nobile deoarece datorită tehnicilor de ultimă oră şi a măiestriei medicilor, ele reuşesc să redea pacienţilor dreptul la o viaţă normală.

Invitat al revistei noastre, astăzi, un nume din ortopedia românească - conf.dr.Radu Rădulescu - Şef Secţie Ortopedie-Traumatologie, la Spitalul Universitar din Bucureşti, medic supraspecializat în artroscopia genunchiului şi a umărului, artroplastia şoldului şi a genunchiului, în artroplastia de revizie,  reprezentantul României la Board-ul European de Ortopedie şi Traumatologie, medicul care a efectuat prima artroscopie de genunchi din România, în septembrie 1990 şi prima reconstructie a ligamentului incrucisat anteroextern al genunchiului pe cale artroscopica în mai 1994.

Domnule doctor v-aţi ales o specialitate grea, de care mulţi se feresc.Unde există totuşi frumuseţea în ceea ce dvs. faceţi zi de zi sau în ce o regăsiţi dvs.?

Într-adevar este o specialitate grea deoarece pe lângă solicitarea intelectuală, presupune uneori şi o muncă fizică destul de susţinută. Sunt anumite intervenţii chirurgicale, mai ales cele la nivelul oaselor şi articulaţiilor mari, care presupun o „încordare fizică” destul de mare din partea chirurgului şi a echipei chirurgicale, în general. Cu toate acestea, acest tip de chirurgie oferă satisfacţii mari deoarece rezultatele ei sunt foarte vizibile şi restituie pacientului funcţia pierdută a unui membru.

Dacă timpul v-ar lăsa să vă reluaţi cariera, din momentul terminării facultăţii, aţi alege altfel decât aţi făcut-o?

Eu mi-am dorit încă din anul I de facultate să devin chirurg şi în acest scop am lucrat voluntar, în timpul meu liber, în serviciul de chirurgie generală al Spitalului de Urgenţă din Bucureşti. Opţiunea mea a fost clară de la bun început, nu neapărat pentru ortopedie-traumatologie dar sigur pentru o specialitate chirurgicală. Aşa stând lucrurile, mi-este foarte clar că dacă ar trebui să optez din nou,aş face acelaşi lucru.

Ce fir roşu v-a urmărit devenirea ca medic dar şi ca om?

Seriozitatea şi responsabilitatea. Ca orice lucru pe care-l doreşti să iasă bine şi aici mă refer la rezultatul operaţiilor, meseria de chirurg trebuie făcută îngrijit, meticulos şi cu exigenţă asupra detaliilor tehnice. În meseria noastră nu trebuie să existe niciodată dictonul “Merge şi aşa !” Un alt lucru pe care-l consider foarte important este comunicarea permanentă cu pacientul sau, după caz, cu familia acestuia. În opinia mea, chirurgii care nu consideră necesar să explice pacientului în ce constă boala lui şi ce urmează să i se facă comit o greşeală care poate genera tensiuni în relaţia medic-pacient.

Dintre toate afecţiunile aparatului locomotor care înregistrează o incidenţă în creştere?

Toate. Afecţiunile traumatice de genul fracturi, luxaţii, entorse sunt în creştere continuă datorită înmulţirii accidentelor de circulaţie şi a accidentelor sportive. Viaţa a devenit din ce în ce mai alertă şi evident că acest lucru creşte expunerea la traumatisme. Pe de altă parte, bolile degenerative ale aparatului locomotor, caracteristice vârstei a III-a cum ar fi coxartroza, gonartroza şi alte artroze sunt şi ele în crestere datorită creşterii speranţei de viaţă a oamenilor.

Se poate vorbi de o profilaxie în cazul acestor boli, de o anume conduită care ar putea să ne împiedice să vă devenim pacienţi?

Pentru afecţiunile traumatice sigur că se poate vorbi de o prevenţie. Cei care conduc ca nebunii sau sunt dependenţi de adrenalina generată de sărituri în gol sau curse de motocicletă, cu siguranţă că au şanse mult mai mari să sufere traumatisme. În ce priveşte afecţiunile degenerative ele au şi o componentă ereditară care nu poate fi evitată. În schimb, alţi factori care ţin de regimul de viaţă cum ar fi: păstrarea greutăţii normale şi practicarea activitţăii fizice pot reprezenta măsuri de prevenire a acestor boli.

Ştiinţa, medicina înaintează în fiecare zi puţin câte puţin reuşind să ofere deopotrivă medicilor dar şi celor suferinzi  din ce în ce mai multe soluţii de tratament.Care este în ortopedie cea mai spectaculosă terapie dar şi cea mai de ajutor pentru pacienţi?

Progresele în ortopedie-traumatologie sunt dependente de progresele ştiinţei şi tehnologiei. Pe zi ce trece se produc biomateriale din ce în ce mai performante care permit înlocuirea unor segmente osoase bolnave sau a unor articulaţii uzate. Înlocuirea protetică a articulaţiilor mari ( şold, genunchi, umăr ) cred că reprezintă partea cea mai spectaculoasă a specialitţăii noastre deoarece restituie rapid şi integral funcţia unui membru sau a unui segment de membru afectat de procesul de artroză.

Este România aliniată la standardele occidentale din punct de vedere al tratamentelor de ultimă oră dar şi al pregătirii medicilor ortopezi?

În ce priveste pregătirea şi priceperea medicilor cred că stăm bine. Circulaţia personalului medical este foarte intensă în ziua de azi, mijloacele de informare sunt accesibile foarte uşor ( internet ) lucru care ne ţine în permanenţă„la zi”. Din păcate dotarea tehnică nu este încă la nivelul standardelor occidentale, lucru care ne face munca mai dificilă. Pacienţii, pe bună dreptate, doresc aceleaşi proteze şi aceleaşi rezultate ca cele dintr-un spital din Germania sau Franţa însă cu buget românesc. Aici, aşadar poate să apară o problemă...

De curând aţi deschis o clinică nouă, ArcaLife, profilată pe ortopedie.Ce oferă ea în plus, pacienţilor?

Da, am deschis această clinică, la începutul anului 2011, din dorinţa de a satisface nevoile pacienţilor  de servicii medicale performante, oferite într-un mediu profesionist şi plin de căldură umană.Serviciile medicale se desfăşoară într-o clădire recent construită, din Nordul Bucureştiului, cu acces facil de la aeroport, locaţia este compartimentată şi finisată conform standardelor arhitecturii medicale europene în asigurarea confortului atât al pacienţilor cât şi personalului permanent şi colaborator, iar corpul medical este format din  cadre medicale cu supraspecializări obţinute atât în ţară , cât şi în străinătate, cu preocupări permanente în domeniul cercetării medicale, fiind totodată implicate şi in proiecte europene şi îi amintesc aici pe dr. Ana-Maria Oproiu-asistent universitar,doctor în Ştiinţe Medicale, medic primar chirurgie plastică-microchirurgie reconstructivă şi director medical al clinicii, dr. Silviu Ciurea, doctor în Ştiinţe Medicale, medic primar chirurgie generală, restul colectivului de medici fiind completat de dr. Cristian Niţă, doctorand, medic specialist-ortopedie şi traumatologie şi de o echipă de medici anestezişti cu multă experienţă şi dăruire .

Există şi aparatură de ultimă generaţie pusă la dispoziţia pacienţilor ?

Sigur.Tratăm aici pacienţii cu aparatură medicală nouă, de ultimă generaţie, din care putem sublinia un sistem performant de endoscopie marca Stryker Howmedica High Definition – USA complet echipat pentru efectuarea procedurilor ortopedice şi laparoscopiilor cât şi un electrocauter cu radiofrecvenţă marca Ellman Surgitron 4.0 – USA, un aparat dezvoltat special pentru leziunile cutanate superficiale şi profunde, fără a traumatiza ţesuturile înconjurătoare.Confortul pacienţilor în sala de operaţie este asigurat în primul rând prin cea mai confortabila masă chirurgicală marca Brumaba Varius – Germania cât şi prin confortul anestezic asigurat de aparatul de anestezie marca Draeger Julian – Germania iar monitorizarea functiilor vitale, îin postoperator este asigurată de aparatura Nihon Kohden - Japonia şi Draeger Oxylog.Dotările de ultimă generaţie, echipa medicală şi experienţa acumulată în domeniul privat ne permit să realizăm proceduri chirurgicale variate, de dificultate medie spre mare, cu risc minim pentru pacient şi spitalizare de scurtă durată, ca de exemplu :patologie articulară, chirurgie generală, chirurgie estetică, chirurgie vasculară, medicină antiaging endoscopie bronşică şi medicină sportivă.

Cum se vede din afara ţării ortopedia românească, domnule doctor ?Avem motive de mândrie şi de speranţă în mai bine?

Mi-e destul de greu să văd prin ochii celor care privesc şi analizează ortopedia românească. Pot să spun totuşi, din întâlnirile internaţionale în care se mai schimbă şi opinii ”neoficiale”, că ne situăm pe o poziţie bună. Cred că o dovadă în plus o reprezintă pacienţii din alte ţări care au fost operaţi la noi ( din diferite motive) şi cu care am păstrat legătura. În majoritatea cazurilor ei ne-au confirmat că rezultatul operaţiilor efectuate de noi au fost apreciate de omologii noştri străini care au preluat pacienţii respectivi.

Beatrice Cioba

TVR

 Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com